PS Claudiu Pop și-a început slujirea de arhiepiscop major al Bisericii greco-catolice din România

Vatican News – 15 noiembrie 2025

Blajul, ”Mica Romă”, a lăsat haina de doliu pentru moartea vrednicului de pomenire Lucian cardinal Mureșan și s-a înveșmântat astăzi cu haina bucuriei pentru începutul solemn al slujirii noului arhiepiscop major, Beatitudinea Sa Claudiu Pop, ales la Roma și confirmat de Succesorul lui Petru în misiunea de întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, cu ceremonia întronării Preafericitului Părinte Claudiu-Lucian Pop, a fost săvârșită sâmbătă, 15 noiembrie a.c., în catedrala arhiepiscopală majoră ”Sfânta Treime” din Blaj. Au luat parte, printre alții, cardinalul Claudio Gugerotti, prefect al Departamentului pentru Bisericile orientale, arhiepiscopul titular Giampiero Gloder, nunțiu apostolic în România și R. Moldova, mitropolitul Aurel Percă, arhiepiscop romano-catolic de București, episcopul Laszlo Bocskei, președinte al Conferinței episcopilor din România, membrii Sinodului episcopilor Bisericii greco-catolice din România, numeroși ierarhi și delegați de peste hotare, reprezentanți ai autorități civile locale și naționale, numeroși preoți, călugări, călugărițe și credincioși. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul ”Angeli” al catedralei greco-catolice „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca.

Ceremonia a fost transmisă în direct pe TVR1, TVR3, MariaTV, ERCIS FM, Radio Maria, semnalul fiind asigurat de Radio Blaj TV ONLINE cu sprijinul tehnic al Angelus TV. De asemenea, Radio Blaj TV ONLINE a transmis în streaming pe propriul canal YouTube. 

Episcopul Claudiu-Lucian Pop al eparhiei de Cluj-Gherla a fost ales în 5 noiembrie 2025 arhiepiscop și mitropolit de Făgăraș și Alba Iulia și arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de către Sinodul episcopilor, reunit în sesiune extraordinară la Roma. Potrivit normelor canonice, alegerea a fost confirmată de succesorul sfântului Petru, Leon al XIV-lea. Înainte de întoarcerea în țară, arhiepiscopul major a acordat redacției noastre un amplu interviu în Piața Sfântul Petru din Cetatea Vaticanului. 

Născut în 1972 și sfințit preot în 1995, Claudiu-Lucian Pop a îndeplinit mai multe misiuni pastorale și formative la Roma și la Paris. Este doctor în teologie al Universității Pontificale ”Gregoriana” din Roma. Ales episcop în 2011, a fost transferat la conducerea eparhiei de Cluj-Gherla în 2021.

Predica PF Claudiu

Vă oferim în continuare predica PF Clauidiu, preluată de pe e-communio.ro, cu ocazia Sfintei Liturghii de întronare ca arhiepiscop major al Bisericii greco-catolice din România.

Eminența Voastră,  Prefect al Dicasterului  pentru Bisericile Orientale, 
Excelența Voastră, Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre, 
Excelențele Voastre, reprezentanți ai Cultelor din România, 
Excelența Voastră, Președinte al Senatului României, 
Excelența Voastră, Doamnă Consilier Prezidențial, 
Excelența Voastră, Ministru Secretar de Stat pentru Culte, 
Distinși reprezentanți ai autorităților de stat centrale și locale, 
Preacucernici Părinți, Cuvioase Maici, 
Dragi credincioși,

Sfânta Evanghelie după Luca (9,37-43) ne vorbește astăzi despre strălucirea milostivirii lui Dumnezeu în viețile noastre. Isus Cristos, după evenimentul „Schimbării la față”, în care și-a dezvăluit apostolilor lumina măririi Sale dumnezeiești, a coborât de pe Muntele Tabor în valea suferințelor omenești. În felul acesta, Domnul ne arată că mărirea Lui nu rămâne ascunsă în înălțimile Cerului, ci se revarsă cu prisosință acolo unde omul își poartă poverile vieții.

