Pe calea către unitate și pace

Andrea Tornielli
26 noiembrie 2025. «La fel ca în cazul lui Benedict al XVI-lea, cu Ziua Mondială a Tineretului din Köln, în 2005, și al lui Francisc, cu Ziua Mondială a Tineretului din Rio de Janeiro, în 2013, prima călătorie a Papei Leon îl duce și pe el la destinație aleasă de predecesorul său: Iznik, în Turcia, o etapă obligatorie pentru a marca 1700 de ani de la primul Conciliu de la Niceea; și în Libanul devastat de război, pentru a respecta o promisiune făcută de Papa Francisc însuși, pe care războiul și boala l-au împiedicat să o respecte.

Prima călătorie apostolică a unui papă este destinată să marcheze pontificatul său: așa a fost în cazul lui Paul al VI-lea care, în ianuarie 1964, a făcut un pelerinaj istoric în Țara Sfântă, îmbrățișându-l pe patriarhul Constantinopolului, Athenagoras. Așa a fost în cazul lui Ioan Paul al II-lea și al călătoriei sale în Mexic, la Puebla. Așa a fost în cazul Papei Francisc, cu îmbrățișarea a milioane de tineri în Brazilia.

Printr-o coincidență singulară, călătoria care începe în următoarele ore și care îl va duce pe Leon al XIV-lea mai întâi la Ankara, Istanbul și Iznik, apoi la Beirut, reprezintă aproape o sinteză geografică a două teme principale care au apărut în aceste prime luni ale pontificatului său: unitatea și pacea.

Unitatea se află în centrul primei etape, pentru a aminti un conciliu care a lăsat o amprentă de neșters asupra istoriei Bisericii, proclamând credința în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu are rost să ascundem acest lucru: trebuie să privim Conciliul de la Niceea și, în același timp, rana unei Biserici divizate, care continuă să sângereze și care, în ultimii ani, a cunoscut noi diviziuni. Revenirea cu o amintire vie la o perioadă în care Bisericile erau unite, la un conciliu care se celebrează și pentru a unifica data Paștelui, este un semn de speranță. Unitatea Bisericii, unitatea dintre Biserici, dialogul ecumenic, întoarcerea la rădăcinile Evangheliei, ale Părinților, ale primelor concilii, este o modalitate de a ne lăsa răniți de cuvintele lui Isus: Ca toți să fie una; așa cum Tu, Tată, ești în mine și eu sunt în Tine, ca și ei să fie în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis. Unitatea credincioșilor în Cristos are o valoare incalculabilă, nu numai pentru proclamarea Evangheliei. Ea are valoare și pentru pacea în lume.

Această pace care încă lipsește chiar în țara în care Isus și-a trăit viața pământească, care lipsește în Israel și Palestina, care lipsește în Liban, bombardat de armata israeliană pentru a combate militanții Hezbollah.

A doua etapă a călătoriei îl duce pe Leon al XIV-lea într-o regiune marcată de conflicte care au costat un număr imens de vieți, în special civile, mai ales copii. Papa, care s-a prezentat lumii cu primele cuvinte rostite de Isus după înviere: "Pace vouă tuturor! ", la începutul pontificatului său merge să atingă rănile unui popor care nu a cunoscut pacea de zeci de ani. El merge să-și aducă mărturia lipsită de apărare acolo unde, chiar și în zilele recente, a răsunat zgomotul sinistru al bombelor, pentru a spune nu inevitabilității războiului, urii și violenței. El merge să-i mângâie pe creștinii care trăiesc în această țară și în țările vecine și care sunt tentați să-și părăsească pământul, pentru a le reaminti cât de prețioasă este prezența lor și mărturia lor de fraternitate și coexistență pașnică cu membrii altor religii.»