Rearmarea și umbrela nucleară. Să-i dăm cuvântul papei Francisc

Andrea Tornielli

Vatican News – 15 martie 2025.  Vânturi de război, rearmarea prin utilizarea unor investiții enorme, propuneri de relansare a armelor atomice... Modul în care cursa înarmărilor este prezentată în Europa și în lume, ca și cum ar fi o perspectivă inexorabil de necesară, singura viabilă, impresionează cu adevărat. După ani în care diplomația a rămas tăcută și abilitățile de negociere absente, se pare că singura cale viabilă este cea a reînarmării. Părinții fondatori ai Uniunii Europene, precum Alcide De Gasperi, care au susținut crearea unei armate europene comune, sunt puși sub semnul întrebării pentru a justifica inițiative foarte diferite, care nu văd Uniunea Europeană ca protagonist, ci statele individuale. Se vorbește din nou despre o "umbrelă nucleară" și "despre descurajare", care reînvie cele mai sumbre scenarii ale Războiului Rece, dar într-un climat de instabilitate și incertitudine mai mare decât în secolul trecut, cu abisul unui al treilea război mondial tot mai aproape de orizont. În ultimii ani, cu luciditate profetică, Papa Francisc a văzut pericolul apropiindu-se. Cuvintele sale sunt iluminatoare pentru a înțelege momentul pe care îl trăim.

Să-i dăm cuvântul celui care este internat la Spitalul "Gemelli" și își oferă suferințele și rugăciunile pentru pacea mondială.

"Este un fapt", spunea papa Francisc în noiembrie 2017, "că spirala cursei înarmărilor nu cunoaște odihnă iar costurile modernizării și dezvoltării armelor, nu numai nucleare, reprezintă un capitol considerabil de cheltuieli pentru națiuni, până la punctul de a trebui să treacă în plan secund prioritățile reale ale umanității suferinde: lupta împotriva sărăciei, promovarea păcii, realizarea de proiecte educaționale, ecologice și sanitare și dezvoltarea drepturilor omului... Armamentele care au ca efect distrugerea rasei umane sunt chiar ilogice pe plan militar."

În noiembrie 2019, de la Nagasaki, orașul martir al bombei atomice, episcopul Romei a declarat: "Una dintre cele mai profunde dorințe ale inimii umane este dorința de pace și stabilitate. Deținerea de arme nucleare și alte arme de distrugere în masă nu este cel mai bun răspuns la această dorință; dimpotrivă, ele par să o pună continuu la încercare. Lumea noastră trăiește dihotomia perversă de a dori să apere și să garanteze stabilitatea și pacea pe baza unei false securități susținute de o mentalitate a fricii și neîncrederii, care ajunge să otrăvească relațiile dintre popoare și să împiedice orice dialog posibil".

Și a adăugat: "Pacea și stabilitatea internațională sunt incompatibile cu orice încercare de a construi pe teama de distrugere reciprocă sau pe amenințarea cu anihilarea totală; ele sunt posibile doar pornind de la o etică globală a solidarității și cooperării în slujba unui viitor modelat de interdependență și co-responsabilitate în întreaga familie umană de astăzi și de mâine".

Tot în noiembrie 2019, de la Hiroshima, papa  Francisc a amintit, însușindu-și cuvintele Papei Montini, că adevărata pace poate fi doar dezarmată: "De fapt, dacă dorim cu adevărat să construim o societate mai dreaptă și mai sigură, trebuie să lăsăm armele să cadă din mâinile noastre: nu se poate iubi cu arme ofensive în pumn (Sfântul Paul al VI-lea, Discurs către Națiunile Unite, 4 octombrie 1965, 5). Atunci când ne abandonăm logicii armelor și ne îndepărtăm de exercițiul dialogului, uităm în mod tragic că armele, chiar înainte de a provoca victime și distrugeri, au capacitatea de a genera coșmaruri, "necesită cheltuieli enorme, împiedică proiectele de solidaritate și de muncă utilă, denaturează psihologia popoarelor" (ibidem, 5). Cum putem propune pacea dacă folosim în permanență intimidarea prin războiului nuclear ca o cale legitimă de soluționare a conflictelor? Fie ca acest abis al suferinței să ne amintească de limitele pe care nu trebuie să le depășim niciodată. Pacea adevărată nu poate fi decât o pace dezarmată".

Vocea Succesorului lui Petru, a continuat el, "este vocea celor a căror voce nu este auzită și care privesc cu îngrijorare și angoasă tensiunile crescânde care traversează timpul nostru, inegalitățile și nedreptățile inacceptabile care amenință coexistența umană, incapacitatea gravă de a avea grijă de casa noastră comună, recursul continuu și spasmodic la arme, ca și cum acestea ar putea garanta un viitor de pace".

Apoi, condamnarea nu numai a utilizării, ci și a deținerii de arme nucleare care încă umplu arsenalele lumii cu o asemenea putere încât sunt capabile să distrugă omenirea de zeci de ori: "Cu convingere, doresc să reiterez că utilizarea energiei atomice în scopuri de război este, astăzi mai mult ca oricând, o crimă, nu numai împotriva omului și a demnității sale, ci și împotriva oricărei posibilități de viitor în casa noastră comună. Utilizarea energiei atomice în scopuri de război este imorală, la fel cum și deținerea de arme atomice este imorală, după cum am spus acum doi ani. Vom fi judecați pentru acest lucru.".

Potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani, citată de ziarul Tomorrow, în Europa există 290 de focoase atomice sub control francez și 225 de focoase în Marea Britanie. Aproape toate focoasele atomice – 88%  – se află în arsenalele Statelor Unite și ale Rusiei, mai mult de 5.000 de focoase fiecare. În total, 9 țări au bombe nucleare, pe lângă cele deja menționate mai sunt China, India, Coreea de Nord, Pakistan și Israel. Există acum rachete balistice capabile să dezlănțuie o forță distructivă de o mie de ori mai mare decât bombele aruncate asupra Hiroshimei și Nagasaki în 1945. Ne întrebăm: chiar avem nevoie de și mai multe arme? Este cu adevărat aceasta singura modalitate de a ne apăra?

"Biserica Catolică", spunea Papa Francisc la Nagasaki în urmă cu șase ani, "este irevocabil angajată în decizia de a promova pacea între popoare și națiuni: este o datorie pentru care se simte obligată în fața lui Dumnezeu și în fața tuturor bărbaților și femeilor de pe acest pământ... Cu convingerea că o lume fără arme nucleare este posibilă și necesară, le cer liderilor politici să nu uite că acestea nu ne apără de amenințările la adresa securității naționale și internaționale din timpul nostru."