Leon XIV, diplomaților Sfântului Scaun: Duceți speranța acolo unde lipsește pacea

Vatican News – 18 noiembrie 2025

”Prezența voastră este o sursă de bucurie specială pentru mine, pentru că, pentru prima dată, vă primesc pe toți. Ocazia este foarte semnificativă: Jubileul speranței”, a spus papa Leon XIV în după-amiaza zilei de luni, 17 noiembrie a.c., primind în audiență oficialii cu rol diplomatic ai Sfântului Scaun. De asemenea, în cursul dimineții, cardinalul secretar de stat a prezidat Sfânta Liturghie, în Bazilica Sf. Petru, pentru diplomați: ”Fiecare slujire din Biserică, inclusiv cea diplomatică, nu strălucește cu lumină proprie, nu se bucură de propria glorie, ci trebuie să reflecte, ca într-o oglindă, lumina și gloria lui Cristos”.

De menționat că, în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun activează 5 monseniori originari din România: Ionuț-Paul Strejac (Albania), Laurențiu-Dăncuță (Lituania), Paul Butnaru (Canada), Mihăiță Blaj (Secretariatul de Stat) și Claudiu Carteș (Secretariatul de Stat).

Lumina credinței, statornicia în rugăciune și practicarea smereniei: acestea sunt cele trei principii călăuzitoare subliniate de cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, la Liturghia pe care a prezidat-o în dimineața zilei de luni, 17 noiembrie a.c., cu ocazia Jubileului pentru oficialii cu rol diplomatic ai Sfântului Scaun. Liturghia a fost concelebrată împreună cu superiorii Secretariatului de Stat, cu desfășurare în Bazilica Sfântul Petru, la Altarul Catedrei, și a fost precedată de un moment de rugăciune în biserica ”San Salvatore in Lauro”, cu o meditație susținută de Rocco Ronzani, prefectul Arhivelor Apostolice ale Vaticanului, precum și de procesiunea spre Poarta Sfântă a Bazilicii Sfântul Petru.

Credință și speranță

Credința și speranța, a continuat cardinalul, ”sunt binoame inseparabile”: așa cum a scris scriitorul și poetul francez Charles Péguy, ”speranța susține credința” și, în același timp, ”se bazează pe credință, pe certitudinea că Dumnezeu ne iubește”. Prin urmare, speranța creștină este ”o speranță luminoasă, pentru că ne deschide ochii către iubirea Domnului”.

Rugăciunea ne ajută să privim dincolo de limite și obstacole

Oprindu-se asupra figurii orbului din Ierihon, din Evanghelia zilei, secretarul de stat i-a invitat pe cei prezenți să ia exemplu din ”credința sa tenace”, care a refuzat să se predea mulțimii care voia să reducă-l la tăcere și s-a exprimat ”în perseverența rugăciunii”, obținând de la Isus ”nu numai vindecare fizică, ci și o viață reînnoită”. ”A persevera în rugăciune”, a spus cardinalul, ”ne permite să privim dincolo de toate granițele, atât materiale, cât și spirituale; ne permite să depășim obstacolele de adaptare, conviețuire, singurătate, neînțelegere și dezamăgire, pentru că pune în joc puterea și milostivirea lui Dumnezeu, pentru care nimic nu este imposibil”.

”Luce gentile” și exercitarea responsabilităților

Cuvintele cardinalului l-au amintit și pe sfântul John Henry Newman, proclamat Învățător al Bisericii la 1 noiembrie, care a definit credința ca o ”lumină blândă” ce ne permite să ”exercităm corect discernământul, fără a ne limita la criterii exclusiv umane”. Și aceasta este tocmai lumina necesară ”în exercitarea propriilor responsabilități”, a remarcat secretarul de stat.

O reflecție a gloriei lui Cristos

Prin urmare, a concluzionat Parolin, ”fiecare slujire din Biserică, inclusiv cea diplomatică, nu strălucește cu lumină proprie, nu se bucură de propria glorie, ci trebuie să reflecte, ca într-o oglindă, lumina și gloria lui Cristos. Altfel, am eșuat”.

Audiența la papa Leon al XIV-lea

”Îmi exprim recunoștința față de cardinalul secretar de stat pentru cuvintele sale amabile”, a spus pontiful, primindu-i în audiență, în după-amiaza zilei de luni, pe oficialii cu rol diplomatic ai Sfântului Scaun, ”precum și față de superiorii secretariatului de stat, în special față de secretarul pentru reprezentanțele pontificale și către așa-numita Secțiune a treia, care au organizat cu grijă aceste zile de fraternitate, rugăciune și dialog”.

”Prezența voastră”, a continuat papa Leon, ”este o sursă de bucurie specială pentru mine, pentru că, pentru prima dată, vă primesc pe toți. Ocazia este foarte semnificativă: Jubileul speranței. Și voi, ca atâția pelerini, ați venit la Roma, la mormântul apostolului Petru, pentru a vă confirma credința și a reînnoi intențiile care vă inspiră slujirea. S-ar putea sublinia cu adevărat că am făcut aceasta, ați făcut-o împreună cu tot poporul lui Dumnezeu și cât de important este să recunoașteți că slujirea voastră este alături de poporul lui Dumnezeu, nu separată de el. Și astfel, a veni în pelerinaj este cu adevărat un mod de a merge împreună cu întreaga Biserică. Anul Sfânt este pentru noi toți o ocazie providențială de a redescoperi și a aprofunda frumusețea vocației, adică a chemării noastre comune la sfințenie, care ne angajează în fiecare zi să fim mărturisitori ai lui Cristos, o speranță vie pentru lume”.

