Papa Leon: Trăirea în comuniune cu întreaga Biserică, atât la nivel diecezan cât și universal
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 21 mai 2026. Astfel a evidențiat Papa Leon al XIV-lea în discursul adresat participanților la întâlnirea anuală pentru moderatorii asociațiilor internaționale și noilor mișcări bisericești, din cadrul audienței acordată de pontif joi, 21 mai, în Aula nouă a Sinodului, din Vatican.
În discurs, pontiful a scos în evidență trei consecințe ale guvernării ca "dar special al Duhului Sfânt, pe care membrii unei comunități îl recunosc ca fiind prezent în unii dintre frații lor în credință". "Prima" – a spus – "este trebuința de a fi în folosul tuturor (cf. 1 Cor 12,7), adică pentru a promova binele comunității, al asociației, al întregii Biserici. Guvernarea, așadar, nu poate fi niciodată exploatată pentru interese personale sau forme lumești de prestigiu și putere. A doua consecință este că nu poate fi niciodată impusă de sus, ci trebuie să fie un dar recunoscut în comunitate și acceptat în mod liber, de aici importanța alegerilor libere pentru a o face efectivă. A treia consecință este că, ca orice carismă, și guvernarea unei asociații este supusă discernământului Păstorilor, care veghează asupra autenticității și asupra folosirii ordonate a carismelor (cf. Lumen gentium, 12; Iuvenescit Ecclesia, 9 și 17).
Moderatorii asociațiilor internaționale și noilor mișcări bisericești au fost convocați de Departamentul pentru Laici, Familie și Viață "pentru a consolida comuniunea" dintre ei și "a reflecta împreună asupra temei guvernării unei comunități ecleziale". Întâlnirea are loc joi, 21 mai, și vineri, 22 mai, în Aula Nouă a Sinodului, din Vatican.
Guvernarea ca orientare mântuitoare
"Anumite caracteristici trebuie să fie întotdeauna prezente în guvernare: ascultarea reciprocă, coresponsabilitatea, transparența, apropierea frățească, discernământul comunitar" – a spus Sfântul Părinte.
Amintind că înțelesul primar al termenului "a guverna" se referă la acțiunea de "a ține cârma", de "a pilota o navă", pontiful a spus: "Este vorba, așadar, de a da o direcție sigură, astfel încât comunitatea să fie un loc de creștere pentru persoanele care fac parte din ea. Astfel, și în Biserică unii sunt însărcinați cu guvernarea. Cu toate acestea, în Biserică guvernarea nu izvorăște din simpla necesitate de a coordona nevoile religioase ale membrilor săi. Biserica a fost întemeiată de Cristos ca semn veșnic al voinței Sale mântuitoare universale și este locul, dorit de Dumnezeu, în care toți oamenii, în orice epocă, pot primi roadele Răscumpărării și pot experimenta viața nouă pe care Cristos ne-a dăruit-o. În acest sens, natura Bisericii este sacramentală: ea are cu siguranță o dimensiune exterioară și instituțională, cu structurile sale, și, în același timp, este un semn eficient al comuniunii prin care participăm la însăși viața Sfintei Treimi.
Aceste caracteristici specifice ale Bisericii sunt prezente în mod necesar și în guvernarea ei, care nu este niciodată doar tehnică; dimpotrivă, ea are în sine o orientare mântuitoare, adică trebuie să tindă spre binele spiritual al credincioșilor. De fapt, Sfântul Paul o numără printre haruri: «... apoi carisma vindecărilor, a ajutorării, a conducerii, a limbilor diferite» (1 Cor 12,28)."
"Pornind de la aceste premise" – a continuat pontiful – "să ne îndreptăm acum privirea către asociațiile de credincioși și mișcările ecleziale. Aici guvernarea este încredințată, în general, laicilor și exprimă participarea la misiunea (munus) regală a lui Cristos, primită prin Botez. Acesta este pusă în slujba celorlalți credincioși și a vieții asociative și este rodul unor alegeri libere, care trebuie înțeleasă ca expresie a unui discernământ comun: a permite ca vocea tuturor să se exprime în mod liber."
