Papa Leon și mărturia martirilor din Algeria
Andrea Tornielli
Vatican News – 25 august 2025. Scrie Andrea Tornielli: «În mesajul trimis participanților la Mitingul Prieteniei între Popoare, care se desfășoară în prezent la Rimini (n.n. 22-27 august), papa Leon al XIV-lea a citat expoziția despre martirii din Algeria, în care "strălucește vocația Bisericii de a locui în deșert, în comuniune profundă cu întreaga umanitate, depășind zidurile neîncrederii care despart religiile și culturile, imitând în totalitate mișcarea de întrupare și dăruire de sine a Fiului lui Dumnezeu. Papa a subliniat că "această cale a prezenței și a simplității" este "adevărata cale a misiunii". Aceasta este o indicație valoroasă și deosebit de semnificativă, nu numai pentru persoanele reunite la Rimini, ci pentru întreaga Biserică. Misiunea, de fapt, așa cum continuă mesajul, nu este niciodată "o expunere de sine, în opoziție cu identitățile, ci darul de sine până la martiriu al celor care se închină zi și noapte, în bucurie și necaz, numai lui Isus ca Domn".
În urma expoziției dedicată martirilor din Algeria, este emoționant să vedem cum s-au dăruit acestui popor, împărtășind pur și simplu viața lor în toate aspectele, oferind o mărturie de fraternitate, prietenie, apropiere și ajutor concret. Fără a căuta lumina reflectoarelor, fără a se preocupa de cifre, fără a se baza pe strategii elaborate la birou. Acesta este mesajul care reiese din omilia episcopului martir Pierre Claverie care, în 1996, cu puțin timp înainte de a fi ucis de fundamentaliștii islamici, când a fost întrebat de ce continua să trăiască în Algeria știind că își risca viața în fiecare zi, a răspuns: "Unde este casa noastră? Suntem acolo din cauza acestui Mesia răstignit. Din niciun alt motiv, pentru nicio altă persoană! Nu avem interese de apărat, nici influență de menținut... Nu avem putere, dar suntem acolo ca la patul unui prieten, al unui frate bolnav, în tăcere, ținându-l de mână, ștergându-i fruntea. Din cauza lui Isus, pentru că el este cel care suferă, în acea violență care nu cruță pe nimeni, răstignit din nou în trupul a mii de nevinovați".
El a continuat: "Unde ar trebui să fie Biserica lui Isus, care este ea însăși Trupul lui Cristos, dacă nu în primul rând acolo? Cred că ea moare tocmai pentru că nu este suficient de aproape de crucea lui Isus... Biserica greșește și înșală lumea când se prezintă ca o putere printre altele, ca o organizație, chiar și una umanitară, sau ca o mișcare evanghelică spectaculoasă. Poate că strălucește, dar nu arde cu focul iubirii lui Dumnezeu".
O judecată lucidă și dramatică: Biserica moare când nu este suficient de aproape de crucea lui Isus, când devine lumească transformându-se într-o organizație neguvernamentală (ONG), când urmărește puterea politică și economică, când se încrede în cifre, când crede că pentru a evangheliza este suficient să repete numele lui Isus Cristos în fiecare ocazie, în loc să accepte provocarea de a-L urma în concretul vieții, în radicalitatea alegerilor și în angajamentul față de cei mai mici. Biserica moare când transformă proclamarea credinței într-un spectacol, când crede că poate străluci cu propria lumină, uitând că poate reflecta doar lumina Altuia.
Mărturia martirilor din Algeria, atât de îndepărtată de protagonismul egocentric specific zilelor noastre, reprezintă o provocare și o reamintire a esenței Evangheliei, un semn al contradicției. Este semnificativ faptul că, la sfârșitul mesajului adresat participanților la Mitingul Prieteniei între Popoare, papa Leon al XIV-lea a dorit să-l amintească pe Papa Francisc și învățătura sa: "opțiunea pentru cei săraci este o categorie teologică înainte de a fi una culturală, sociologică, politică sau filosofică". Pentru că Dumnezeu "i-a ales pe cei umili, pe cei mici, pe cei lipsiți de putere și, din trupul Fecioarei Maria, a devenit unul dintre ei, pentru a-și scrie povestea în istoria noastră". Realismul autentic este, așadar, acela care îi include pe cei care au un punct de vedere diferit, care văd aspecte ale realității care nu sunt recunoscute de centrele de putere unde se iau cele mai decisive decizii. Așa cum au mărturisit până la capăt martirii din Algeria, amestecând sângele creștin cu cel al numeroaselor victime musulmane ale fundamentalismului. »