În chipul tatălui, care aleargă cu fiul chinuit înaintea lui Isus, strigând cu toate puterile „Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el” (Lc. 9, 38), ne regăsim fiecare dintre noi. Noi toți purtăm în suflet neliniști și suferințe, dar Evanghelia ne ajută să înțelegem că strigătul nostru nu trebuie să fie unul de deznădejde, ci unul de speranță și de rugăciune, deoarece Cristos, Cel plin de milostivire și de dragoste, nu întârzie să vină pentru a vindeca și mântui. El aduce lumină acolo unde întunericul pare a fi atotstăpânitor și speranță unde disperarea sufocă sufletele. Vindecarea fiului din Evanghelie ne pune așadar în fața unui adevăr esențial: măreția lui Dumnezeu strălucește în milostivirea Sa! Fiecare vindecare și fiecare clipă în care lumina Lui biruie întunericul frământărilor noastre este o mărturie că Dumnezeu nu ne privește de departe, ci este prezent în viețile noastre.

În chipul tatălui se oglindesc și Fericiții Episcopi Martiri ai Bisericii noastre. Atunci când din punct de vedere omenesc totul părea pierdut, ei nu au putut fi împiedicați de lanțuri, de violențe și de gratiile celulelor pentru a invoca milostivirea și ajutorul Domnului pentru Sfânta Biserică Greco-Catolică. Asemenea tatălui din Evanghelie, l-au rugat pe Mântuitor: Doamne, caută spre Biserica noastră, răstignită și umilită, că doar pe ea o avem! Iar Domnul, pentru credința și jertfa vieții lor, le-a ascultat rugăciunea! La fel ca în episodul biblic, noi azi suntem „uimiţi de mărirea lui Dumnezeu”  (Lc. 9, 43).

Exemplul Fericiților Episcopi Martiri îmi vorbește și mie, astăzi, când, prin harul și binecuvântarea Domnului, îmi încep slujirea de părinte al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În aceste clipe, atât de pline de emoție, ei mă inspiră și mă ajută cu rugăciunile lor. Călăuzit de ei, mă regăsesc la rândul meu în chipul tatălui din Evanghelie și strig: „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi, și cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea!” (Ps. 79,15-16). Ocrotește, Doamne, Biserica noastră! Întărește-o pe calea credinței și a iubirii, pentru ca să Te mărturisească cu bucurie și curaj, să fie izvor de speranță în sânul poporului român!

Fericiții Episcopi Martiri ne învață să-L iubim pe Domnul din toată inima și să avem privirea ațintită mereu asupra Lui. El este bogăția și libertatea noastră! Conștienți de uriașa moștenire istorică, spirituală și culturală a Bisericii noastre, care ne înnobilează și pentru care suntem recunoscători lui Dumnezeu și înaintașilor noștri, să îl urmăm în prezent pe Cristos pe drumul sfințeniei și să privim cu speranță înainte, deoarece tot El este viitorul nostru. De aceea, anul 2025, An Național Iuliu Hossu, va rămâne în istorie ca un an în care îndurările Domnului pentru noi au fost amintite și celebrate, ajutându-ne să reaprindem flacăra firavă a speranței, pentru Biserică și pentru fiecare dintre noi. Motto-ul Fericitului Iuliu Hossu, „credința noastră este viața noastră”, ne-a călăuzit de-a lungul acestui an și ne-a sprijinit în a redescoperi, împreună cu credincioșii noștri, sensul profund al unei existențe trăite în deplină coerență. O asemenea viață, luminată de credință, primește direcție și plenitudine, devenind o mărturie vie a minunilor pe care Domnul le-a săvârșit și continuă să le împlinească în fiecare dintre noi.

