Leon XIV: Inima omului nu este pentru efemer, ci pentru infinit și etern

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
5 noiembrie 2025 – Vatican News. ”Misterul pascal constituie axul vieții pentru un creștin, în jurul căruia se rotesc toate celelalte evenimente. De aceea, putem spune fără irenism ori sentimentalism că fiecare zi este o zi de Paști”: a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audienței generale din 5 noiembrie a.c., prezentată în Piața San Pietro cu participarea a peste 40.000 de mii de romani și pelerini.

”Paștele lui Isus”, a subliniat papa, ”este un eveniment care nu aparține unui trecut îndepărtat, sedimentat de acum în tradiție ca atâtea alte episoade din istoria omenirii. Biserica ne învață să facem o comemorare actualizantă a învierii în fiecare an, în duminica Paștelui, și în fiecare zi, în celebrarea euharistică, când se realizează la modul cel mai deplin făgăduința Domnului înviat: «Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii» (Mt 28,20)”.

Dar în ce fel trebuie să înțelegem faptul că fiecare zi este pentru un creștin o zi de Paști? În inima omului, a continuat papa, se împletesc experiențe diferite, de la durere și tristețe până la bucurie și seninătate, dar în orice situație, inima își dorește plinătatea și o fericire profundă. Remarca acest lucru și sfânta Tereza Benedicta a Crucii, cunoscută în filosofia secolului al XIX-lea cu numele de Edith Stein, atunci când scria: ”Ființa umană aspiră mereu să aibă din nou în dar ființa ca să se poată hrăni cu ceea ce clipa îi dă și în același timp îi răpește” (Essere finito ed Essere eterno. Per una elevazione al senso dell’essere, Roma 1998, 387). Cu alte cuvinte, a rezumat pontiful, ”suntem cufundați în limită, dar avem și dorința de a o depăși”.

”Vestirea pascală, știrea cea mai frumoasă, plină de bucurie și răvășitoare care a răsunat vreodată în decursul istoriei, este Evanghelia prin excelență care certifică victoria iubirii asupra păcatului și a vieții asupra morții, fiind de aceea unica în măsură să îndestuleze cerința de sens care frământă mintea și inima noastră. Ființa umană este însuflețită de o mișcare lăuntrică, înclinată către un dincolo care mereu o atrage. Nicio realitate contingentă nu-o satisface. Noi tindem către infinit și etern”, dar ”aceasta este în contrast cu experiența morții, anticipată de suferințe, pierderi și eșecuri”.

”Totul se schimbă”, a subliniat papa, ”datorită acelei dimineți în care femeile, când au mers la mormânt ca să ungă trupul Domnului, l-au găsit gol. Întrebarea adresată crailor veniți din Răsărit la Ierusalim «Unde este regele [nou]-născut al iudeilor?» (Mt 2,1-2) primește răspunsul definitiv în cuvintele tânărului misterios, îmbrăcat în alb, care vorbește femeilor în zorii Paștelui: «Voi îl căutați pe Isus Nazarineanul, cel răstignit. Nu este aici, a înviat» (Mc 16,6)”.

”Din dimineața aceea până astăzi, în fiecare zi, Isus va avea și acest titlu: «Cel viu», după cum el însuși se prezintă în Apocalips: «Eu sunt cel dintâi și cel de pe urmă, și cel viu. Am fost mort și iată că acum sunt viu în vecii vecilor» (Ap 1,17-18). În el, suntem siguri că găsim întotdeauna steaua polară către care să ne îndreptăm viața aparent haotică, marcată de fapte care deseori ni se par confuze, inacceptabile, de neînțeles: răul, în multiplele lui fațete, suferința, moartea, evenimentele care îi privesc pe toți și pe fiecare. Meditând misterul învierii, noi găsim răspuns la setea noastră de semnificație”.

”În fața umanității noastre fragile, vestea pascală devine grijă și vindecare, alimentează speranța în fața provocărilor înfricoșătoare pe care viața ni le scoate în cale zi de zi la nivel personal și planetar. În perspectiva Paștelui, așa-numita Via Crucis [Calea Crucii] se transformă în Via Lucis [Calea Luminii]. Simțim nevoie să gustăm și să medităm bucuria după durere, să trecem încă o dată, în noua lumină, prin toate etapele care au precedat învierea”.

”Paștele nu elimină crucea, dar o învinge în minunatul duel care a schimbat istoria omului. Chiar și timpul nostru, marcat de atâtea cruci, invocă zorile speranței pascale. Învierea lui Cristos nu este o idee ori o teorie, ci Evenimentul care stă la temelia credinței. El, Cel înviat, prin Duhul Sfânt continuă să ne amintească acest fapt pentru ca să putem fi mărturisitorii săi chiar și acolo unde istoria umană nu vede lumină la orizont. Speranța pascală nu dezamăgește. A crede din nou în Paști printr-un parcurs cotidian înseamnă a revoluționa viața noastră, înseamnă a fi transformați pentru a transforma lumea cu forța blândă și curajoasă a speranței creștine”.

*** 
Saluturile finale au fost precedate de un apel la pace și rugăciune în favoarea populațiilor afectate de conflictele armate. ”Frați și surori”, a spus Sfântul Părinte, ”vă îndemn să vă alăturați la rugăciunea mea pentru cei încercați de conflicte armate în diferite părți ale lumii. Mă gândesc în special la Myanmar și îndemn Comunitatea internațională să nu uite de populația birmană și să furnizeze necesara asistență umanitară”.

Papa a salutat, apoi, participanții la Ziua jubiliară a lucrătorilor din domeniul agricol și protecția mediului, mulțumindu-le pentru munca prețioasă din care scot roadele pământului și încurajându-i să acorde toată atenția în efortul de îngrijire a Creației.

”Luna noiembrie”, a spus papa în salutul adresat pelerinilor francofoni, ”ne invită nu doar să ne rugăm pentru răposații noștri dragi, dar ne amintește, de asemenea, că suntem făcuți pentru infinit și etern, pentru viața fericită, unica realitate care poate copleși aspirațiile inimii și inteligenței noastre”.

La nelipsitul salut final, adresat ca de obicei tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa a spus: ”Recenta sărbătoare a sfinților îmi sugerează o reflecție despre vocația generală la sfințenie. Cu toții suntem chemați să fim sfinți. Vă invit, de aceea, să aderați tot mai mult la Cristos, urmând criteriile de autenticitate despre care ne-au dat exemplu sfinții”.

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, și cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.