Papa Leon: Sportul, un spațiu de întâlnire, un exercițiu de relaționare
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 9 aprilie 2026. Evidențiind că, în contextul Jocurilor Olimpice, a dorit să reamintească valoarea armistițiului olimpic, pontiful a spus: "Voi, prin prezența voastră, ați făcut vizibilă această posibilitate de pace ca o profeție deloc retorică: ruperea logicii violenței pentru a promova logica întâlnirii".
Pontiful și-a exprimat recunoștința față de Departamentul pentru Cultură și Educație care, împreună cu Athletica Vaticana, s-a ocupat de pregătirea audienței. De asemenea, Sfântul Părinte le-a mulțumit sportivilor pentru mărturia lor, amintind că "sportul, atunci când este trăit în mod autentic, nu rămâne doar o performanță: este o formă de limbaj, o poveste de viață alcătuită din gesturi, efort, așteptări, căderi și reluări. În timpul Jocurilor am văzut nu doar corpuri în mișcare, ci povești de viață: de sacrificiu, de disciplină, de tenacitate. În mod special, în competițiile paralimpice am observat cum limita poate deveni un loc de revelație: nu ceva care împiedică persoana, ci ceva care poate fi transformat, chiar transfigurat în calități redescoperite. Voi, sportivii, ați devenit biografii care inspiră foarte multe persoane".
Însă, pontiful nu a ezitat să atragă atenția asupra tentațiilor pe care sportul le poate aduce cu sine, precum ispita "performanței cu orice preț, care poate duce până la dopaj", sau tentația profitului, "care transformă jocul în piață și sportivul în vedetă". Papa a menționat și ispita spectacolului, "care reduce sportivul la o imagine sau la un număr". "Împotriva acestor derapaje" – a spus –" mărturia voastră este esențială".
În discursul adresat sportivilor italieni care au participat la Jocurile Olimpice și Paralimpice de iarnă Milano Cortina 2026, Sfântul Părinte a pus în lumină importanța spiritului de echipă care "ne amintește că nimeni nu câștigă singur, pentru că în spatele fiecărei victorii se află o mulțime de persoane implicate, de la familie la echipe, pe lângă numeroasele zile de antrenament, de presiune și de singurătate. Adesea, tocmai în aceste momente se revelează Dumnezeu, după cum cântă psalmistul: Mi-ai netezit calea, picioarele mele nu au șovăit (Ps 17,37)".
"De fapt" – a continuat Papa – "sportul contribuie la maturizarea caracterului nostru, necesită o spiritualitate solidă și este o formă fructuoasă de educație. Din sport învățăm să ne cunoaștem propriul corp fără a-l idolatriza, să ne stăpânim emoțiile, să concurăm fără a pierde simțul fraternității, să acceptăm înfrângerea fără disperare și victoria fără aroganță.
Antrenând mintea, împreună cu membrele, sportul este autentic atunci când rămâne uman, adică atunci când rămâne fidel vocației sale inițiale: a fi o școală de viață și de talent. O școală în care se învață că adevăratul succes se măsoară prin calitatea relațiilor: nu prin numărul premiilor, ci prin stima reciprocă, prin bucuria împărtășită în joc.
"Dragi sportivi" – a spus Papa Leon în încheiere – "vă mulțumesc tuturor pentru efortul vostru. Mă rog ca Isus Cristos, adevăratul atlet al lui Dumnezeu (cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Omilia cu ocazia Jubileului sportivilor, 29 octombrie 2000, 4), să vă inspire pe fiecare să acceptați provocări tot mai nobile și să vă dăruiască puterea de a le trăi cu pasiune. În timp ce vă însoțesc cu binecuvântarea mea, vă încredințez o misiune: să continuați să faceți în așa fel încât persoana să rămână în centrul sportului în toate formele sale."