În această solemnă celebrare, se cuvine să evocăm cu adâncă recunoștință ziua de 2 iunie, când, în sărbătoarea Fericiților Martiri Greco-Catolici, Sanctitatea Sa Papa Leon ne-a primit în Capela Sixtină pentru a-l sărbători pe Cardinalul Iuliu Hossu. De asemenea, Eminența Sa Cardinalul Claudio Gugerotti, căruia îi mulțumesc pentru extrem de onoranta prezență în mijlocul nostru, spunea în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Bazilica Sfântul Petru din Roma la 1 iunie, că va așeza relicvele fericitului Iuliu Hossu la mormântul Sfântului Petru, fiindcă acolo e locul lor, pentru mărturia de credință și viața jertfită.

Vă mulțumim, Eminența Voastră pentru acest minunat gest, care ilustrează în mod simbolic prețuirea Sfântului Scaun față de fidelitatea eroică a Cardinalului Iuliu Hossu. Gestul Dumneavoastră este cu atât mai semnificativ cu cât are loc la împlinirea a 325 de ani de când Biserica Românilor transilvăneni a refăcut comuniunea cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei, păstrând tradiția răsăriteană și patrimoniul liturgic bizantin-român, dar recunoscând în succesorul lui Petru principiul unității întregii Biserici a lui Cristos. Unitatea devine astfel nu numai numele și principiul Bisericii noastre, ci și profeție și misiune pentru viitor. Pentru această unitate martirii noștri și-au vărsat sângele și această unitate vrem să continuăm să o trăim ca o misiune în mijlocul provocărilor lumii contemporane. Într-un an jubiliar dedicat speranței, amintirea noastră devine rugăciune și speranță, mai  ales când spunem împreună: „Tu care ne-ai ajutat să traversăm pustiul persecuției comuniste pentru a ajunge la libertate, fă și acum același lucru și eliberează Biserica ta și lumea întreagă de toate capcanele celui rău!”.

Anul acesta am avut și o altfel de celebrare a memoriei: Preafericitul Părinte Cardinal Lucian, un adevărat martor al credinței și al speranței și, mai presus de toate, un Părinte pentru noi toți, a fost mutat la viața cea adevărata. L-am însoțit în această ultimă călătorie cu rugăciunile noastre. Deviza lui episcopală era „Fiat Voluntas Tua”, facă-se voia Ta. El ne-a învățat că Voia lui Dumnezeu este adevărata și suprema noastră fericire. Același fiat al Maicii Sfinte în Nazaret, același fiat al lui Isus în gradina Ghetsimani, același fiat din viața episcopilor noștri martiri, același fiat din viața Preafericitului Lucian trebuie să însuflețească și viața noastră. Aceasta înseamnă încrederea și speranța că nimic nu se întâmplă în viața noastră fără voia sau permisiunea lui Dumnezeu.

În această dinamică spirituală așez și alegerea mea din partea Sinodului Bisericii noastre, confirmarea din partea Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea și înscăunarea de astăzi, făcându-mă parte cu umilință a minunatei cântări a Maicii Sfinte: „lucruri mari a făcut pentru mine Cel Atotputernic” (Lc. 1, 49). Lucruri mari a făcut pentru noi Cel Atotputernic! Lucrurile sunt mari fiindcă sunt făcute de El, pentru noi!

Misiunea care mi-a fost încredințată poate fi îndeplinită numai în spiritul comuniunii Bisericii, în care trebuie să fiu slujitorul tuturor, mereu împreună cu Preasfințiile lor, vrednicii mei confrați din Sinodul Episcopilor, cu preoții, călugării, călugărițele și bunii noștri credincioși. Mă încredințez rugăciunilor dumneavoastră pentru ca slujirea mea să fie spre mai mare mărirea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor, spre întărirea unității din Biserica noastră, a comuniunii cu Sfântul Scaun Apostolic și cu întreaga Biserică Catolică.

Cu inima deschisă și cu dragoste în Domnul, asigur toate Bisericile, comunitățile și cultele religioase din România că îmi doresc nu doar să trăim în pace și să ne respectăm reciproc, ci să colaborăm, să susținem împreună și să apărăm valorile morale care fac societatea mai umană, mai demnă și sensibilă la toți cei marginalizați și defavorizați. Mai ales, însă, cred suntem chemați să dăm cu toții o mărturie convingătoare despre iubirea lui Dumnezeu în societatea contemporană.

