Căutare

Consideraţii omiletice la Duminica a VII-a a Paştelui (A): Roagă-te, roagă-te, roagă-te! Consideraţii omiletice la Duminica a VII-a a Paştelui (A): Roagă-te, roagă-te, roagă-te!  (©robyelo357 - stock.adobe.com)

Consideraţii omiletice la Duminica a VII-a a Paştelui (A): Roagă-te, roagă-te, roagă-te!

Novena de rugăciune în aşteptarea Duhului Sfânt, program pentru zilele ce ne separă de sărbătoarea Rusaliilor. Asemenea apostolilor care împreună cu Maria, mama lui Isus, toţi într-un cuget stăruiau în rugăciune aşteptând împlinirea făgăduinţei lui Isus: „Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna”. Legătura indispensabilă dintre Duhul Sfânt şi viaţa de rugăciune.

(Vatican News – 21 mai 2023) E Ziua Domnului, duminica dintre sărbătoarea Înălţarea Domnului şi marea duminică a Rusaliilor. Liturghia duminicală începe cu o invocaţie şi o mărturisire din psalmii biblici: „Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem. Din partea ta îmi spune inima: «Căutaţi faţa mea». Eu caut faţa ta; nu-ţi ascunde faţa de la mine, aleluia!” (cf. Ps 26/27,7-9: Ant. la intrare). Psalmistul ajuns în lăcaşul de închinare îşi manifestă încrederea în Dumnezeu şi bucuria de a sta în lăcaşul sfânt: „Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să vizitez sanctuarul său” (Ps 26/27,1.4). Această năzuinţă a psalmistului de a locui mereu în casa Domnului este împlinită de Isus care înainte de a pleca din această lume i-a asigurat pe discipoli spunând: „În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe…Mă duc să vă pregătesc un loc” (cf. In 14,2). Bazându-ne pe promisiunea lui Isus putem repeta cu încredere: „Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii” (cf. Ps 26/27,1.4.7-8.13: psalmul responsorial).

1. „Novenă” de rugăciune în aşteptarea Duhului Sfânt

Participând la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie în biserici sau în aer liber comunităţile catolice de rit roman sau latin celebrează „novena” de pregătire la solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt. Practica este familiară şi bine înrădăcinată în aceste comunităţi, deşi cuvântul „novenă” nu figura în Dicţionarul limbii române iar astăzi trece ca neologism: „acte de devoţiune pe care le împlineşte creştinul catolic timp de nouă zile la rând”. Aşadar, suntem în inima acestei „novene” de pregătire la Rusalii. Şi încă ceva. Este singura „novenă” celebrată nu ca devoţiune particulară, ci şi în cadrul oficial al Liturghiei, ea fiind un element constitutiv al calendarului creştin. Sărbătorim Înălţarea Domnului la patruzeci de zile după Paşte iar la cincizeci de zile Rusaliile numite în Vechiul Testament şi Sărbătoarea Săptămânilor (de 7 ori câte 7 =40 + 9). De fapt, în zilele dintre sărbătoarea Înălţării şi cea a Rusaliilor lecturile liturgice au în centru tema Duhului Sfânt. Biserica vrea să retrăiască în fiecare an experienţa primei comunităţi de discipoli ai lui Isus. În continuare aprofundăm împreună textele Liturghiei, punând în evidenţă legătura indispensabilă dintre Duhul Sfânt şi viaţa de rugăciune.

2. Aşteptarea Duhului Sfânt

La începutul cărţii Faptele Apostolilor, sfântul Luca spune că după ce Isus s-a înălţat la cer, „apostolii s-au întors la Ierusalim, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune”. Luca prezintă lista celor unsprezece apostoli despre care spune că „toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui” (cf. Fap 1,12-14: prima lectură). Iată, imaginea Bisericii, modelul adunării credincioşilor aşteptând primirea botezului prin focul purificator şi înnoitor al Duhului Sfânt. Să intrăm şi noi în încăperea de sus. Remarcăm că nu este vorba de o simplă aşteptare, o aşteptare pasivă ci de o aşteptare în rugăciune. Rugăciunea este sufletul şi conţinutul acestei aşteptări. Rugăciunea domină astăzi întreaga Liturghie duminicală.

3. Rugăciunea lui Isus la Cina cea de Taină

De fapt, Evanghelia zilei prezintă un fragment din marea rugăciune sacerdotală a lui Isus rostită la Cina cea de Taină. Isus nu vorbeşte despre rugăciune dar se roagă în prezenţa ucenicilor, arătând pe viu cum trebuie să fie rugăciunea adevăraţilor fii ai lui Dumnezeu. În acel timp, „Isus, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine, pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecărui om, să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui! Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. Eu te-am glorificat pe pământ împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea! Am revelat numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut cuvântul tău. Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine, căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am ieşit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi. Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine” (In 17,1-11: Evanghelia zilei).

4. Preamărirea lui Dumnezeu

Nu putem să ne pregătim mai bine la sărbătoarea Rusaliilor decât reflectând asupra rugăciunii. Rugăciunea înseamnă înainte de toate preamărirea lui Dumnezeu după exemplul lui Isus care, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine”. Învăţătura de bază a lui Isus despre rugăciune stă toată în această invocaţie. Se începe cu strigătul filial: „Tată!” Isus ne învaţă cu ce spirit să ne rugăm şi ce să cerem în rugăciune. Marea preocupare a rugătorului trebuie să fie preamărirea lui Dumnezeu şi împărăţia sa. Toate celelalte se vor adăuga. Părinţii duhovniceşti spun că rugăciunea creştină trebuie să fie „teocentrică” şi nu „egocentrică”, adică să-l aibă în centrul ei pe Dumnezeu şi nu eu-l propriu. În rugăciune dăm slavă lui Dumnezeu, îl recunoaştem pe singurul Dumnezeu adevărat şi pe cel pe care l-a trimis, pe Isus Cristos. 

5. Părtaşi la gloria Fiului lui Dumnezeu

Preamărindu-l pe Dumnezeu suntem introduşi în prezenţa sa între oameni. Prin „gloria lui Cristos” creştinii înţeleg plinătatea existenţei sale. Nu înseamnă triumfalism nici putere omenească. Dacă ar fi aşa, atunci Isus n-ar fi trebuit să sufere şi să moară pe cruce. Creştinii merg pe urmele lui Isus şi astfel devin părtaşi la gloria sa. Biserica însăşi unită cu Cristos vesteşte şi trăieşte iubirea lui Dumnezeu; construieşte unitatea între oameni depăşind sciziunile şi ura. Liturghia euharistică este celebrarea gloriei lui Dumnezeu în care mântuirea înfăptuită de Cristos mort şi înviat se manifestă în semnele sacramentale. Sfântul Leon cel Mare afirmă că „ceea ce era vizibil în Răscumpărătorul nostru a trecut în riturile sacramentale ale Bisericii”. Dacă ascultăm Cuvântul Domnului, dacă împlinim porunca cea nouă a iubirii şi primim cu credinţă sfintele Taine, atunci devenim părtaşi la gloria divină şi astfel Isus înviat este glorificat în noi aici pe pământ în mijlocul lumii.

6. Duhul Sfânt este primit când ne rugăm

În toate acestea nu suntem singuri. Duhul Sfânt promis de Isus vine în ajutorul slăbiciunii noastre. De aceea îl implorăm în rugăciune. Subliniem aici două aspecte referitoare la rugăciune. Mai întâi faptul că rugăciunea nu poate fi separată de Duhul Sfânt. Dintr-o lectură atentă a Noului Testament vedem că  în evenimentul Rusaliilor se repetă pentru toată Biserica ceea ce s-a petrecut în Isus în momentul primirii Botezului. Când era botezat în râul Iordan, Isus se ruga iar cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât peste el (cf. Lc 3,21). Asta înseamnă că rugăciunea lui Isus a pătruns în cer şi a făcut să coboare Duhul. Botezul în râul Iordan a însemnat Rusaliile lui Isus iar Rusaliile de după înălţarea Domnului au însemnat botezul Bisericii: botezul în Duhul Sfânt. În ambele cazuri secretul primirii Duhului stă în rugăciune.

7. Duhul Sfânt: începutul şi rodul rugăciunii

Rugăciunea este singurul mijloc pe care îl avem pentru a-l obţine pe Duhul Sfânt. Duhul nu se obţine prin simonie, nu se cumpără, aşa cum voia Simon Magul fără a recurge la rugăciune. Isus însuşi a legat în mod explicit darul Duhului de rugăciune. De exemplu, Domnul spune: „Dacă voi, cei care sunteţi aici, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?” (Lc 11,13). Isus a legat darul Duhului nu numai de rugăciunea altora ci de însăşi rugăciunea sa: „Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna”( In 14,16). În alte cuvinte, noi trebuie să ne rugăm pentru a-l primi pe Duhul Sfânt şi în acelaşi timp avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a ne ruga. Duhul Sfânt este la terminarea rugăciunii ca rodul ei spiritual dar acelaşi Duh al Domnului este în mod tainic şi la începutul rugăciunii noastre ca acela care o suscită şi o inspiră. El vine în ajutorul slăbiciunii noastre, deoarece nu ştim ce e bine să cerem în rugăciune.

