Parolin: Calitatea unei civilizații se măsoară după grija față de cei mai slabi

Vatican News

Natura darului, în contrast cu o epocă în care totul este măsurat ”în termeni de profit, randament și utilitate”. Ce se poate dărui? Mult, totul. Banii, care, atunci când sunt inspirați de caritate, devin un ”instrument al dreptății”. Un organ, pentru a reafirma o iubire care ”depășește moartea”. Timpul, care în ritmul grăbit de astăzi devine ”una dintre cele mai înalte forme de caritate”. Cu aceste cuvinte, cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a vorbit marți, 17 februarie a.c., la întâlnirea aprofundată pe tema ”Cultura darului”, desfășurată în aula Salviati a Spitalului pediatric ”Bambino Gesù”, situat în Piazza Sant'Onofrio, pe colina Gianicolo din Roma. Înainte de eveniment, cardinalul a vizitat și a binecuvântat noua unitate de dializă a spitalului din Vatican.

Darul economic poate deveni o formă concretă de iubire

”Darul este un limbaj tăcut, dar puternic, prin care bărbații și femeile exprimă ce e mai bun în ei înșiși”, a afirmat cardinalul Parolin, subliniind cum generozitatea ne permite să ieșim din noi înșine și să ne deschidem aproapelui. Există multe forme de daruri, dar toate dau glorie lui Dumnezeu atunci când sunt oferite cu ”inimi și intenții curate”. Cea mai vizibilă, cea economică, este adesea considerată ”cea mai simplă, cea mai puțin spirituală”; totuși, poate deveni o formă concretă de iubire, așa cum a învățat însuși Isus, amintind de gestul văduvei care a oferit câțiva bănuți în templu, aparent nesemnificativi, dar pentru ea foarte prețioși. ”Trebuie să ne încredințăm lui Dumnezeu, El lucrează prin oameni”, a rezumat cardinalul, subliniind cum generozitatea economică ”restaurează demnitatea” și face posibilă îngrijirea în viitor. În acest sens, Parolin le-a mulțumit celor care susțin Spitalul pediatric ”Bambino Gesù”, nu doar făcând un gest de generozitate, ci participând și la ”misiunea de îngrijire și speranță, protejând viața și demnitatea”.

Donarea de organe, pentru a depăși suferința

Secretarul de stat al Sanctității Sale s-a referit apoi la o a doua formă de dar, cea a organelor, care este deosebit de semnificativă în secțiile de dializă. Un gest care reflectă cuvintele lui Isus: ”Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi”. Un gest care capătă o semnificație și mai profundă atunci când este realizat de un părinte care, în ”imensa suferință” a pierderii, reușește să genereze ”viață, speranță și viitor” pentru alții, depășind disperarea și oferind unui alt copil ”șansa de a deveni adult”, a adăugat Parolin. Viața umană este relație și comuniune, astfel încât în corpul care primește organul donat bate o iubire care nu se predă în fața morții.

Timpul: A asculta, a însoți, a fi alături

În sfârșit, un dar mai accesibil tuturor, unul care poate fi oferit în fiecare zi: timpul. ”Să știi să asculți, să însoțești, să fii alături. Să spui cuiva: ești important pentru mine”. În acest sens, a observat cardinalul, există numeroase exemple de voluntari care asistă bolnavii și familiile lor ”fără să facă zgomot sau agitație”, întruchipând parabola bunului samaritean: oprindu-se, apropiindu-se și îngrijind. Parolin a amintit apoi și a mulțumit pentru munca medicilor, asistentelor medicale și a personalului medical, profesii care sunt adevărate vocații, în care ești chemat să îmbini ”tehnica și umanitatea”. Pe scurt, fiecare gest de îngrijire este un ”răspuns concret la porunca lui Isus: «Am fost bolnav și m-ați vizitat»”, pentru o fraternitate care nu se reduce la teorie, ci devine ”sprijin și prietenie”. Calitatea unei civilizații, a concluzionat cardinalul secretar de stat, ”se măsoară prin capacitatea de a avea grijă de cei mai slabi”, amintind că există o rădăcină profundă în dar: ”recunoscând că și noi am primit totul în dar”.