Leon XIV: Liturgia Bisericii, cale către plinătatea adevărului

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
27 mai 2026 – Vatican News. ”Liturgia a fost în decursul veacurilor un motor de evanghelizare. Astăzi, este necesar să reînnoim această energie în continuitate cu tradiția catolică vie și autentică, adică după o dinamică menită să introducă credincioșii la plinătatea adevărului”: a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audienței generale de miercuri, 27 mai a.c., dedicată documentului ”Sacrosanctum Concilium” a Conciliului Vatican II privind cultul Bisericii catolice. La finalul audienței, pontiful a făcut un nou apel la pace în Ucraina, unde bombardamentele recente au luat în vizor infrastructura socială și populația civilă.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru cateheza Sfântului Părinte.

În enciclica «Mediator Dei», venerabilul Pius al XII-lea scrie că ”Biserica este un organism viu și, de aceea, chiar și în ceea ce privește liturgia sacră, păstrând neatinsă integritatea învățăturii sale, crește și se dezvoltă, adaptându-se și conformându-se la circumstanțele și exigențele care se prezintă în decursul timpului (I, V).

În continuitate deplină cu acest principiu, Conciliul Vatican II, în Introducerea constituției «Sacrosanctum Concilium» (SC), recunoaște ca fiind ”de datoria sa să vegheze în mod deosebit și la reînnoirea și cultivarea liturgiei” (nr. 1). Într-adevăr, reunirea adunării conciliare și-a propus ”creșterea necontenită a vieții creștine în rândul credincioșilor, mai buna adaptare la necesitățile epocii noastre a acelor instituții care sunt supuse schimbărilor, favorizarea a tot ce poate contribui la unirea tuturor acelor care cred în Cristos și întărire a tot ce duce la chemarea tuturor oamenilor în sânul Bisericii” (ibid.).

În acel moment istoric se simțea mult necesitatea unei reînnoiri a formelor rituale prin care, de secole, Biserica săvârșise preamărirea lui Dumnezeu și sfințirea poporului creștin. Grație Mișcării liturgice se maturizase convingerea, exprimată ulterior de sfântul Ioan Paul al II-lea, că ”există o legătură foarte strânsă și organică între reînnoirea liturgiei și reînnoirea întregii vieți a Bisericii. Biserica nu doar că acționează, dar se exprimă și în liturgie și din liturgie își alimentează puterile pentru viață” (scrisoarea Dominicae Cenae, nr. 13).

Pentru a favoriza accesul credincioșilor la bogăția darurilor de har împărțite de liturgia sacră, constituția «Sacrosanctum Concilium» arată, așadar, cu o formulă foarte eficace, direcția de urmat: ”a păstra tradiția sănătoasă și, în același timp, a deschide calea unui progres legitim” (nr. 23).

Papa Benedict al XVI-lea a văzut în această declarație de intenție ”programul de reformă” al Părinților conciliari, ”în echilibru cu marea tradiție liturgică a trecutului și cu viitorul”, observând că ”nu de puține ori se contrapune în mod stângace tradiția și progresul”, în timp ce, ”în realitate, cele două concepte se completează: tradiția include ea însăși într-un anume fel progresul. Ca și cum s-ar spune că fluviul tradiției poartă în sine chiar izvorul său și tinde către revărsare” (Discurs către participanții la Simpozionul de la a 50-a aniversare a întemeierii Institutului Pontifical Liturgic Sfântul Anselm, 6 mai 2011).

Conciliul afirmă legitimitatea unui astfel de progres înrădăcinat în Tradiția autentică, făcând deosebire în interiorul liturgiei între ”o parte neschimbătoare instituită de Dumnezeu” și ”părți supuse schimbării, care în decursul timpurilor pot sau chiar trebuie să varieze, dacă în ele au pătruns elemente ce corespund mai puțin naturii interne a liturgiei sau dacă respectivele părți au ajuns să fie mai puțin adecvate” (SC, nr. 21). Schimbări de acest fel au avut loc constant în decursul secolelor pentru a permite credincioșilor o participare fructuoasă, prin acțiunile rituale, la misterul pascal al lui Cristos, temelia credinței creștine. Cultul Bisericii, așadar, s-a ”întrupat” în formele culturale ale fiecărei epoci și a fost capabil să aibă înrâurire asupra lor și de-a dreptul să le transforme. Liturgia a fost, în acest fel, timp de secole, un motor de evanghelizare. Astăzi, este necesar să reînnoim această energie în continuitate cu tradiția catolică vie și autentică, adică după o dinamică menită să introducă credincioșii la plinătatea adevărului.

Se înțelege atunci de ce Părinții conciliari au făcut recomandarea ca revizuirea riturilor, atunci când corespunde ”unei adevărate și certe utilități pentru Biserică”, să fie făcută întotdeauna ”având grijă ca formele noi, într-un anumit fel, decurg în mod organic din cele existente” (SC, nr. 23). Pentru binele întregii Bisericii, orice reformă trebuie să fie întotdeauna ”precedată de studiu serios teologic, istoric și pastoral” (ibid.). Magisteriul conciliar, în acest fel, îndeamnă să se evite dezorientarea credincioșilor, stabilind că nimeni, din proprie inițiativă, nu poate să adauge, să scoată sau să schimbe ceva în materia liturgică (cf. SC, nr. 22). Progresul menționat de constituția conciliară nu compromite nicidecum comuniunea bisericească: își propune, mai degrabă, să o confirme și să o favorizeze.

Îi îndemn, de aceea, pe toți cei care sunt chemați să pregătească celebrarea sfintelor taine, în special pe preoții care exercită slujirea prezidării liturgice, să păstreze întotdeauna acel respect față de textele și de orânduirile liturgiei care se naște din atitudinea interioară de disponibilitate și de încredințare lui Dumnezeu, manifestând smerenie în fața măreției sale și fidelitate sinceră față de comuniunea bisericească.

*** 
La finalul audienței generale din Piața San Pietro, papa Leon al XIV-lea a făcut un nou apel la încetarea bombardamentelor asupra Ucrainei. ”Urmăresc cu îngrijorare”, a spus Sfântul Părinte în limba engleză, ”războiul din Ucraina, care s-a intensificat semnificativ în ultimele zile. Doresc să-mi exprim solidaritatea față de toți cei care suferă în urma recentelor atacuri, care au avut ca țintă și civilii. Războiul nu rezolvă problemele, dimpotrivă, le agravează. Nu aduce siguranță, dimpotrivă, înmulțește suferința și ura. Acolo unde cad rachetele și dronele, speranțele sunt zdrobite, casele și lăcașurile de cult sunt distruse, iar viețile celor nevinovați sunt curmate. Îi încredințez pe toți cei afectați de război ocrotirii Fecioarei Maria, regină a păcii”.

La nelipsitul salut adresat în italiană tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, Sfântul Părinte le-a transmis urarea ca pelerinajul lor la Roma, în special la mormintele sfinților apostoli Petru și Paul, să revigoreze credința lor în Cristos. ”El să fie lumina și calea existenței voastre”, a fost urarea pontifului.

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, și cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.