”Doresc, înainte de toate”, a mai evidențiat Sfântul Părinte, ”să vă mulțumesc pentru că, așa cum ne amintește Apostolul (cf. Filipeni 3,12), nu ați ezitat în fața vocii Învățătorului, care ne invită să-l urmăm, lăsând totul pentru a duce cuvântul mântuitor al Evangheliei până la marginile pământului. Această chemare rezonează într-un mod cu adevărat special pentru voi, care ați fost aleși să exercitați slujirea sacerdotală în reprezentanțele pontificale: un dar și un angajament de a fi pretutindeni o prezență a întregii Biserici și, în special, a solicitudinii pastorale a papei, care o prezidează în caritate. Desigur, slujirea voastră particulară este dificilă și, prin urmare, necesită o inimă arzătoare pentru Dumnezeu și deschisă către umanitate; cere studiu și competență, abnegație și curaj; creștere în încrederea în Isus și docilitatea față de Biserică, care se exprimă prin ascultarea față de superiori. În țările în care lucrați, întâlnind popoare și limbi diferite, nu uitați că prima mărturie pe care trebuie să o dați este cea a preoților îndrăgostiți de Cristos și dedicați zidirii Trupului său. Slujind comunitățile ecleziale, reflectați afecțiunea și apropierea papei față de fiecare, menținând viu ”sentire cum Ecclesia”. Mă gândesc în special la cei dintre voi care se află în contexte de dificultate, conflicte și sărăcie, unde nu lipsesc momentele de disperare. Tocmai în aceste dificultăți, amintiți-vă că Biserica vă susține în rugăciune: de aceea, întăriți-vă identitatea sacerdotală hrănindu-vă cu Sfintele Taine, din comuniunea fraternă și din docilitatea constantă față de Duhul Sfânt”.

”Cultivând acele virtuți umane care se exprimă în cuvinte și gesturi zilnice”, a îndemnat papa, ”construiți relații cu toți, rezistând tentației de a vă izola. În schimb, rămâneți înrădăcinați în corpul eclezial și în istoria popoarelor: atât cea din care proveniți, cât și la cei care sunteți trimiși. Fiecare națiune vă oferă propriile tradiții pentru le cunoaște, a le iubi și a le respecta, așa cum agricultorul respectă pământul și, cultivându-l, culege roadele bune ale muncii sale. Așadar, nu fiți oameni detașați, ci discipoli pasionați ai lui Cristos, cufundându-vă într-un mod evanghelic în contextele în care trăiți și lucrați. Marii misionari ne amintesc, de fapt, că înculturarea nu este o atitudine folclorică, pentru că izvorăște din dorința de a se dedica țării și oamenilor pe care îi slujim. Noua apartenență pe care o experimentați nu constituie o alternativă la contextele sociale și ecleziale care v-au generat. Prin urmare, este necesar să continuați să cultivați, pe cât posibil, legătura cu Biserica voastră particulară. Când acest sentiment de apartenență se pierde, apare demotivarea: atunci devenim ca niște copaci fără rădăcini. Dacă, însă, continuă să primească vitalitate, copacul poate chiar să fie transplantat în altă parte și astfel să aducă roade noi”.

”În momentele de dificultate”, a exemplificat Sfântul Părinte, ”care uneori sunt experimentate, este bine să ne confirmăm motivația cu cuvintele, de exemplu, ale sfântului Augustin: «Pondus meum, amor meus» (n.r. Povara mea, iubirea mea) (Confesiuni XIII, 9). Chiar și marele profet Ilie, la un moment dat, a simțit că toată munca sa fusese în zadar. Totuși, Domnul l-a ridicat, arătându-i un țel sigur și o cale sigură pe care să meargă (cf. 1 Regi 19,1-18). Dragi prieteni, înălțați-vă zilnic la Horeb-ul vostru interior, adică la locul unde Duhul lui Dumnezeu vorbește inimii. În fiecare reprezentanță pontificală există o capelă, adevăratul centru al casei voastre, unde zilnic, împreună cu nunțiul apostolic, cu călugărițele și cu colaboratorii, celebrați Euharistia, înălțând rugăciuni de laudă și implorare către Domnul. Fie ca lumina Tabernacolului să risipească umbrele și neliniștile, luminând calea pe care o urmați. Astfel se împlinește cuvântul Domnului Isus: voi sunteți sarea pământului și lumina lumii (cf. Mt 5,13-14). Păzind acest miracol al harului, fiți pelerini ai speranței, mai ales acolo unde popoarelor le lipsește dreptatea și pacea”.

”Sper ca aceste zile petrecute în fraternitate și rugăciune”, a conchis papa Leon al XIV-lea, ”să vă revigoreze viața spirituală și să vă ajute să continuați cu fervoare misiunea pe care Biserica v-a încredințat-o. Transmiteți salutările mele responsabililor misiunii cu care colaborați, pe care i-am întâlnit în iunie, precum și familiilor voastre. Vă încredințez pe toți grijii sfinților apostoli Petru și Paul, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii, și vă împart din inimă binecuvântarea mea apostolică”.