Isus înviat poate fi găsit oriunde, dar nu în mormânt: papa, la omilia din Duminica Paștelui

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
20 aprilie 2025 – Vatican News. Alergarea despre care se vorbește în relatările Evangheliei despre Paști, când toți protagoniștii aleargă, a fost în centrul omiliei pregătită de papa Francisc pentru Sfânta Liturghie din Duminica Paștelui în Piața San Pietro. La celebrarea euharistică prezidată de cardinalul Angelo Comastri, vicar general emerit al Cetății Vaticanului, au luat parte aproximativ 40 de mii de romani și pelerini. La sfârșitul Sfintei Liturghii a avut loc ceremonia tradiționalului mesaj pascal ”Urbi et Orbi”, însoțit de darul indulgenței plenare.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, omilia pregătită de papa Francisc pentru Sfânta Liturghie din Duminica Paștelui 2025.

Maria din Magdala, văzând că piatra mormântului a fost dată la o parte, a început să alerge ca să-i spună lui Petru și Ioan. Cei doi discipoli, primind știrea răvășitoare, au ieșit la rândul lor și, ne spune Evanghelia, ”alergau amândoi împreună” (In 20,4). Toți protagoniștii relatărilor despre Paști aleargă. Această alergare exprimă, pe de o parte, îngrijorarea că trupul Domnului a fost luat, dar, pe de alta, alergarea Magdalenei, a lui Petru și a lui Ioan spune o dorință, un avânt al inimii, atitudinea interioară a celui care pornește în căutarea lui Isus. Într-adevăr, El a înviat din moarte și de aceea nu se mai află în mormânt. În altă parte trebuie să fie căutat.

Aceasta este vestea Paștelui: El trebuie să fie căutat în altă parte. Cristos a înviat, e viu! El nu a rămas prizonierul morții, nu mai este înfășurat în giulgiu și, de aceea, nu poate fi cuprins într-o poveste frumoasă de spus, nu se poate face din El un erou din trecut sau să-l gândim ca o statuie depusă într-o sală de muzeu. Trebuie să ne punem în mișcare, să ieșim ca să-l căutăm: să-l căutăm în viață, să-l căutăm pe chipul fraților, să-l căutăm în cele zilnice, să-l căutăm oriunde, dar nu în mormânt.

Să-l căutăm întotdeauna, pentru că, dacă a înviat din moarte, atunci El este prezent oriunde, locuiește în mijlocul nostru, se ascunde și se arată chiar astăzi în surorile și frații pe care-i întâlnim pe cale, în situațiile cele mai anonime și imprevizibile ale vieții noastre. El este viu și rămâne întotdeauna cu noi, plângând lacrimile celui care suferă și multiplicând frumusețea vieții în gesturile mărunte de iubire ale fiecăruia dintre noi.

De aceea, credința pascală, care ne deschide la întâlnirea cu Domnul înviat și ne dispune să-l primim în viața noastră este, este cu totul altceva decât o sistematizare statică ori o acomodare liniștită în vreo asigurare religioasă. Dimpotrivă, Paștele ne încredințează o mișcare, ne mână să alergăm cum a făcut cu Maria din Magdala și discipolii; ne îndeamnă să avem ochi capabili de a vedea dincolo pentru a-l întrevedea în Isus, Cel viu, pe Dumnezeu care se revelează și se face prezent și astăzi, ne vorbește, merge înaintea noastră, ne surprinde. Asemenea Mariei din Magdala, putem simți în fiecare zi că-l pierdem pe Domnul, dar în fiecare zi putem alerga ca să-l căutăm din nou, știind cu certitudine că El se lasă găsit și ne luminează cu lumina învierii sale.

Frați și surori, iată speranța cea mai mare a vieții noastre: putem să trăim această existență sărmană, slabă și rănită ținându-ne agățați de Cristos, pentru că El a învins moartea, învinge întunecimile noastre și va învinge întunericul lumii ca să ne facă să trăim împreună cu El în bucurie, pentru totdeauna. Către acest țel, după cum spune apostolul Paul, alergăm și noi, dând uitării pe cele din urmă și trăind avântați către cele din față (cf. Fil 3,12-14). Ne grăbim, astfel, să mergem în întâmpinarea lui Cristos cu pasul iute al Magdalenei, lui Petru și Ioan.

Jubileul ne cheamă să reînnoim în noi darul acestei speranțe, să cufundăm în ea suferințele și neliniștile noastre, să-i molipsim cu speranță pe cei pe care-i întâlnim pe cale, să încredințăm speranței viitorul vieții noastre și destinul omenirii. Iată de ce nu putem să parcăm inima în amăgirile acestei lumi sau să o închidem în tristețe. Trebuie să alergăm, plini de bucurie. Să alergăm în întâmpinarea lui Isus, să redescoperim harul inestimabil de a fi prietenii săi. Să permitem ca drumul nostru să fie luminat de Cuvântul său de viață și adevăr. După cum spunea marele teolog Henri de Lubac, «ar fi îndeajuns să înțelegem acest fapt: creștinismul este Cristos. Altceva decât acesta, într-adevăr, nu există. În Cristos, noi avem totul» (Les responsabilités doctrinales des catholiques dans le monde d’aujourd’hui, Paris 2010, p 276).

Acest ”totul”, care înseamnă Cristos înviat, deschide viața noastră la speranță. El e viu, El vrea și astăzi să reînnoiască viața noastră. Lui, biruitorul păcatului și al morții, vrem să-i spunem: ”Doamne, la această sărbătoare îți cerem darul de a fi la rândul nostru înnoiți ca să trăim această noutate perenă. Scutură-ne, Doamne, de tristul praf al obișnuinței, oboselii și dezvrăjirii. Dăruiește-ne bucuria de a ne trezi dimineața cu ochii mirați ca să vedem culorile inedite ale acelei dimineți, unică și diferită de toate celelalte (...) Totul este nou, Doamne, și nimic nu se repetă, nimic nu e vechi” (A. Zarri, Quasi una preghiera).

Surori, frați, în uimirea credinței pascale, ducând în suflet orice așteptare de pace și eliberare, putem să spunem: împreună cu tine, Doamne, totul e nou,  împreună cu tine, totul începe din nou.

*** 
După Sfânta Liturghie din duminica Paștelui în Piața San Pietro, a urmat, în balconul binecuvântărilor, ceremonia tradiționalului mesaj pascal ”Urbi et Orbi”, la care papa Francisc a rostit salutul inițial și binecuvântarea apostolică finală, însoțită de darul indulgenței plenare. Mesajul a fost citit de maestrul de ceremonii, monseniorul Diego Ravelli, în timp ce papa era însoțit de cardinalul protodiacon Dominique Mamberti și de cardinalul Fernando Vergez Alzaga, președinte emerit al Guvernatoratului Statului Cetății Vaticanului. La finalul ceremoniei, papa a mers cu automobilul panoramic în Piața Sfântul Petru ca să salute zecile de mii de romani și pelerini.