Noul fericit Carmil De Palma (1876 - 1961) Noul fericit Carmil De Palma (1876 - 1961) 

A fost beatificat la Bari preotul Carmil De Palma, adevărat ”erou al confesionalului”

”Există sfințenie numai atunci când adevărul devine iubire”, a spus cardinalul Marcello Semeraro la Sfânta Liturghie și ceremonia de beatificare a venerabilului Carmil De Palma, preot diecezan, oficiate sâmbătă, 15 noiembrie 2025, în catedrala din Bari (Italia). Născut în 1876, fericitul Carmil a murit în 1961, după ce a slujit poporul lui Dumnezeu prin celebrarea Sfintei Liturghii și a sacramentului pocăinței, fiind numit ”eroul confesionalului”.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
15 noiembrie 2025 – Vatican News
. ”Privim astăzi la figura noului fericit, preotul Carmil De Palma, considerând în lumina Bunului păstor îndelungata slujire îndeplinită în această Biserică din Bari, începând de la cea de canonic al Capitolului [bazilicii] Sfântul Nicolae, de unde, fiind susținute de o spiritualitate benedictină, s-au iradiat apoi în nenumărate activități pastorale binefăcătoare”: a spus cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Departamentului pentru cauzele sfinților, la omilia Sfintei Liturghii prezidate în catedrala din Bari sâmbătă, 15 noiembrie a.c., în timpul căreia a fost beatificat preotul diecezan italian Carmil De Palma.

Născut în 1876 la Bari, fericitul Carmil a rămas orfan, iar la vârsta de zece ani a intrat în seminarul orașului natal. Sfințit preot la Napoli în 1898, a petrecut câteva luni la mănăstirea benedictină de la Montecassino. Din 1900 s-a întors la Bari, unde a fost numit capelan al bazilicii Sfântul Nicolae. A slujit cu râvnă apostolică poporul lui Dumnezeu prin celebrarea Sfintei Liturghii și a sacramentului pocăinței, fiind numit ”eroul confesionalului”, și dând viață unei vaste activități pastorale. A murit în 1961 din cauza insuficienței cardiace.

La omilia Sfintei Liturghii de beatificare, cardinalul a reliefat două domenii din ampla activitate pastorală a noului fericit. Mai întâi, fraternitatea sacerdotală bazată pe trăirea sacramentală, o realitate care nu este de ordin profesional și nici doar de natură spirituală, dar care continuă să existe chiar și atunci când, a remarcat prelatul, între preoți s-ar putea isca neînțelegeri, controverse și antipatii. ”Baza sacramentală rămâne oricum și cere întotdeauna să fie, dacă este necesar, recuperată, dar și trăită și mărită”. Un exemplu de trăire a acestei fraternități este chiar noul fericit, după cum dovedesc numeroasele mărturii oferite de preoți la procesul pentru cauza de beatificare și canonizare.

Al doilea domeniu pastoral din viața fericitului De Palma se referă la credincioșii laici. ”Sunt cu adevărat mulți”, a subliniat cardinalul la omilie, ”cei care au găsit în el o călăuză spirituală prin care au înaintat în răspunsul personal la acea «vocație care pe toți ne unește în calitate de creștini botezați, mădulare vii ale unicului popor al lui Dumnezeu» (Leon XIV, Audiență la Congresul Departamentului pentru cauzele sfinților, 13 noiembrie 2025), altfel spus la vocația la sfințenie. Celebrând sacramentul pocăinței, fericitul nostru a fost pentru nenumărați credincioși slujitor de reconciliere și iertare, dar a fost, de asemenea, o călăuză limpede și echilibrată pentru mulți care i se adresau ca să primească ajutor în a discerne voința lui Dumnezeu cu privire la viața proprie”. ”Această slujire este, aș îndrăzni să spun, una dintre cele mai urgente în actuala fază a coexistenței noastre în care, după cum a subliniat un studiu foarte recent, există o mare nevoie de a recupera esențialul. Supremația factorului digital, se citește în acest studiu, distruge ideea și structura comunității pentru că toți vor să comunice, în timp ce s-a pierdut simțirea comuniunii și a comunității, care dă sens comunicării. Nu se mai comunică cu cineva, ci numai și un generic cuiva, altfel spus, se comunică tuturor, dar în cele din urmă nimănui (cf. Rapporto Italia 2025 – 37° Rapporto, Armando ed., Roma 2025, 26)”. Cei care au intrat în contact cu fericitul Carmil, a spus cardinalul, nu erau ”follower”. El îi întâlnea: nu le vorbea lor, dar vorbea cu ei”. Cardinalul a amintit la omilie mai mulți credincioși care, urmând sfaturile și exemplul noului fericit, au devenit ei înșiși sfinți și fericiți, în special în ceea ce privește slujirea celor săraci.

”Atunci când spiritualitatea este autentică”, a remarcat prelatul la finalul omiliei, ”se conjugă întotdeauna cu caritatea față de aproapele. Cuvintele «dacă n-aș avea iubire» din 1Cor 13 sunt determinante pentru sfințenie”, iar ”sfințenia există numai atunci când adevărul devine iubire”. 

15 noiembrie 2025, 11:12