Papa Paul al VI-lea, călătoria apostolică în Țara Sfântă (4-6 ianuarie 1964) Papa Paul al VI-lea, călătoria apostolică în Țara Sfântă (4-6 ianuarie 1964)  Editorial

Paternitatea lui Petru

"Paternitatea lui Petru" este titlul articolului de fond al directorului nostru editorial, Andrea Tornielli, în care propune o reflecție asupra cuvintelor papei Paul al VI-lea: "Mă simt ca tatăl întregii umanități", legate de un aspect crucial al slujirii Episcopului Romei.

Andrea Tornielli
Vatican News – 6 mai 2025. În orele intense care preced începerea Conclavului chemat să aleagă noul succesor al Apostolului Petru, merită să ne amintim un aspect fundamental al slujirii episcopului Romei, perceput în mod special de poporul lui Dumnezeu: paternitatea. Milioane de oameni, în momentul anunțării neașteptate a morții papei Francisc, s-au simțit asemenea unor orfani de tată.

Paul al VI-lea a reflectat asupra experienței paternității, în dialogul cu prietenul său, filosoful Jean Guitton, la întoarcerea sa din călătoria în India, în decembrie 1964. La sosirea sa, Suveranul Pontif fusese întâmpinat pe străzi de peste un milion de persoane aparținând tuturor religiilor. O îmbrățișare de neuitat. Mulțimea a invadat străzile, a asediat autoturismul Lincoln descoperit pe care Paul al VI-lea îl va oferi apoi în dar Maicii Tereza din Calcutta. Timp de două ore, fără pauză, Papa Montini a salutat și a binecuvântat. Rememorând acea întâlnire cu mulțimea, Papa i-a mărturisit lui Guitton: "Cred că dintre toate demnitățile unui Papă, cea mai de invidiat este paternitatea. Mi s-a întâmplat să îl însoțesc pe papa Pius al XII-lea la ceremonii solemne. Mulțimea se îmbulzea în jurul lui, îi rupea veșmintele. Și el era radiant. Recăpăta forță. Dar între a fi martorul unei paternități și a fi personal tată distanța este imensă. Paternitatea este un sentiment care invadează spiritul și inima, care ne însoțește în fiecare oră a zilei, care nu se poate diminua, ci se intensifică, pentru că numărul fiilor crește".

Nu este vorba, adăuga Paul al VI-lea, "atât de mult de un rol, cât de o paternitate. Iar cineva nu poate înceta să fie tată.... Mă simt tatăl întregii umanități.... Și, în conștiința Papei, acest sentiment este mereu nou, mereu proaspăt, în stare incipientă, mereu liber și creator. Este un sentiment care nu obosește, care lasă la o parte orice oboseală. Niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu m-am simțit obosit când am ridicat mâna pentru a binecuvânta. Nu, nu voi obosi niciodată să binecuvântez sau să iert. Când am ajuns la Bombay, aveam de urmat un parcurs de douăzeci de kilometri pentru a ajunge la sediul Congresului. Mulțimi uriașe, nesfârșite, dense, tăcute, nemișcate încadrau drumul – mulțimi spirituale și sărace, acele mulțimi nerăbdătoare, dezbrăcate, atente, pe care le vezi doar în India. A trebuit să continui să binecuvântez.

Un prieten preot, care era aproape de mine, cred că spre sfârșit mi-a sprijinit brațul, precum slujitorul lui Moise. Totuși, nu mă simt superior, ci frate, inferior tuturor, pentru că port povara tuturor".

Cu câteva luni înainte de acea experiență din India, Paul al VI-lea experimentase deja ce înseamnă să fii literalmente 'înghițit' de îmbrățișarea poporului. Era în ianuarie 1964, în timpul primei sale călătorii apostolice, în Țara Sfântă. O călătorie intens dorită de Papa Montini. La Ierusalim, în apropiere de Poarta Damascului, mulțimea era atât de mare încât recepția nu a putut avea loc conform planului. Autoturismul Papei se legăna ca o barcă și, coborând cu greu din mașină, protejat de soldații regelui Hussein, a traversat cu dificultate Poarta Damascului, fără ca cei din anturajul său să-l poată însoți. Paul al VI-lea a parcurs întreaga Via Dolorosa în mijlocul mulțimii de oameni înghesuiți până la refuz pe străduțele antice ale Orașului Sfânt, în anumite momente părând să fie înghițit de mulțime. Chipul său a rămas mereu senin și zâmbitor în timp ce își ridica mâinile în semn de binecuvântare.

Părintele Giulio Bevilacqua, prieten personal al Suveranului Pontif, a dezvăluit în acea seară unui grup de jurnaliști adunați în fața Delegației Apostolice din Ierusalim că, cu mulți ani înainte, Giovanni Battista Montini îi mărturisise: "Visez la un Papă care trăiește liber de fastul curții și de îngrădirile protocolului. În sfârșit singur în mijlocul diaconilor săi". De aceea, spunea în concluzie Bevilacqua, 'sunt convins că astăzi, deși copleșit de mulțime, el este mai fericit decât atunci când coboară în bazilica Sfântul Petru în sedia gestatoria (n.n. tronul mobil)... '.

 

 

06 mai 2025, 08:50