Leon XIV: Noul învățător al Bisericii, John Henry Newman, arată marile rațiuni ale speranței
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
1 noiembrie 2025 – Vatican News. ”Să dezarmăm falsele rațiuni ale resemnării și neputinței și să facem să circule în lumea contemporană marile rațiuni ale speranței! Să contemplăm și să indicăm constelațiile care transmit lumină și orientare în acest prezent întunecat de atâtea nedreptăți și incertitudini!”: este îndemnul pe care papa Leon al XIV-lea l-a adresat participanților la Sfânta Liturghie și ceremonia de proclamare ca învățător al Bisericii a sfântului John Henry Newman, celebrate sâmbătă, 1 noiembrie a.c., în Piața San Pietro, în solemnitatea Toți Sfinții și la încheierea Jubileului educației.
Pe o vreme neobișnuit de caldă pentru această perioadă, au luat parte la celebrarea euharistică a solemnității aproximativ 50 de mii de romani și pelerini, în special o delegație oficială a Bisericii anglicane. Printre participanții din România, se aflau episcopii greco-catolici Virgil Bercea și Vasile Bizău, credincioși laici, studenți de la facultățile de teologie, preoți aflați la studii de specializare ori în serviciul Sfântului Scaun, precum și fostul decan al Facultății de teologie romano-catolică a Universității din București, pr. prof. Wilhelm Dancă, ales în 29 octombrie a.c. membru titular al Academiei Române.
După Actul penitențial de la începutul Sfintei Liturghii, prefectul Departamentului pentru cauzele sfinților, cardinalul Marcello Semeraro a cerut papei proclamarea ca învățător al Bisericii a sfântului John Henry Newman și a prezentat un scurt profil biografic al candidatului.
Succesorul lui Petru, așezat pe catedra episcopală din fața bazilicii, a rostit formula solemnă specifică în limba latină: «Nos, vota plurimorum Fratrum in Episcopatu multorumque christifidelium totius orbis explentes, de Dicasterii de Causis Sanctorum consulto, certa scientia ac matura deliberatione deque apostolicæ potestatis plenitudine Sanctum Ioannem Henricum Newman Ecclesiæ Universalis Doctorem declaramus. In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti. Amen.»
Proclamarea lecturilor biblice, luate de la solemnitatea Toți Sfinții, a fost urmată de omilia papei, care a vorbit despre importanța sfântului John Henry Newman și orizontul Fericirilor din Evanghelie, spunând că acestea din urmă ”poartă în sine o nouă interpretare a realității”.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, omilia papei Leon al XIV-lea:
În această solemnitate a Tuturor Sfinților, este o mare bucurie să-l înscriem pe sfântul John Henry Newman printre învățătorii Bisericii și, în același timp, cu ocazia Jubileului educației, să-l numim co-patron, împreună cu sfântul Toma de Aquino, al tuturor celor care participă la procesul educațional. Statura culturală și spirituală impunătoare a lui Newman va folosi ca inspirație pentru noile generații cu inima însetată de infinit, dispuse să efectueze, prin cercetare și cunoaștere, acea călătorie care, după cum spuneau cei din antichitate, ne face să trecem per aspera ad astra, altfel spus, prin greutăți până la stele.
Viața sfinților ne dovedește, într-adevăr, că este posibil să trăiești cu pasiune în complexitatea prezentului fără a lăsa deoparte mandatul apostolic: ”Străluciți ca niște luminători în lume” (Fil 2,15). La această ocazie solemnă, doresc să le repet formatorilor și instituțiilor educative: ”Străluciți astăzi ca niște aștri în lume” prin autenticitatea angajamentului vostru în căutarea comună a adevărului, prin împărtășirea lui coerentă și generoasă, prin slujirea adusă tinerilor, în special celor săraci, și experimentând zi de zi faptul că ”iubirea creștină este profetică, săvârșește minuni” (Dilexi te, nr. 120).
Jubileul este un pelerinaj în speranță și voi toți, în marele domeniu al educației, știți bine cât de mult speranța este o sămânță indispensabilă. Când mă gândesc la școli și universități, le concep ca laboratoare de profeție, în care speranța este trăită, povestită în continuu și propusă iar și iar.