Asigur, de asemenea, autoritățile civile și instituțiile reprezentative pentru întreaga societate, că Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, care a contribuit decisiv la formarea conștiinței naționale și a culturii române moderne, va fi în continuare un partener în tot ceea ce privește apărarea binelui comun, a vieții și a demnității oricărei persoane, în promovarea solidarității sociale dincolo de orice frontieră etnică sau religioasă, precum și în afirmarea și întărirea vocației europene a României.

Vă mulțumesc tuturor pentru comuniunea în rugăciune! Vă mulțumesc celor care ați venit din Arhieparhie, din celelalte Eparhii Greco-Catolice și Dieceze Romano-Catolice din țară și din străinătate. Catedrala noastră este din nou neîncăpătoare pentru numărul mare al preoților și al credincioșilor. De aceea, le mulțumesc din suflet și pelerinilor aflați afară, asigurându-i că toți au un loc în inima mea.

Vă mulțumesc, de asemenea, dumneavoastră, celor care sunteți alături de noi prin intermediul transmisiunilor realizate de Televiziunea Română, Angelus Tv, Maria TV și Radio Blaj TV online, cărora le adresez o aleasă recunoștință.

Prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria și a Fericiților Episcopi Martiri, invoc asupra Bisericii noastre și asupra tuturor celor prezenți binecuvântarea lui Dumnezeu: „Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Spiritului Sfânt, să fie cu voi cu toți!”. Amin!

Cuvântul cardinalului Claudio Gugerotti

Vă oferim aici traducerea din limba italiană, publicată pe aegc.ro și preluată de e-communio.ro, a cuvântării Eminenței Sale Cardinal Claudio Gugerotti, Prefectul Dicasterului pentru Bisericile Orientale, din Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj, cu ocazia Înscăunării Arhiepiscopului Major, Claudiu-Lucian Pop.

Preafericirea Voastră, Excelențele Voastre, dragi preoți, călugări și călugărițe, iubiți reprezentanți ai confesiunilor creștine și ai altor religii, distinse autorități civile, aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul!

Ultima dată – recent – am venit aici la înmormântarea cardinalului Lucian. Acum, pe tronul pe care stătea el, stați Dumneavoastră, Preasfinția Voastră. Biserica trăiește. Oamenii mor, dar Biserica trăiește mai departe. Aceasta este marea noastră speranță, speranța care a însuflețit acea dimineață când – am avut onoarea să fiu și eu prezent – ați fost ales. Aceeași speranță și-a revărsat lumina și în momentul în care, episcopii care v-au ales, împreună cu dumneavoastră, v-ați întâlnit cu succesorul lui Petru, Papa Leon. Cred că această întâlnire, atât de familiară, atât de fraternă, atât de plină de bucurie, a rămas în inimile noastre, ale tuturor.

Cu acel prilej – nu cred că dezvălui vreun secret papal, însă, dacă ar fi cazul, Excelența Sa Nunțiul mă va absolvi de orice pedeapsă canonică – i-am spus Papei: „Sanctitatea Voastră, aceasta este cea mai liniștită, senină și bucuroasă Biserică dintre Bisericile catolice orientale, în ciuda numeroaselor suferințe pe care le-a îndurat. Episcopii sunt tineri, sunt prieteni între ei, se îndrăgesc. Iar Papa a fost foarte mulțumit – cu toate problemele pe care le are în fiecare zi, bietul om! – să vadă că, în sfârșit, nu-i prezentam o situație problematică, ci o mare bucurie.

