Papa, preoților Romei: Îndemn la unitate, comuniune, exemplaritate și credibilitate

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 12 iunie 2025. "Mi-am dorit să vă întâlnesc pentru a vă cunoaște îndeaproape și pentru a începe să merg împreună cu voi" –  a fost primul gând al pontifului, adresat prelaților, însoțiți de cardinalul Baldassare Reina, vicar general al Sanctității Sale pentru Dieceza de Roma.

Gratitudine pentru viața dăruită în slujba Împărăției

În primul rând, le-a exprimat gratitudinea, spunându-le: "Vă mulțumesc pentru viața dăruită în slujba Împărăției, pentru munca voastră zilnică, pentru marea generozitate în exercitarea slujirii voastre, pentru tot ceea ce trăiți în tăcere, aspect care, uneori, este însoțit de suferință sau neînțelegere. Desfășurați slujiri diferite, dar toți sunteți prețioși în ochii lui Dumnezeu și în împlinirea planului său."

De asemenea, pontiful a dorit să amintească că Dieceza de Roma "prezidează în caritate și comuniune", îndeplinindu-și misiunea datorită fiecăruia dintre preoți și diaconi, aflați "în legătura de har cu episcopul și în rodnică coresponsabilitate cu întregul popor al lui Dumnezeu".

"Dieceza noastră este una foarte specială" – a spus Episcopul Romei, papa Leon al XIV-lea – "deoarece foarte mulți preoți vin din diferite părți ale lumii, în special din motive de studiu; și acest lucru implică faptul că și viața pastorală – mă gândesc în special la parohii – este marcată de această universalitate și de acceptarea reciprocă pe care o implică".

Și, tocmai din această perspectivă universală pe care o oferă Roma, pontiful a dorit să le împărtășească preoților și diaconilor, cu cordialitate, câteva reflecții, spunând: "Primul aspect, care îmi este deosebit de aproape de inimă, este cel al unității și comuniunii. După cum știm, în așa-numita rugăciune sacerdotală, Isus i-a cerut Tatălui ca ai săi să fie una (cf. Ioan 17,20-23). Domnul știe bine că numai uniți cu El și uniți între noi putem da roade și mărturie credibilă lumii. Comuniunea prezbiterială aici, la Roma, este favorizată de faptul că, prin tradiție străveche, se obișnuiește să se locuiască împreună, atât în rectorate, cât și în colegii sau alte reședințe. Prezbiterul este chemat să fie omul comuniunii, pentru că el este primul care o trăiește și o alimentează continuu. Știm că această comuniune este împiedicată astăzi de un climat cultural care favorizează izolarea sau autoreferențialitatea. Niciunul dintre noi nu este scutit de aceste capcane care amenință soliditatea vieții noastre spirituale și forța slujirii noastre.

Papa Leon s-a oprit și asupra obstacolelor așa-zis interne, privitoare la viața eclezială a diecezei, care pe lângă contextul cultural, împiedică comuniunea și fraternitatea, referindu-se la "relațiile interpersonale, dar și la ceea ce locuiește în inimă, în special acel sentiment de oboseală care apare pentru că am trecut prin greutăți deosebite, pentru că nu ne-am simțit înțeleși și ascultați sau din alte motive".

Redobândirea seninătății în propria slujire

"Aș dori" – a spus – "să vă ajut, să merg cu voi, pentru ca fiecare să-și recapete seninătatea în propria slujire; dar tocmai de aceea vă cer un impuls în fraternitatea preoțească, înrădăcinat într-o viață spirituală solidă, în întâlnirea cu Domnul și în ascultarea Cuvântului său. Hrăniți de această sevă, suntem capabili să trăim relații de prietenie, concurând cu privire la stima reciprocă (cf. Rom 12,10); simțim nevoia unii de alții pentru a crește și pentru a alimenta aceiași forță eclezială.

Comuniune tradusă în implicare în dieceză

"Comuniunea" – a continuat –  "trebuie, de asemenea, tradusă în angajament în această dieceză; cu carisme diferite, cu căi de formare diferite și chiar cu slujiri diferite, dar trebuie să existe un efort unic pentru a o susține". "Îi rog pe toți să fie atenți la parcursul pastoral al acestei Biserici, care este local, dar, datorită celui care o conduce, este și universal. A merge împreună este întotdeauna o garanție a fidelității față de Evanghelie; împreună și în armonie, căutând să îmbogățească Biserica cu propria carismă, dar având în inimă exigența de a fi un singur trup al cărui cap este Cristos".

Exemplaritate și credibilitate

Exemplaritatea este un alt aspect despre care le-a vorbit papa Leon preoților și diaconilor din Dieceza de Roma, spunând: "Cu ocazia sfințirilot de preoți, din 31 mai, în omilie, am amintit importanța transparenței vieții, pornind de la cuvintele Sfântului Paul, care le spune bătrânilor din Efes: "Voi știți cum m-am purtat" (Fapte 20,18). "Vă cer cu inima unui părinte și a unui pastor: să ne străduim cu toții să fim preoți credibili și exemplari! Suntem conștienți de limitele naturii noastre și Domnul ne cunoaște în profunzime; dar am primit un har extraordinar, ni s-a încredințat o comoară prețioasă de care suntem slujitori, servitori. Iar slujitorului i se cere să fie credincios."

O ultimă observație a pontifului s-a referit "provocările timpului nostru într-o cheie profetică", amintindu-le: "Domnul ne-a dorit în această perioadă plină de provocări care, uneori, par mai mari decât puterile noastre. Suntem chemați să îmbrățișăm aceste provocări, să le interpretăm evanghelic, să le trăim ca oportunități de mărturie. Să nu fugim de ele! Angajamentul pastoral, ca și cel de studiu, să devină pentru toți o școală unde se învață edificarea Împărăției lui Dumnezeu, în istoria complexă și provocatoare de astăzi".

Papa Leon al XIV-lea a încheiat cu un îndemn al sfântului Augustin: "Iubiți această Biserică, rămâneți în această Biserică, fiți această Biserică. Iubiți-l pe Păstorul cel bun, pe Mirele cel frumos, care nu înșală pe nimeni și nu vrea ca nimeni să piară. Rugați-vă și pentru oile rătăcite: ca și ele să vină, ca și ele să recunoască, ca și ele să iubească, astfel încât să existe o singură turmă și un singur păstor" (Predica 138, 10).