Acesta este și sensul Evangheliei Fericirilor, proclamată în această zi. Fericirile poartă în sine o nouă interpretare a realității. Sunt calea și mesajul lui Isus educatorul. La o primă impresie, pare imposibil să-i declari fericiți pe cei săraci, pe cei cărora le este foame și sete de dreptate, pe cei prigoniți ori pe făcătorii de pace. Dar ceea ce pare de neînchipuit în gramatica lumii, se umple de sens și lumină în apropierea Împărăției lui Dumnezeu. În sfinți, noi vedem această împărăție apropiindu-se și făcându-se actuală între noi. Sfântul Matei, pe bună dreptate, prezintă Fericirile ca pe o învățătură, arătându-l pe Isus ca pe un Învățător care transmite o viziune nouă a lucrurilor și a cărui perspectivă coincide cu drumul său. Fericirile, însă, nu sunt o învățătură în plus: sunt învățătura prin excelență. În același fel, Domnul Isus nu este unul dintre numeroșii învățători, el este Învățătorul prin excelență. Mai mult, este Educatorul prin excelență. Noi, discipolii săi, suntem la școala lui, învățând să descoperim în viața sa, adică în calea pe care El a parcurs-o, un orizont de sens capabil să lumineze toate formele de cunoaștere. Fie ca școlile și universitățile noastre să devină întotdeauna locuri de ascultare și de punere în practică a Evangheliei!
Provocările actuale, pot părea uneori mai presus de posibilitățile noastre, dar nu este așa. Să nu-i îngăduim pesimismului să ne învingă! Amintesc ceea ce a subliniat iubitul meu predecesor, papa Francisc, în discursul său la prima Adunare plenară a Departamentului pentru cultură și educație: trebuie să lucrăm împreună ca să eliberăm omenirea de obscuritatea nihilismului care ne înconjoară, care este, probabil, boala cea mai periculoasă a culturii contemporane pentru că amenință ”să șteargă” speranța (Francisc, Discurs, 21 noiembrie 2024). Referința la obscuritatea care ne înconjoară ne aduce aminte de unul din textele cele mai cunoscute ale sfântului John Henry, imnul Lead, kindly light (”Călăuzește-mă, blândă lumină”). În această rugăciune foarte frumoasă, ne dăm seama că suntem departe de casă, că avem pasul șovăielnic, că nu reușim să descifrăm cu claritate orizontul. Dar nimic din toate acestea nu ne ține pe loc pentru că noi am găsit Călăuza: ”Călăuzește-mă tu, blândă Lumină! În întunericul care mă înconjoară, să fii tu călăuza mea”. «Lead, kindly Light. The night is dark and I am far from home. Lead Thou me on!».
Îndatorirea educației este să ofere această Blândă Lumină celor care altfel ar putea să rămână prizonieri ai umbrelor deosebit de amenințătoare ale pesimismului și fricii. De aceea, aș vrea să vă spun: să dezarmăm falsele rațiuni ale resemnării și neputinței și să facem să circule în lumea contemporană marile rațiuni ale speranței! Să contemplăm și să indicăm constelațiile care transmit lumină și orientare în acest prezent întunecat de atâtea nedreptăți și incertitudini. Vă încurajez, de aceea, să faceți din școli, universități și orice realitate educativă, chiar informală și de stradă, tot atâtea trepte către o civilizație de dialog și de pace. Prin viața voastră, lăsați să se întrezărească acea ”mulțime mare” de care ne vorbește în liturgia de astăzi Cartea Apocalipsului, o mulțime ”pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile” (Ap 7,9).
În textul biblic, un bătrân, observând mulțimea, întreabă: ”[Aceștia] cine sunt și de unde vin?” (v. 13). În această privință, chiar și în domeniul educației, privirea creștină se așază asupra ”celor care vin din strâmtorarea cea mare” (v. 14) și recunoaște în ei chipul multor frați și surori din toate limbile și culturile care, trecând prin poarta strâmtă a lui Isus, au intrat în viața deplină. Atunci, încă o dată, trebuie să ne întrebăm: ”Cei mai puțin dotați nu sunt persoane umane? Cei slabi nu au aceeași demnitate pe care o avem noi? Cei care s-au născut cu mai puține șanse valorează mai puțin ca ființe umane, trebuie să se mulțumească numai cu supraviețuirea? De răspunsul pe care îl dăm la aceste întrebări depinde valoarea societăților noastre, precum și viitorul nostru. (Dilexi te, nr. 95). Să adăugăm: de acest răspuns depinde, de asemenea, calitatea evanghelică a educației noastre.
