Papa: Mărturia speranței trăită prin încrederea în Dumnezeu și îndurarea adversităților

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 25 iulie 2025. Dat publicității în data de 25 iulie, în sărbătoarea sfântului apostol Iacob, Mesajul papei Leon reliefează și contextul Anului Sfânt în care această zi este marcată, din dorința papei Francisc, Ziua Mondială a Migranților și Refugiaților din 2025 fiind celebrată în coincidență cu Jubileul migranților și al lumii misionare, oferindu-se astfel "ocazia de a reflecta asupra legăturii dintre speranță, migrație și misiune".

Speranța într-un viitor demn și pașnic pentru toți oamenii

În Mesaj, papa Leon atrage atenția asupra tendinței generalizată  "de a se ocupa exclusiv de interesele comunităților restrânse", definind-o "o amenințare serioasă la adresa împărțirii responsabilităților, a cooperării multilaterale, a realizării binelui comun și a solidarității globale în beneficiul întregii familii umane". "Perspectiva unei noi curse a înarmării și dezvoltarea de noi arme, inclusiv nucleare, lipsa de considerație față de efectele nefaste ale crizei climatice actuale și inegalitățile economice profunde fac ca provocările prezentului și viitorului să fie din ce în ce mai dificile" – evidențiază pontiful, îndemnând ca, în fața teoriilor despre devastări globale și scenarii înfricoșătoare", să crească în noi "dorința de a spera într-un viitor demn și pașnic pentru toți oamenii". "Un astfel de viitor" – a evidențiat – "este parte esențială a planului lui Dumnezeu pentru umanitate și pentru restul creației", fiind vorba despre "viitorul mesianic anticipat de profeți".

Mărturisitori ai speranței, prin încrederea în Dumnezeu

Făcând referire la Catehismul Bisericii Catolice, care învață: "Virtutea speranței răspunde aspirației la fericire, pe care Dumnezeu a pus-o în inima fiecărui om; ea preia așteptările care inspiră activitățile oamenilor" (nr. 1818), Sfântul Părinte scrie că a căuta fericirea și perspectiva de a o găsi în altă parte "este una dintre principalele motivații ale mobilității umane contemporane".

"Această legătură între migrație și speranță se revelează în mod distinct în multe dintre experiențele migratorii ale zilelor noastre" – scrie pontiful, amintindu-ne că mulți migranți, refugiați și persoane strămutate dau mărturie despre speranță, "trăită în viața de zi cu zi, prin încrederea lor în Dumnezeu și prin îndurarea adversităților în perspectiva unui viitor în care întrevăd apropierea fericirii și a dezvoltării umane integrale".

Mărturie eroică de credință

În Mesaj, papa Leon evidențiază curajul și tenacitatea multor migranți și refugiați care, într-o lume "întunecată de războaie și nedreptăți, chiar și acolo unde totul pare pierdut, migranții și refugiații se disting ca mesageri ai speranței", reprezentând "mărturia eroică a unei credințe care vede dincolo de ceea ce ochii noștri pot vedea și care le dă puterea de a sfida moartea pe diferitele rute migratorii contemporane".

Reliefând că migranții și refugiații "amintesc Bisericii de dimensiunea ei de pelerină, mereu îndreptată spre destinația patriei definitive, susținută de o speranță care este virtute teologală", papa Leon a atras atenția asupra tentației Bisericii de a deveni "sedentară" și de a renunța la a mai fi "civitas peregrina", popor al lui Dumnezeu spre patria cerească, atunci ea încetând să mai fie în lume și devenind a lumii (cf. Ioan 15,19).

Migranții și refugiații catolici pot deveni astăzi misionari ai speranței

Revenind asupra vocației de misionari ai speranței pe care și-o pot însuși migranții și refugiații, pontiful scrie: "În mod special, migranții și refugiații catolici pot deveni astăzi misionari ai speranței în țările care îi primesc, promovând noi căi de credință acolo unde mesajul lui Isus Cristos nu a ajuns încă sau inițiind dialoguri interreligioase bazate pe viața de zi cu zi și pe căutarea valorilor comune. De fapt, cu entuziasmul lor spiritual și vitalitatea lor, ei pot contribui la revitalizarea comunităților ecleziale rigidizate și împovărate, în care avansează amenințător deșertul spiritual. Prezența lor trebuie recunoscută și apreciată ca o adevărată binecuvântare divină, o ocazie de a se deschide harului lui Dumnezeu, care dă energie nouă și speranță Bisericii sale."

"Pe de altă parte" – a continuat – "comunitățile care îi primesc pot fi, de asemenea, o mărturie vie a speranței. Speranța înțeleasă ca promisiune a unui prezent și a unui viitor în care să fie recunoscută demnitatea tuturor ca fii ai lui Dumnezeu. În acest fel, migranții și refugiații sunt recunoscuți ca frați și surori, parte a unei familii în care își pot exprima talentele și pot participa pe deplin la viața comunitară".