Iar acum – împreună, și în numele Excelenței Sale Nunțiul Apostolic – vă repet ceea ce Papa le-a spus episcopilor, cu acea ocazie. Nu avea nimic scris și nu a rămas nimic înregistrat. Așadar, trebuie să aveți încredere în cuvântul meu. I-a transmis cele mai bune urări Arhiepiscopului Major, căruia tocmai îi confirmase numirea, și i-a asigurat pe episcopi că cea mai mare dorință a lui este ca episcopii, sub îndrumarea înțeleaptă și plină de umor a Arhiepiscopului Major, să fie purtători de pace.

Aceasta ne este urarea, Preafericirea Voastră: știm că nu veți rămâne mult timp pe acele trepte și pe acel tron atât de impunător, nu vă stă în fire; nu în sensul că veți fi destituit, ci în sensul că veți coborî pentru a fi alături de popor. Pentru că acesta este felul Dumneavoastră de a fi, așa sunteți plăsmuit. Și slavă Domnului pentru asta!

Aș dori acum să-mi îndrept gândurile către mama Dumneavoastră, pe care am văzut-o în această dimineață înainte de a pleca și care v-a promis solemn că nu vă va lăsa niciodată fără ocrotirea și afecțiunea ei, atâta timp cât va fi în viață. Ea vă urmărește acum prin intermediul mass-media. Sper că nu o tulbur dacă spun că ea, în acest moment, mama dumneavoastră, este metafora Bisericii. Nu pot găsi o imagine mai potrivită pentru a exprima această întâlnire a noastră, plină de bucurie și de fraternitate (așa cum a fost și atunci când v-au ales episcopii), decât privirea afectuoasă și emoționată a mamei dumneavoastră. Nu-mi pot închipui un răspuns mai bun, care să îmbine cele două lecturi de astăzi, în care nu era prezentată o atmosferă de prea mare seninătate și de bucurie – din punct de vedere tematic, vreau să spun. Una este despre omul posedat de demoni care, în fine, reprezintă omenirea cu care avem de-a face, omul posedat de demoni care vrea să devină... nu, el nu vrea nimic, bietul de el, dar tatăl său spune: „El este singurul meu fiu. Doamne, fă ceva!”. Iar Domnul spune: „Mda..., tot timpul îmi dați ceva de lucru! Cum se poate ca, dacă nu-mi dați de lucru, să nu credeți?!”. Aici vedem așadar cât de ostenitoare este slujirea ce vă așteaptă. De multe ori vă veți gândi în sinea Dumneavoastră... „Hai, lăsați-mă să mă odihnesc puțin!”. În acele momente, glasul Bisericii să fie ca mângâierea mamei dumneavoastră! Tot așa este și mângâierea slăvitei Maici din Ceruri. În cuvintele mele – repet, Nunțiul Apostolic, reprezentantul Papei în această țară, mi se alătură – se regăsește toată afecțiunea îmbrățișării pe care Papa v-o oferă astăzi, pentru a vă spune: „Suntem cu tine, nu te teme!”.

Ne-am angajat deja să vă primim la Roma pentru o concelebrare cu Papa, pentru a arăta ce înseamnă comuniunea dintre Biserici. Aceasta este caracteristica voastră: sunteți orientali, sunteți o Biserică, o Biserică aflată în suferință, în deplină comuniune cu Papa de la Roma. Sunteți mândria noastră, speranța noastră, cei dragi ai noștri și am venit aici ca să vă spunem că Dicasterul pentru Bisericile Orientale, care a fost înființat pentru voi, așteaptă să afle ce poate face, ce trebuie să facă pentru a vă ușura viața și pentru a o face pe cea a credincioșilor voștri mai fericită și mai convinsă. Nu pretindem că putem fi ca mângâierea unei mame, dar putem să vă dăm măcar un mic sprijin frățesc.

Aceasta este binecuvântarea pe care Papa Leon v-o dăruiește Dumneavoastră și întregii Biserici, vă transmite că vă poartă în rugăciunile sale și – trebuie să spun, de data aceasta, așa cum am văzut în ochii lui – este foarte satisfăcut că vede o Biserică atât de frumoasă.