Printre cele moștenite de la sfântul John Henry se află, în acest sens, unele contribuții foarte semnificative la teoria și practica educației. ”Dumnezeu”, scria el, ”m-a creat ca să-i fac un serviciu precis. Mi-a încredințat o îndatorire pe care n-a încredințat-o celorlalți. Am o misiune: poate că n-o voi cunoaște în această viață, dar îmi va fi revelată în cea care vine” (Meditations and Devotions, III, I, 2). În aceste cuvinte găsim exprimat în mod splendid misterul demnității oricărei persoane umane, precum și al diversității darurilor distribuite de Dumnezeu.
Viața se luminează nu pentru că suntem bogați, frumoși ori puternici. Se luminează când unul descoperă înăuntrul său acest adevăr: eu sunt chemat de Dumnezeu, am o vocație, am o misiune, viața mea folosește la ceva mai mare decât mine. Fiecare făptură are un rol de desfășurat. Contribuția pe care fiecare o are de oferit este de o valoare unică și îndatorirea comunităților educative este aceea de a încuraja și a pune în valoare această contribuție. Să nu uităm: în centrul parcursurilor educative trebuie să fie nu indivizi abstracți, ci persoane cu trup și sânge, mai ales cele care se pare că nu rentează, după parametrii unei economii care exclude și ucide. Suntem chemați să formăm persoane pentru ca să strălucească asemenea stelelor în demnitatea lor deplină.
Putem spune, de aceea, că educația, într-o perspectivă creștină, îi ajută pe toți să devină sfinți. Nimic mai puțin. Papa Benedict al XVI-lea, cu ocazia călătoriei apostolice în Marea Britanie, în septembrie 2010, în timpul căreia l-a beatificat pe John Henry Newman, i-a îndemnat pe tineri să devină sfinți cu aceste cuvinte: ”Ceea ce Dumnezeu dorește mai mult decât orice pentru fiecare dintre voi este să deveniți sfinți. El vă iubește mult mai mult decât vă puteți închipui și vrea ce-i mai bun pentru voi” (Benedict XVI, Discurs către alumni, 17 septembrie 2010). Aceasta este chemarea universală la sfințenie pe care Conciliul Vatican II a făcut-o să fie o parte esențială a mesajului său (cf. Lumen gentium, capitolul V). Iar sfințenia este propusă tuturor, fără excepție, ca un drum personal și comunitar trasat de Fericirile Evangheliei.
Mă rog pentru ca educația catolică să-l ajute pe fiecare să descopere propria chemare la sfințenie. Sfântul Augustin, pe care sfântul John Henry Newman îl aprecia atât de mult, spunea cândva că noi suntem însoțitori de studiu care au un singur Învățător, a cărui școală este pe pământ și a cărui catedră este în ceruri (cf. Sermo 292, 1).
***
Înainte de rugăciunea Îngerul Domnului, recitată la finalul Sfintei Liturghii din Piața San Pietro, papa Leon al XIV-lea a mulțumit autorităților religioase și civile care au luat parte la celebrarea euharistică, în special delegației oficiale a Bisericii anglicane, condusă de arhiepiscopul de York, reverendul Stephen Cottrell. Papa a menționat, de asemenea, recenta rugăciune din Capela Sixtină alături de regele Charles al III-lea și a invocat mijlocirea noului învățător al Bisericii, sfântul John Henry Newman, pentru ca, ”din cer, să însoțească drumul creștinilor către deplina unitate”.
Salutând pelerinii prezenți, pontiful i-a menționat pe tinerii care au luat parte la concursul de atletism ”Corsa dei santi”, care unește sportul și solidaritatea în favoarea copiilor dezavantajați.
Solemnitatea Toți Sfinții din această zi, după calendarul roman sau latin, a inspirat ultimele cuvinte ale pontifului. ”Misterul împărtășirii sfinților, pe care astăzi îl respirăm cu toți plămânii, ne amintește”, a subliniat papa, ”care este destinația finală a umanității: o mare sărbătoare în care ne bucurăm împreună de iubirea lui Dumnezeu, prezent cu totul în toți, recunoscând și admirând frumusețea cea de multe feluri a fețelor, toate diferite și toate asemănătoare cu Fața lui Cristos. În timp ce pregustăm această realitate viitoare, simțim încă puternic și dureros contrastul cu dramele pe care familia umană le îndură din cauza injustițiilor și a războaielor. Cu atât mai imperioasă simțim că este datoria de a fi constructori de fraternitate. Să încredințăm rugăciunea noastră și angajamentul nostru mijlocirii Fecioarei Maria și tuturor sfinților”, a îndemnat papa Leon al XIV-lea.
Sfânta Liturghie, ceremonia de proclamare a sfântului John Henry Newman ca învățător al Bisericii și rugăciunea Îngerul Domnului s-au încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
