Papa. Proclamarea Evangheliei, motivația profundă a eforturilor misionarului Ricci

Misionarul iezuit Matteo Ricci (1552 –1610) s-a aflat în centrul catehezei papei Francisc de la audiența generală de miercuri, 31 mai a.c., din Piața San Pietro, dedicată și de această dată zelului apostolic.

Cetatea Vaticanului - A. Mărtinaș

Vatican News - 31 mai 2023. Pontiful a conturat un medalion biografic al preotului Matteo Ricci, originar din Macerata, în regiunea Marche, din Italia, amintind că, după ce a studiat în școlile iezuite și după ce a intrat el însuși în Societatea lui Isus, la Roma, entuziasmat de relatările misionarilor, la fel ca mulți dintre tinerii săi tovarăși, a cerut să fie trimis în misiunile din Orientul Îndepărtat.

"După încercarea lui Francisc Xaveriu" - a continuat pontiful - "alți douăzeci și cinci de iezuiți au încercat fără succes să intre în China. Dar Ricci și unul dintre confrații săi s-au pregătit foarte bine, studiind cu atenție limba și obiceiurile chinezești, și în cele din urmă au reușit să se stabilească în sudul țării. Au fost necesari optsprezece ani, cu patru etape prin patru orașe diferite, înainte de a ajunge la Pekin (n.n. în prezent Beijing). Cu perseverență și răbdare, însuflețit de o credință de nezdruncinat, Matteo Ricci a reușit să depășească dificultățile și pericolele, neîncrederea și opoziția. (...)"

Papa Francisc a evidențiat că Ricci "a urmat întotdeauna calea dialogului și a prieteniei cu toți oamenii pe care i-a întâlnit, iar acest lucru i-a deschis multe uși pentru a vesti credința creștină".

Amintind că prima sa lucrare în limba chineză a fost un tratat despre prietenie, "care a avut o mare rezonanță", pontiful a precizat că Ricci,  pentru a se integra în cultura și viața chineză, s-a îmbrăcat, la început, ca bonzii budiști, după obiceiul țării, dar apoi și-a dat seama că cea mai bună cale era să își asume stilul de viață și vestimentația literaților (...). "A studiat în profunzime textele clasice ale acestora, astfel încât să poată prezenta creștinismul într-un dialog pozitiv cu înțelepciunea lor confucianistă și cu obiceiurile societății chineze." (...) În mod similar, în primele secole ale Bisericii, Sfinții Părinții au reușit "aculturația" credinței creștine în dialog cu cultura greacă.

Totodată, Sfântul Părinte a evidențiat excelentele sale cunoștințe științifice care "au stârnit interesul și admirația oamenilor de cultură, începând cu celebra sa hartă a lumii, harta întregii lumi cunoscute la acea vreme, cu diferitele continente, care le-a dezvăluit pentru prima dată chinezilor o realitate în afara Chinei, mult mai vastă decât crezuseră vreodată". (...) "De asemenea" - a continuat pontiful - "cunoștințele matematice și astronomice ale lui Ricci și ale discipolilor săi misionari au contribuit la o întâlnire fructuoasă dintre cultura și știința Occidentului și cea a Orientului, care avea să cunoască apoi una dintre cele mai fericite perioade ale sale, sub semnul dialogului și al prieteniei. Într-adevăr, opera lui Matteo Ricci nu ar fi fost niciodată posibilă fără colaborarea marilor săi prieteni chinezi, cum ar fi celebrii "Doctor Paolo" (Xu Guangqi) și "Doctor Leone" (Li Zhizao)".

"Cu toate acestea" - a spus pontiful la finalul catehezei - "faima lui Ricci ca om de știință nu trebuie să ascundă motivația cea mai profundă a tuturor eforturilor sale: proclamarea Evangheliei. (...) Credibilitatea obținută prin dialogul științific i-a dat autoritatea de a propune adevărul de credință și morală creștină, pe care îl discută în profunzime în principalele sale lucrări chinezești, cum ar fi Adevărata semnificație a Domnului Cerului (acesta este titlul lucrării) Pe lângă doctrină, acestea sunt mărturiile sale despre viața religioasă, virtute și rugăciune (...) o viață de caritate, îi ajutau pe alții, erau umili și manifestau un dezinteres total față de onoruri și bogății, care i-au determinat pe mulți dintre discipolii și prietenii săi chinezi să îmbrățișeze credința catolică".

Evocând ultimele zile din viața misionarului iezuit Matteo Ricci, pontiful a amintit că acesta, le spunea celor îl întrebau cum se simțea, că se gândește dacă, în acel moment, era mai mare bucuria și veselia pe care o simțea în interior la ideea că era aproape de călătoria sa pentru a merge să îl guste pe Dumnezeu, sau tristețea pe care i-o putea provoca părăsirea tovarășilor săi din întreaga misiune pe care o iubea atât de mult și slujirea pe care o putea încă împlini pentru Domnul, în cadrul (cf S De Ursis, Raport asupra lui M.Ricci, Archivio Storico Romano S.J.).

 

 

 

 

 

31 mai 2023, 10:44