A decedat cardinalul Dominik Duka, arhiepiscop emerit de Praga

Vatican News
4 noiembrie 2025. Născut la 26 aprilie 1943, la Hradec Králové (Boemia de Est), în Cehoslovacia (pe atunci) a fost botezat Jaroslav. Tatăl său era ofițer de armată și, în timpul invaziei naziste, a reușit să părăsească țara cu ajutorul dominicanului Giorgio Maria Veselý și, trecând Elveția, a ajuns în Anglia. Acolo, până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a luptat în armata cehoslovacă din străinătate. Însă, în 1950, a fost arestat de autoritățile noului regim comunist împreună cu alți ofițeri de pe Frontul de Vest. Erau anii ateismului de stat și ai represiunii ideologice.

Arestarea tatălui său a avut consecințe pentru întreaga familie. De fapt, când tânărul Jaroslav a absolvit liceul, în 1960, la Josef Kajetan Tylle Gymnasium, a vrut să-și continue studiile, dar autoritățile nu i-au permis acest lucru. Așa că a trebuit să-și caute un loc de muncă. A început să lucreze într-o fabrică din Hradec Králové, unde a rămas din 1960 până în 1962 ca muncitor, apoi a obținut o specializare ca strungar.  A făcut serviciul militar în următorii doi ani, apoi s-a întors la fabrică, neputând încă să-și urmeze vocația religioasă. În 1965, după o lungă așteptare, a fost admis la Facultatea de Teologie Sfântul Chiril și Metodiu din Litoměřice.

Noviciatul în clandestinitate

La 5 ianuarie 1968, a intrat în secret în Ordinul Predicatorilor (Ordo Praedicatorum) – la acea vreme interzis și considerat ilegal în Cehoslovacia – primind numele Dominik. După ce a terminat primul an de noviciat, a depus jurămintele temporare, la 6 ianuarie 1969. La 22 iunie 1970, a fost hirotonit preot de cardinalul Štěpán Trochta și, timp de cinci ani, și-a îndeplinit misiunea de administrator în parohiile de la granița Arhiepiscopiei de Praga: Chlum svaté Máří, Jáchymov și Nové Mitrovice, care în prezent fac parte din Dieceza de Plzeň. La 7 ianuarie 1972, a făcut profesia solemnă în Ordinul Sfântului Dominic.

Împiedicarea de a-și trăi consacrarea religioasă

În 1975, "autorizația de administrator spiritual" i-a fost revocată, împiedicându-l să-și trăiască în mod deschis consacrarea religioasă. Timp de cincisprezece ani a fost nevoit să lucreze ca desenator în fabrica de automobile Škoda din Plzeň. În ciuda muncii  zilnice, a continuat să se dedice studiilor, reușind să colaboreze cu dominicanii în secret și cu riscul de a-și pierde libertatea. Din 1975 până în 1986 a fost vicar provincial, iar din 1976 până în 1981 a fost maestru de novici. În același timp, a participat la crearea unui centru clandestin de studii religioase și a organizat activitățile tinerei generații dominicane din Cehoslovacia. În 1979, a obținut licența în teologie la Facultatea Pontificală de Teologie Sfântul Ioan Botezătorul din Varșovia, Polonia.

În 1981, a fost condamnat pentru opoziția față de supravegherea bisericilor de către stat, în conformitate cu Codul penal în vigoare la acea vreme. A fost închis la Plzeň-Bory timp de cincisprezece luni pentru următoarele motive: activități religioase, organizarea studiilor clerului dominican, publicarea de presă clandestină samizdat și colaborarea cu țări străine.  Reintegrat în viața civilă, în 1986 a fost numit superior al provinciei dominicane din Boemia și Moravia. A deținut această funcție până în 1998. În acești ani, a participat la Adunarea Specială pentru Europa a Sinodului Episcopilor (noiembrie-decembrie 1991).

Episcop de Hradec Králové și apoi președinte al Conferinței Episcopilor

Între timp, în noiembrie 1989  anul Revoluției de Catifea care a dus la dizolvarea statului comunist Cehoslovaciei – a fost ales președinte al Conferinței Superiorilor Majori din țara sa și, din 1992 până în 1996, a fost vicepreședinte al Uniunii Conferințelor Europene ale Superiorilor Majori. La 6 iunie 1998, a fost numit episcop de Hradec Králové de către Ioan Paul al II-lea. La 26 septembrie același an, a primit hirotonia episcopală de la arhiepiscopul Karel Otčenášek.

A rămas în dioceza sa natală timp de unsprezece ani, promovând diverse inițiative, printre care înființarea Institutului Teologic și a Gimnaziului din Skuteč. În 2002, a convocat al doilea Congres Euharistic Diecezan. În perioada 2000-2004, a fost ales vicepreședinte al Conferinței Episcopilor Cehi. La 6 noiembrie 2004, Ioan Paul al II-lea l-a numit administrator apostolic sede plena et donec aliter provideatur al diecezei de Litoměřice, funcție pe care a deținut-o până la 22 noiembrie 2008.

La 13 februarie 2010, a fost promovat de Benedict al XVI-lea arhiepiscop de Praga. Mare cancelar al Facultății de Teologie a Universității Carol din Praga, la 21 aprilie 2010 a fost ales președinte al Conferinței Episcopilor Cehi, funcție pe care a deținut-o până în 2020. În această calitate, a jucat un rol cheie în restituirea bisericilor și în dialogul public privind poziția Bisericii în societate, combinând o credință puternică cu curajul civic și deschiderea față de cultură și știință. La 23 decembrie 2011, a prezidat Sfânta Liturghie de înmormântare a fostului președinte ceh Václav Havel, pe care îl cunoscuse personal în închisoare în 1981, în Catedrala Sf. Vitus. Dominik Duka a fost creat cardinal în 2012, de Benedict al XVI-lea.

*** 
Update (6 noiembrie 2025) 

Telegrama papei Leon XIV la moartea cardinalului Dominik Duka (O.P.)

Excelenței Sale Reverendissime
Mons. Jan Graubner, 
Arhiepiscop și mitropolit de Praga

Aflând știrea morții cardinalului Dominik Duka (O.P.), arhiepiscop emerit de Praga, doresc să-mi exprim apropierea față de această comunitate bisericească, de confrații săi din Ordinul predicatorilor, de preoții, persoanele consacrate și credincioșii care au aflat în el un păstor forjat în credință și un neînfricat vestitor al Evangheliei.

Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru intensa lucrare pastorală, amintim cu admirație curajul său din perioada persecuției când, fiind privat de libertate, nu a slăbit adeziunea sa la Cristos și la Biserică, a condus cu inimă de părinte poporul lui Dumnezeu, promovând reconcilierea, libertatea religioasă și dialogul dintre credință și societate. Slujirea sa episcopală, întemeiată pe carisma dominicană a adevărului și a carității, după cum amintește motto-ul său ”In Spiritu veritatis”, rămâne un exemplu de dăruire credincioasă față de misiune.

În timp ce încredințez milostivirii divine sufletul acestui slujitor bun și generos, rugându-mă pentru ca Domnul să-l primească în bucuria împărăției sale, împart din inimă binecuvântarea apostolică celor care deploră moartea lui și participă la înmormântare.

Leon pp. XIV 
Din Vatican, 5 noiembrie 2025