Leon XIV, cineaștilor: Faceți din film o artă a Spiritului

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
15 noiembrie 2025 – Vatican News. ”Fie ca filmele voastre să rămână întotdeauna un loc de întâlnire, o casă pentru cel care este în căutarea unui sens, un limbaj de pace, să nu piardă niciodată capacitatea de a uimi, continuând să ne arătați chiar și numai o fărâmă din taina lui Dumnezeu”: a spus papa Leon al XIV-lea primind sâmbătă, 15 noiembrie a.c., în Cetatea Vaticanului reprezentanții cinematografiei, însoțiți de Paolo Ruffini, prefect al Departamentului pentru comunicare. Au luat parte numeroși regizori, scenariști, actori și producători de filme din Italia și din alte țări. 

”Într-o epocă de afirmări personale exasperate și contrapuse”, a remarcat pontiful, ”voi ne arătați că pentru a face un film bun este necesară folosirea propriilor talente, dar fiecare poate să facă să strălucească carisma sa particulară datorită darurilor și calităților celor care lucrează alături, într-un climat de colaborare și fraternitate”.

”Epoca noastră are nevoie de mărturisitori de speranță, frumusețe, adevăr”, a spus Leon al XIV-lea, iar ”voi, prin munca voastră artistică, puteți fi astfel de mărturisitori. A recupera autenticitatea imaginii pentru a salvgarda și a promova demnitatea umană este în puterea unei bune cinematografii și și a celui care este autorul și protagonistul ei. Nu vă fie teamă să înfruntați rănile lumii. Violența, sărăcia, exilul, solitudinea, formele de dependență, războaiele uitate sunt răni care cer să fie văzute și povestite. Marea cinematografie nu exploatează suferința, ci o însoțește și o analizează. Așa au făcut toți marii regizori. A da glas sentimentelor complexe, contradictorii, uneori obscure care locuiesc în inima omului este un gest de iubire. Arta nu trebuie să fugă de taina fragilității, ci trebuie să o asculte și să fie capabilă de a zăbovi în fața ei. Cinematografia, fără a fi instructivă cu orice preț, are în sine, în formele ei cu adevărat artistice, posibilitatea de a educa privirea”.

”O artă tânără, visătoare și un pic neliniștită”, dar în același timp ”o artă populară în sensul cel mai nobil”, papa a menționat că cinematografia împlinește în aceste zile 130 de ani, ținând cont de faptul că prima proiecție publică a fost realizată de frații Lumière la Paris pe 28 decembrie 1895. ”Una din contribuțiile cele mai prețioase ale cinematografiei”, a spus în continuare Sfântul Părinte, ”este aceea de a-l ajuta pe spectator să se întoarcă în el însuși, să vadă cu ochi noi complexitatea propriei existențe, să vadă din nou lumea ca și cum ar fi pentru prima dată și să redescopere, prin acest exercițiu, o porțiune din acea speranță fără de care existența noastră nu ar fi împlinită. Mă întărește gândul că cinematografia nu înseamnă doar punerea unor imagini în mișcare (moving pictures), ci punerea speranței în mișcare”.

Observând că sălile de cinema și teatrele sunt adevărate ”inimi pulsante” care contribuie la umanizarea localităților, papa a recunoscut faptul că ”sălile de cinema cunosc o eroziune îngrijorătoare” din punctul de vedere al frecventării și că ”nu sunt puțini cei care spun că arta cinematografiei și experiența cinematografică sunt în pericol”, drept care a îndemnat instituțiile să nu se resemneze, ci să coopereze pentru a afirma ”valoarea socială și culturală” a acestei activități.

”În anul Jubileului, în care Biserica îndeamnă la a merge către speranță”, a spus Sfântul Părinte, ”prezența voastră din atât de multe națiuni și, mai ales, munca voastră artistică de fiecare zi sunt semne luminoase pentru că și voi, la fel ca atâția alții care vin la Roma din orice parte a lumii, sunteți pe cale ca pelerini ai imaginației, căutători de sens, naratori de speranță și mesageri de omenie. Drumul pe care voi îl parcurgeți nu se măsoară în kilometri, ci în imagini, cuvinte, emoții, amintiri împărtășite și dorințe comune. Este un pelerinaj în misterul experienței umane pe care voi îl traversați cu privirea pătrunzătoare, capabilă să recunoască frumusețea chiar și în pliurile suferinței și speranța în tragediile violențelor și războaielor”.

”Biserica privește cu stimă la voi, cei care lucrați cu lumina și cu timpul, cu fața și cu peisajul, cu cuvântul și cu tăcerea. Sfântul papă Paul al VI-lea v-a spus: «Dacă sunteți prieteni ai adevăratei arte, sunteți prietenii noștri», amintind că «această lume în care trăim are nevoie de frumusețe ca să nu se cufunde în disperare» (Mesaj către artiști la încheierea Conciliului Vatican II, 8 decembrie 1965). La rândul meu”, a spus Leon al XIV-lea, ”doresc să reînnoim această prietenie pentru că cinematografia este un laborator al speranței, un loc în care omul poate să se întoarcă pentru a privi la el însuși și la destinul său”.

Amintind, în fine, cuvintele unui ”pionier al celei de-a șaptea arte”, David W. Griffith, potrivit căruia filmului modern îi lipsește ”frumusețea vântului care se mișcă printre ramuri”, papa a remarcat că această imagine aduce în atenție cuvintele lui Isus despre cel care se naște din Spiritul Sfânt: este asemenea vântului care suflă unde vrea, îl auzi, dar nu știi de unde vine și încotro merge (cf. In 3,8). ”Dragi maștri vechi și noi”, a fost îndemnul final al papei Leon al XIV-lea, ”faceți din cinematografie o artă a Spiritului”.