Consolidarea comuniunii
Punând accentul pe importanța comuniunii ca element "de o importanță fundamentală" pentru cei care guvernează, pontiful a spus: "Cei care guvernează sunt chemați să dea dovadă de o sensibilitate deosebită față de păstrarea, dezvoltarea și consolidarea comuniunii. Acest lucru este valabil atât pentru viața internă a asociației sau a mișcării, cât și pentru comuniunea cu celelalte realități ecleziale și cu Biserica în ansamblul ei. Cel care exercită o misiune de guvernare în Biserică trebuie să învețe să asculte și să primească opinii diferite, orientări culturale și spirituale diferite, temperamente personale diferite, căutând întotdeauna să păstreze, mai ales în deciziile necesare și adesea dificil de luat, binele superior al comuniunii. Acest lucru necesită o mărturie de blândețe, de detașare și de iubire dezinteresată față de frați și față de comunitate, care să fie un exemplu pentru toți. Aici aș dori să subliniez importanța acestei dimensiuni a comuniunii cu întreaga Biserică. De multe ori întâlnim grupuri care se închid în sine și cred că realitatea lor specifică este singura sau că ea este Biserica, dar Biserica suntem noi toți și mulți alții! Prin urmare, mișcările noastre trebuie să caute cu adevărat cum să trăiască în comuniune cu întreaga Biserică, la nivel diecezan, iar episcopul este o figură de referință foarte importantă; dacă un grup spune: Nu, cu acel episcop nu suntem în comuniune, vrem altul…, ne pare rău… Trebuie să încercăm să trăim în comuniune cu întreaga Biserică atât la nivel diecezan, cât și la nivel universal.
Păstrarea memoriei unită cu ascultarea urgențelor pastorale actuale
Precizând că "asociațiile și mișcările ecleziale au origini diferite și au o istorie, o identitate și idealuri bine definite", pontiful a adăugat: "Cei care le conduc au, prin urmare, o sarcină delicată: pe de o parte, sunt chemați să păstreze și să valorifice memoria unui patrimoniu viu; pe de altă parte, au un rol profetic, care implică ascultarea urgențelor pastorale actuale pentru a înțelege cum să răspundă noilor provocări și sensibilităților culturale, sociale și spirituale ale timpului nostru. Numai astfel, de fapt, se poate fi creștin, ucenic și misionar în societatea și Biserica de astăzi. O parte a sarcinii profetice a celor care conduc constă, așadar, în a favoriza deschiderea asociației sau a mișcării, precum și a fiecăruia dintre membrii săi, față de situațiile istorice. Aparținerea, de fapt, este autentică și fecundă atunci când nu se epuizează în participarea la activitățile interne ale grupului, ci interpretează semnele timpurilor și se proiectează spre exterior, adresându-se tuturor, culturii vremii și domeniilor de misiune încă neexplorate".
Inspirație în carisma fondatorului
"În această lumină" – a continuat – "putem înțelege mai bine sensul fidelității față de carisma fondatoare, care constituie un punct de referință indispensabil pentru guvernarea unei realități ecleziale. Fiecare carismă autentică include deja în sine fidelitatea și deschiderea față de Biserică. A guverna în mod fidel carismei fondatoare înseamnă, așadar, a găsi în ea inspirația pentru a se deschide către drumul pe care Biserica îl parcurge în prezent, fără a se limita la modelele, deși pozitive, ale trecutului, ci lăsându-se interpelată de realități și provocări noi, în dialog cu toate celelalte componente ale corpului eclezial".
Gratitudinea Papei
În încheiere, Papa Leon al XIV-lea și-a exprimat gratitudinea față de modul în care își desfășoară misiunea moderatorii asociațiilor și mișcărilor bisericești, spunând: "Dragi frați și surori, vă mulțumesc pentru tot ceea ce sunteți și pentru tot ceea ce faceți. Asociațiile de credincioși și mișcările ecleziale reprezintă un dar neprețuit pentru Biserică. Există o mare bogăție printre voi, atât de mulți oameni bine pregătiți și atât de mulți evanghelizatori pricepuți; atât de mulți tineri și vocații diverse către viața preoțească și căsătorie. Varietatea carismelor, a darurilor și a metodelor de apostolat dezvoltate de-a lungul anilor vă permite să fiți prezenți în domeniile culturii, artei, socialului, muncii, ducând pretutindeni lumina Evangheliei. Păstrați și, cu harul lui Dumnezeu, faceți să crească toate aceste daruri! Biserica vă susține și vă însoțește. Vă binecuvântez din inimă, invocând pentru voi toți mijlocirea Fecioarei Maria, Maica Bisericii".
