De la Sfântul Paul din afara Zidurilor la Sfântul Petru: Locurile Conciliului

Amedeo Lomonaco – Cetatea Vaticanului

Există locuri care ”populează” istoria Bisericii, inclusiv itinerarul Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea, deschis în 1962 de papa Ioan al XXIII-lea și încheiat în 1965 de papa Paul al VI-lea. Anunțul acelui eveniment răsună într-o bazilică papală.

Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor

Locul anunțului istoric a fost bazilica Sfântul Paul, care adăpostește imaginile tuturor papilor, de la Petru până în zilele noastre. ”Intrarea în această biserică”, spunea scriitorul german Goethe, ”produce un efect solemn: rânduri puternice de coloane susțin pereți mari cu fresce, acoperiți în partea de sus de acoperișul din lemn împletit”. O zi anume ocupă un loc solemn în istoria recentă a Bisericii. Este 25 ianuarie 1959, la doar trei luni după alegerea Patriarhului Veneției, Angelo Giuseppe Roncalli, pe scaunul pontifical. Precedat de procesiunea solemnă, prin culoarul stâng și apoi prin nava centrală, Ioan al XXIII-lea intră în absidă, întâmpinat de mulțimea de credincioși care umpleau bazilica. În omilia sa, papa trasează o linie care include și amintiri personale, legând bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor de orașul Tars, unde s-a născut Apostolul Neamurilor. În sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul, papa Ioan al XXIII-lea își anunță intenția de a convoca un Conciliu Ecumenic pentru Biserica universală. Vestea, neașteptată pentru mulți, vine după Celebrarea încheierii Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. După celebrarea Liturghiei, papa împarte binecuvântarea solemnă. Scena se mută apoi în sala capitulară a mănăstirii Sfântul Paul, unde 17 cardinali s-au adunat pentru a asculta alocuțiunea papei și anunțul istoric. Doar câțiva dintre cardinalii prezenți știau ce urma să comunice papa. Anunțul vine într-un moment istoric după sfârșitul celui de-al doilea război mondial și într-un context internațional marcat de războiul rece. În bazilica dedicată Apostolului Neamurilor, vestea convocării unui Conciliu este comunicată lumii, un eveniment central nu doar pentru parcursul Bisericii.

Piața Sfântul Petru

Conciliul Vatican al II-lea s-a deschis pe 11 octombrie 1962. Dimineața, Biserica s-a prezentat în cea mai solemnă formă a sa. În acea zi, peste 2.500 de participanți au parcurs Piața Sfântul Petru, inclusiv cardinali, arhiepiscopi, episcopi și superiori ai ordinelor religioase. Aceștia veniseră din toate colțurile lumii și reprezentau toate popoarele Pământului. Imaginile arată o procesiune maiestuoasă spre bazilica Sfântul Petru, un râu de mitre între două maluri de mulțimi. Este imaginea Bisericii care îmbrățișează întreaga lume. Popoarele pământului se simt unite cu credincioșii înconjurați de colonade. Seara, Piața Sfântul Petru se umple din nou. Este plină de credincioși, cu torțe aprinse, ascultând cuvintele papei Ioan al XXIII-lea. ”A mea”, a spus pontiful, ”este o singură voce, dar rezumă vocea întregii lumi; aici este reprezentată întreaga lume”. Acele cuvinte, care par să mângâie colonadele lui Bernini pentru a îmbrățișa tot poporul lui Dumnezeu – nu doar pe cel prezent în piață – sunt luminate de Evanghelie și în acea seară și de Lună care, așa cum subliniază pontiful, ”s-a grăbit” să privească acel spectacol.

Bazilica Sfântul Petru

Pentru deschiderea Conciliului Vatican al II-lea, bazilica Sfântul Petru s-a transformat într-o aulă conciliară. În nava centrală au fost amenajate podiumuri laterale pentru a găzdui părinții conciliului. În discursul său de deschidere, papa Ioan al XXIII-lea s-a adresat fraților în episcopat: ”Iată-ne adunați în această bazilică Vaticană, unde se află punctul central al istoriei Bisericii: aici unde Cerul și pământul se unesc acum într-o îmbrățișare strânsă, aici, la mormântul sfântului Petru, la mormintele atâtor sfinți predecesori ai noștri, a căror cenușă, în această oră solemnă, pare aproape să exulte cu o emoție sacră”. Lucrările Conciliului, ținute în bazilica Sfântul Petru din 1962 până în 1965, au transmis istoriei imaginea Bisericii catolice înfățișată de acea aulă: părinți și păstori din diferite regiuni ale lumii mărturisesc aceeași credință. Este imaginea Bisericii, alături de ”Principele apostolilor”, care îmbrățișează Roma și lumea. Imaginea Conciliului, anunțată la sfântul Paul și trăită în sfântul Petru, este în cele din urmă imaginea Bisericii pe urmele apostolilor Petru și Paul.