Acesta este sfârșitul discursului meu, deoarece, pe bună dreptate, vă așteaptă și alte festivități. Dar să știți că vom veni aici cu bucurie pentru a ne însufleți de la acel zâmbet contagios, care este un har pe care l-ați primit de la Domnul: acela de a-i face pe oameni să zâmbească atunci când se roagă. Pentru că rugăciunea este bucurie, bucuria lui Dumnezeu, înainte chiar de a fi bucuria noastră. „Ad multos, candidissimos annos!”, Preafericirea Voastră!

Traducere realizată de Irina-Cristina Mărginean (Sursa:https://aegc.ro)

Salutul nunțiului apostolic Giampiero Gloder

Vă oferim aici salutul, preluat de pe e-communio.ro, al Înalt Preasfinției Sale Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova, la întronizarea Prefericitului Părinte Claudiu.

Preafericirea Voastră, 
Eminența Voastră, 
Excelențele Voastre, 
Domnule Secretar de Stat, 
Excelențele Voastre Reprezentanți ai Statului și ai Cultelor din România, 
Distinse Autorități, 
Dragi Preoți, Diaconi și Persoane consacrate, 
Dragi frați și surori în Cristos, 

Cu mare bucurie am participat la solemna Înscăunare și la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie din această zi atât de importantă și emoționantă, și împărtășim cu toți Confrații noștri întru Episcopat, cu Biserica Greco-Catolică Română și cu întreaga Comunitate Catolică de diferite rituri, acest moment de rugăciune și sărbătoare.

În calitate de Nunțiatură Apostolică, dorim să prezentăm Preafericirii Voastre felicitările noastre cele mai sincere, apropierea noastră și asigurarea rugăciunilor noastre către Domnul, către Preasfânta Sa Mamă și către Fericiții Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. 

Prezența Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, a marcat istoria și continuă să marcheze și astăzi drumul acestei națiuni, promovând valorile creștine care se află la baza culturii și a identității sale, după cum stau și la baza culturii și civilizației europene.

 În acest moment important din viața Comunității Greco-Catolice Române, invocăm acțiunea Spiritului Sfânt ca El să însoțească Slujirea Preafericirii Voastre cu lumina sa divină, pentru binele poporului lui Dumnezeu și al întregii țări.

Este încă vie în inima noastră amintirea Preafericitului Părinte Cardinal Lucian Mureșan, care a fost un ghid înțelept și curajos pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, după anii întunecați ai regimului comunist, luminați, însă, de mărturia Martirilor, care și-au păstrat intactă credința lor în Dumnezeu, fidelitatea lor de nezdruncinat față de Biserică și comuniunea lor fermă cu episcopul Romei, Succesorul apostolului Petru.  

Am fost uimit de covorul atât de mare și frumos așezat în Catedrală pentru celebrarea solemnă de azi, ce a fost țesut de către credincioșii din Sarasău și donat apoi acestei catedrale la începutul secolului trecut. După cum a fost deja descris în mijloacele de comunicare socială, acesta înfățișează marele vultur deasupra cetății Sionului, semn al credinței care conduce drumul nostru spre Cerul lui Dumnezeu și deschide acest Cer pentru a lumina Cetatea pământească. Dar îmi place să amintesc că acest covor a văzut pașii și rugăciunile Episcopilor Martiri ai acestei Biserici. Este, deci, un semn care reprezintă și continuitatea dintre Ministerul lor și cel al Preafericirii Voastre, și, în același timp, este o chemare pentru noi toți, Episcopi, Preoți, Diaconi, Persoane consacrate, credincioși, la a avea aceeași dăruire și fidelitate față de Cristos și Evanghelia Sa, față de Biserică, față de Sfântul Popor al lui Dumnezeu și de Episcopul Romei. 