8. Roagă-te, roagă-te, roagă-te!

Dar toate aceste explicaţii nu trebuie să rămână o reflecţie teoretică şi abstractă. În acest caz, toate ar rămâne cum erau şi nu s-ar schimba nimic. Apostolii nu se pregătesc la venirea Duhului Sfânt ascultând discursuri frumoase despre rugăciune. Ei se pregătesc rugându-se, practicând rugăciunea. Vrem într-adevăr să-l primim pe Duhul Sfânt? Ne simţim slabi şi dorim să fim îmbrăcaţi cu putere de sus? Ne simţim lâncezi, căldicei şi dorim să fim aprinşi de focul Duhului? Ne simţim arizi şi dorim să fim irigaţi cu roua Duhului? Nemulţumiţi de viaţa trecută şi dornici să fim reînnoiţi? Răspunsul este: Roagă-te, roagă-te, roagă-te! Şi Tatăl îl va dărui pe Duhul Sfânt celor care îl cer!

9. Unanimi în rugăciune 

Cum trebuie să fie rugăciunea pentru a primi darul Duhului Sfânt? Acesta este al doilea aspect la care ne oprim. Răspunsul l-am văzut în prima lectură din Faptele Apostolilor, unde se spune despre apostoli că „toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui” (Fap 1,14). Deci rugăciunea trebuie să fie unanimă şi stăruitoare. Ce înseamnă unanimi?  Unanim înseamnă acceptat, împărtăşit de toţi, care exprimă un acord total, care cuprinde pe toţi sau aparţine tuturor; fără excepţie.  Rugăciunea este unanimă când se înalţă la Dumnezeu de către persoane împăcate între ele, adică se iartă, primesc şi oferă iertare. Asta înseamnă „într-un cuget”. Duhul Sfânt este comuniune, legătură de unitate. Nu poate coborî peste persoane ce trăiesc în dezbinare, persoane care nu se acceptă sau sunt stăpânite de prejudecăţii, cultivă duşmănii şi poartă ranchiună unele împotriva altora. Notăm că rugăciunea lui Isus la ultima Cină se încheie cu un puternic apel la unitatea Bisericii. Nu o unitate oarecare, ci una modelată după unitatea dintre cele trei persoane divine şi realizată cu aceleaşi sentimente şi cu aceeaşi forţă a iubirii lor. În inimile ucenicilor lui Isus arde una şi aceeaşi flacără a iubirii dumnezeieşti pe care Tatăl şi Fiul o au unul pentru altul în Duhul Sfânt.

10. Stăruitori în rugăciune

Perseverentă este rugăciunea insistentă, stăruitoare. Apostolul Paul îndeamnă creştinii să se roage fără încetare. Isus ne-a oferit mai multe exemple de perseverenţă în rugăciune. De pildă: parabola văduvii şi a judecătorului nedrept (Lc 18,1) sau episodul despre femeia păgână, de origine siro-feniciană. ( Mc 7, 24-30). Fireşte, a se ruga „fără încetare” sau cu asiduitate înseamnă în primul rând a fi credincioşi momentelor proprii propuse pentru rugăciune şi a nu le lăsa cu uşurinţă. Înseamnă a reaprinde deseori în timpul zilei contactul cu Dumnezeu prin rugăciuni scurte sau invocaţii. Despre Isus ştim că se scula dis de dimineaţă şi se retrăgea singur pe munte pentru a reînnoda sentimentele de iubire faţă de Tatăl. Să o facem şi noi, aşa cum ne-am deprins, cel puţin dimineaţa, la amiază şi seara. Să începem şi să încheiem ziua în numele Domnului, căci fiecare zi a pelerinajului nostru pe pământ este un dar mereu nou al lui Dumnezeu. Să spunem plini de încredere cu psalmistul biblic, expert în rugăciune: „Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme!” Şi încheiem cu o frază ce poate fi un adevărat program pentru zilele ce ne separă de marea sărbătoarea a Rusaliilor: „În rugăciune cu Maria, în cenaclu, în aşteptarea Duhului Sfânt”.

11. Rugăciunea Bisericii

Ascultă cu bunăvoinţă, Doamne, rugăciunile noastre. Noi credem că Mântuitorul neamului omenesc se află împreună cu tine în mărire; dă-ne harul să simţim că el rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor, după cum ne-a făgăduit.

Să aveţi o „Duminică binecuvântată” în adierea Duhului Sfânt!

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 19 mai 2023)

19 mai 2023, 13:24