Iertarea "preventivă"
Andrea Tornielli
Vatican News – 21 august 2025. Scrie A. Tornielli: «"Adevărata iertare nu așteaptă pocăința, ci se oferă mai întâi, ca dar gratuit, chiar înainte de a fi primită." Cu aceste cuvinte, papa Leon al XIV-lea a comentat pasajul din Evanghelia după sfântul Ioan care îl descrie pe Isus oferind pâine chiar și trădătorului Iuda. Este logica divină, atât de îndepărtată de cea umană a schimbului, exprimată atât de bine de locuțiunea latină do ut des (îți dau ca să-mi dai). Isus, a explicat Papa, nu ignoră ceea ce se întâmplă, dar tocmai pentru că vede cu claritate, știe că "libertatea celuilalt, chiar și atunci când se rătăcește în rău, poate fi încă atinsă de lumina unui gest blând". Este scandalul iertării "preventive", care anticipează, cu oferta îmbrățișării milostivirii, fără a cere nicio condiție prealabilă.
La fel cum s-a întâmplat cu vameșul Zaheu, care s-a pocăit pentru că a fost chemat și primit de Isus, care s-a autoinvitat în casa lui, spre marea uimire a tuturor în fața gestului de încălcare a tradițiilor și convențiilor făcut de Isus din Nazaret.
Câtă nevoie au viețile și relațiile noastre de această iertare. Câtă nevoie are lumea noastră de această iertare, care "nu este uitare, nu este slăbiciune". Îmi vin în minte cuvintele profetice din mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii din 2002, pe care Ioan Paul al II-lea l-a publicat la scurt timp după atacurile teroriste din 11 septembrie, din Statele Unite. În timp ce toată lumea se gândea la războiul "preventiv", pe valul enormității atacului suferit, Pontiful a dorit să spună că "Nu există pace fără dreptate, nu există dreptate fără iertare". "De multe ori", afirma Papa Wojtyla, "m-am oprit să reflectez asupra întrebării: care este calea care duce la restabilirea deplină a ordinii morale și sociale atât de barbar încălcate? Convingerea la care am ajuns, raționând și confruntându-mă cu Revelația biblică, este că ordinea încălcată nu poate fi restabilită pe deplin decât prin combinarea dreptății și iertării. Pilonii adevăratei păci sunt dreptatea și acea formă particulară de iubire care este iertarea".
Nu numai persoanele individuale, ci și "familiile, grupurile, statele, însăși comunitatea internațională, au nevoie să se deschidă iertării pentru a reface legăturile rupte, pentru a depăși situațiile de condamnare reciprocă sterilă, pentru a învinge tentația de a-i exclude pe ceilalți, fără a le acorda posibilitatea de a face apel. Capacitatea de a ierta stă la baza oricărui proiect al unei societăți viitoare mai juste și mai solidare".»
