Papa, eremiților: Rugăciunea generează comuniune și compasiune pentru omenire

Vatican News

Este nevoie ”mai mult ca niciodată” de ”chemare la interioritate și tăcere, de a trăi în contact cu sine, cu aproapele, cu creația și cu Dumnezeu”. Aceasta este o încurajare pentru a continua să trăim, mai ales în societatea actuală, ”într-un mod exemplar” ”vocația la adorație și la rugăciune interioară” pentru a-i ajuta pe ceilalți să experimenteze intimitatea cu Domnul, a spus papa Leon al XIV-lea unui grup de eremiți italieni pe care i-a întâlnit în dimineața zilei de sâmbătă, 11 octombrie a.c., în Sala Consistoriului a Palatului Apostolic din Vatican. Ei se află la Roma pentru Jubileul vieții consacrate, care a avut loc între 8 și 9 octombrie. Vocația eremiților mărturisește în Biserică ”frumusețea vieții contemplative” și ”nu este o evadare din lume, ci o regenerare a inimii, pentru ca aceasta să fie capabilă de ascultare, o sursă de acțiune creativă și rodnică a carității pe care Dumnezeu o inspiră în noi”, a subliniat papa Leon al XIV-lea, spunând că, ”distanța voastră față de lume nu vă desparte de ceilalți, ci vă unește într-o solidaritate mai profundă”.

Importanța eremiților pentru Biserică

Pontiful a evidențiat că ”din prietenia intimă cu Domnul” pe care eremiții sunt chemați să o trăiască, renaște ”bucuria de a trăi, minunea credinței și gustul comuniunii ecleziale”. El a insistat asupra faptului că aceste persoane consacrate sunt figuri importante în viața Bisericii, în special în ”zonele interne ale țării” și în ”contextele rurale, unde preoții și călugării sunt din ce în ce mai rari”, iar parohiile sunt fără prea multe oportunități. ”Chiar și în contextele urbane, anonime și complexe, marcate de o singurătate apăsătoare”, a continuat papa, ”prezența eremiților sunt oaze de comuniune cu Dumnezeu și cu frații noștri”. ”Simpla voastră prezență și mărturia de rugăciune, prin comuniunea cu episcopul și relația fraternă cu preoții parohi, devin prețioase și roditoare, deoarece sporesc ”suflul spiritual” al comunității creștine”.

Ajutați aproapele să redescopere centrul de greutate al inimii

Papa Leon al XIV-lea a explicat apoi că, în timp ce eremiții rămân ”fideli moștenirii primite de la Părinții Bisericii în păstrarea Cuvântului”, ei sunt, de asemenea, ”chemați să interpreteze noile provocări spirituale cu creativitatea Duhului Sfânt”. ”Îi puteți încuraja pe ceilalți să se întoarcă la ei înșiși, să redescopere centrul de greutate al inimii, așa cum ne-a învățat papa Francisc în enciclica Dilexit nos”. ”Acolo, în adâncul sufletului, fiecare poate descoperi focul dorinței de Dumnezeu care arde și nu se stinge niciodată”, a mai spus pontiful, adăugând că eremiții sunt ”păzitori și martori” ai acestei dorințe care ”locuiește în fiecare persoană”, ”astfel încât fiecare să o poată descoperi și hrăni în interiorul său”.

A intra în secretul inimii

Papa a subliniat, de asemenea, cum ”Tatăl caută și cheamă, în fiecare timp, bărbați și femei” chemați ”să se dedice în întregime Lui, să-L caute și să-L asculte, să-L laude și să-L invoce, zi și noapte, în secretul inimii”. Totodată, a spus cum Domnul îi cheamă pe eremiți ”să intre în acest loc ascuns al inimii, săpându-l cu răbdare” pentru a putea ”să întreprindă o imersiune interioară care necesită un parcurs de golire de sine și de abnegație”. ”Odată intrați”, a reiterat el, Dumnezeu ”ne cere să închidem ușa gândurilor rele și să păstrăm o inimă curată, umilă și blândă”. ”Numai atunci ne putem abandona cu încredere unui dialog intim cu Tatăl, care locuiește și vede în secret, și în secret ne umple cu darurile Sale”.

 O misiune importantă în aceste vremuri tulburi

Pentru papa, acești călugări pot ajuta credincioșii să redescopere importanța intimității cu Dumnezeu, deoarece ”solitudinea rugăciunii generează comuniune și compasiune pentru întreaga omenire și pentru fiecare creatură, atât în dimensiunea Duhului, cât și în contextul eclezial și social”. În cele din urmă, vremurile tulburi în care trăim, ”vă cer să intrați în misterul mijlocirii lui Cristos, pentru întreaga omenire, acceptând să ”vă așezați la mijloc” între creaturi, fragile și amenințate de rău, și Tatăl milostiv, izvorul tuturor lucrurilor bune”.

Sfântul Părinte i-a îndemnat să umble ”mereu în prezența lui Dumnezeu, în solidaritate cu încercările umanității”. ”Ținând privirea fixată asupra lui Isus și deschizând pânzele inimii către Duhul său de viață, navigați împreună cu întreaga Biserică, mama noastră, pe marea furtunoasă a istoriei, spre Împărăția iubirii”.