În această perspectivă, Vă reînnoim cele mai sincere urări ca Preafericirea Voastră să întruchipați cuvintele profunde pe care fericitul Cardinal Iuliu Hossu le-a rostit în ziua hirotonirii sale episcopale și care reprezintă pentru noi toți, Păstori ai Bisericii, un adevărat program pentru Ministerul nostru: „Dar acum când viața mea se identifică într-un mod și mai deosebit cu viața Sfintei noastre Biserici, când interesele ei sunt grijile sufletului meu, când durerile ei sunt luptele mele (...), cu prorocul voi zice: «Să se lipească limba de gâtlejul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine, Sioane. De nu voi pune Ierusalimul în culmea bucuriei mele!» Veșnică credință jurat-am față de Sfântă Maică Biserică și față de interesele ei. Înflorirea și mărirea ei sunt viața mea.”

Preafericirea Voastră, Ad multos annos!

Mesajul președintelui Nicușor Dan

La finalul ceremoniei, s-a dat citire mesajului transmis de președintele României, Nicușor Dan. 
15 noiembrie 2025 
Transmit gânduri bune și calde salutări întregii comunități a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în această zi încărcată de emoție în care este celebrată, la Blaj, înscăunarea noului Arhiepiscop Major. 
Preafericirii Sale Claudiu-Lucian Pop îi este, astăzi, încredințat destinul Bisericii Greco-Catolice din România și, totodată, moștenirea morală pe care această Biserică a lăsat-o în istoria și conștiința poporului român. 
Se va continua astfel, prin implicarea noului Arhiepiscop Major, onoranta tradiție a preoților și a ierarhilor Bisericii care au condus, cu jertfă şi înțelepciune, comunitatea greco-catolică din țara noastră, contribuind la dezvoltarea întregii noastre națiuni, nu doar în timp de pace, ci și în perioade de grele încercări. De la episcopii martiri Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, până la generația care a reînviat Biserica Greco-Catolică după 1989, Preafericirea Sa Claudiu-Lucian Pop este chemat să ducă mai departe un testament al credinței și al iubirii, o Biserică deschisă dialogului, fidelă Evangheliei și slujirii semenilor. 
Reunind moștenirea latină și bizantină, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a adus cu sine un suflu curajos, de sinteză spirituală și culturală, în care valorile credinței creștine au susținut spiritul civic și conștiința europenității noastre. 
Este o sarcină dificilă, mai ales în contextul lumii contemporane, marcată de ruptura față de tradiția și de rădăcinile noastre spirituale, de criza valorilor și a reperelor. De aceea, această misiune trebuie să continue cu noile generații de credincioși și cetățeni, care să ducă mai departe valorile cultivate de Biserică în familie și societate: libertatea, adevărul, demnitatea, curajul credinței, integritatea morală, solidaritatea și caritatea. 
Fiecare prilej de recunoaștere a Bisericii greco-catolice reprezintă o reîntregire a memoriei noastre naționale. În școlile Blajului s-au născut educatori, teologi, oameni de cultură și elite politice care și-au dedicat toate eforturile afirmării noastre ca națiune unită, matură și demnă, fidelă vocației democratice și valorilor umaniste. 
Deși asupra acestei Biserici s-au abătut suferințe greu de imaginat, ea a rezistat datorită credinței și jertfei, continuând să lumineze în întunericul persecuțiilor, al interdicțiilor și al deposedărilor. Preoții au slujit în clandestinitate, ca bunicul Preafericirii Sale Claudiu-Lucian Pop, credincioșii greco-catolici au continuat să-și practice credința și să-și onoreze tradiția spirituală, aducând în societate un model al rezistenței pașnice, în numele iubirii pentru semeni. 
După tragicele evenimente din 1989 și redobândirea libertății, Biserica greco-catolică s-a afirmat ca partener de dialog valoros, în raport cu instituțiile statului și cu toate cultele religioase, reafirmând spiritul autentic al fraternității și al unității între creștini, și mai presus de toate, puterea de a ierta. Într-un moment în care societatea are nevoie, mai mult ca oricând, de reconciliere, Biserica ne poate arăta, grație valorilor și exemplelor sale vii, calea spre renaștere și reconstrucție. 
La mulți ani, Preafericirea Voastră, și rodnicie în înalta slujire pe care v-a încredințat-o Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică!