Leon XIV, într-o parohie din Roma: Isus eliberează libertatea noastră

Vatican News – 22 februarie 2026

În prima duminică din Postul Mare, papa Leon al XIV-lea a efectuat o vizită pastorală în parohia ”Sacro Cuore di Gesù a Via Marsala” din Roma. Este a doua vizită pastorală într-o parohie, din cele cinci programate înainte de Paști. Potrivit organizatorilor, Sfântul Părinte a avut mai multe întâlniri cu realitățile parohiale, iar la ora 9.00 a celebrat Sfânta Liturghie. De adăugat că la ora 12.00 pontiful conduce rugăciunea Îngerul Domnului de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic împreună cu romanii și pelerinii din Piața Sfântul Petru.

Vă oferim mai jos, în traducerea noastră de lucru, omilia papei de la Sfânta Liturghie.

Dragi frați și surori,

Acum câteva zile, cu ritul cenușii, am început drumul Postului. Postul Mare este un timp liturgic intens, care ne oferă oportunitatea de a redescoperi bogăția Botezului nostru, de a trăi ca niște creaturi pe deplin reînnoite grație întrupării, morții și învierii lui Isus.

Prima lectură și Evanghelia pe care le-am ascultat, în dialog una cu cealaltă, ne ajută să redescoperim darul Botezului ca har care întâlnește libertatea noastră. Povestea din Geneză ne readuce la condiția noastră de creaturi, puse la încercare nu atât de o interdicție, cum se crede adesea, cât de o posibilitate: posibilitatea unei relații. Ființa umană este liberă să recunoască și să primească alteritatea Creatorului, care recunoaște și primește alteritatea creaturilor. Pentru a împiedica această posibilitate, șarpele insinuează prezumția de a putea șterge orice diferență între creaturi și Creator, seducând bărbatul și femeia cu iluzia de a deveni ca Dumnezeu. Satana îi îndeamnă să pună stăpânire pe ceva ce, spune el, Dumnezeu le-ar refuza pentru a-i menține într-o stare de inferioritate. Această frescă din Geneză este o capodoperă de neegalat care reprezintă drama libertății.

Evanghelia pare să răspundă la veșnica dilemă: pot trăi viața la maxim spunând ”da” lui Dumnezeu? Sau, pentru a fi liber și fericit, trebuie să mă eliberez de El?

Scena în care Cristos este ispitit abordează, în cele din urmă, această întrebare dramatică. Ea ne conduce la descoperirea adevăratei umanități a lui Isus care, după cum ne învață constituția conciliară Gaudium et spes, îl revelează pe om lui însuși: ”În misterul Cuvântului întrupat, misterul omului capătă adevărata lumină” (GS, 22). Într-adevăr, îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu care, opunându-se capcanelor vechiului Adversar, ne arată omul nou, omul liber, epifania libertății care se realizează prin a spune ”da” lui Dumnezeu.

Această nouă umanitate se naște din sursa baptismală. Și astfel – mai ales în acest timp al Postului Mare – suntem chemați să redescoperim harul Botezului, ca izvor al vieții care locuiește în noi și ne însoțește în mod dinamic, cu cel mai mare respect pentru libertatea noastră.

În primul rând, Sacramentul în sine este dinamic, deoarece ceea ce oferă nu se limitează la spațiul și timpul ritului, ci este un har care ne însoțește constant întreaga viață, sprijinindu-ne în urmarea lui Cristos. Dar Botezul este dinamic și pentru că ne plasează mereu pe un drum nou, deoarece harul este o voce interioară care ne îndeamnă să ne conformăm lui Isus, eliberându-ne libertatea pentru ca ea să-și găsească împlinirea în iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.

Înțelegem astfel natura relațională a Botezului, care ne cheamă să trăim în prietenie cu Isus și, în acest fel, să intrăm în comuniunea sa cu Tatăl. Această relație plină de har ne permite și să trăim într-o apropiere autentică de ceilalți, o libertate care – spre deosebire de ceea ce diavolul îi propune lui Isus – nu este o căutare a puterii, ci o iubire care se dăruiește și ne face pe toți frați și surori. Sfântul Paul afirmă: ”Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Gal 3, 28).

Fraților și surorilor, papa Leon al XIII-lea i-a cerut sfântului Ioan Bosco să construiască biserica în care ne aflăm astăzi, chiar aici. El a intuit centralitatea a acestui loc, situat lângă Gara Termini și la o intersecție unică a orașului, destinată să devină și mai importantă cu trecerea timpului.

Din acest motiv, preaiubiților, întâlnindu-vă astăzi, văd în voi o expresie specială de apropiere, de proximitate în mijlocul provocărilor din această zonă. Sunt mulți tineri studenți, navetiști care vin și pleacă din motive de muncă, imigranți în căutarea unui loc de muncă, tineri refugiați care au găsit, în centrul de alături, datorită salezienilor, ocazia de a se întâlni cu colegi italieni și de a realiza proiecte de integrare; și apoi sunt frații noștri care nu au o casă și care găsesc adăpost în centrul Caritas din Via Marsala. La câțiva metri distanță, se pot întâlni contradicțiile vremurilor noastre: atitudinea nepăsătoare a celor care vin și pleacă cu toate conforturile și a celor care nu au un acoperiș deasupra capului; marele potențial pentru bine și violența neînfrânată; dorința de a munci cinstit și comerțul ilicit cu droguri și prostituția.

Parohia voastră este chemată să-și asume responsabilitatea pentru aceste realități, să fie fermentul Evangheliei în aluatul teritoriului, un semn de apropiere și caritate. Mulțumesc salezienilor pentru slujirea neobosită pe care o desfășoară în fiecare zi și încurajez pe toată lumea să continue să fie o mică flacără de lumină și speranță, chiar aici.

Preasfânta Fecioară Maria, ajutorul creștinilor, să susțină mereu călătoria noastră, să ne facă puternici în momentele de ispită și încercare, pentru ca să putem trăi pe deplin libertatea și fraternitatea de fii a lui Dumnezeu.