Papa Leon: Nu există pace mai mare decât a avea în noi focul iubirii lui Isus

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 17 august 2025. Papa Leon al XIV-lea a adresat acest îndemn în omilia Sfintei Liturghii celebrată duminică, 17 august a.c., în cursul dimineții, la Albano, în Sanctuarul "Santa Maria della Rotonda", la care au participat persoanele cu dificultăți materiale asistate de Dieceza de Albano și lucrători din cadrul asociației diecezane Caritas care au animat Sfânta Liturghie.

Succesiv, la ora 12, rugăciunea antifonului marian "Angelus", în Piața Libertății din Castel Gandolfo, recitată de pontif împreună cu credincioși locali, pelerini și turiști.

O oră mai târziu, în Centrul numit Borgo Laudato Si', papa Leon ia prânzul cu săracii din Dieceza de Albano (Lazio) și cu asistații asociației diecezane Caritas, în duminica a 20-a de peste an dedicată (la nivel diecezan) solidarității.

Să nu-L lăsăm pe Domnul în afara bisericilor, caselor și vieții noastre

Exprimându-și bucuria de a se afla împreună cu credincioșii la celebrarea euharistică, pontiful a scos în evidență bucuria și mai profundă pe care ne-o oferă Sfânta Liturghie duminicală, deoarece duminica este ziua Domnului, ziua Învierii lui Isus, când și "noi începem deja să învingem moarte împreună cu El".

«Așa este» – a adăugat – «fiecare dintre noi vine la biserică cu o oarecare oboseală și teamă – uneori mai mici, alteori mai mari – și imediat ne simțim mai puțin singuri, suntem împreună și găsim Cuvântul și Trupul lui Cristos. Astfel, inima noastră primește o viață care depășește moartea. Duhul Sfânt, Duhul Celui Înviat, face acest lucru între noi și în noi, în tăcere, duminică după duminică și zi după zi.»

Iubirea lui Dumnezeu necondiționată și fără asperități

Descriind vechiul sanctuar Santa Maria della Rotonda "ale cărui ziduri ne îmbrățișează", pontiful a explicat: «Se numește "Rotonda" și forma sa circulară, ca în Piața San Pietro și ca în alte biserici vechi și noi, ne face să ne simțim primiți în sânul lui Dumnezeu. În exterior, Biserica, ca orice realitate umană, ne poate părea aspră. Însă, realitatea sa divină se manifestă atunci când îi trecem pragul și ne simțim bine primiți. Atunci sărăcia noastră, vulnerabilitatea noastră și, mai ales, eșecurile pentru care am putea fi disprețuiți și judecați – și uneori ne disprețuim și ne judecăm noi înșine – sunt în sfârșit primite în dulcea îmbrățișare a lui Dumnezeu, în iubirea sa necondiționată și fără asperități. Preacurata Fecioară Maria, mama lui Isus, este pentru noi semnul și anticiparea maternității lui Dumnezeu. În ea devenim o Biserică mamă, care dă naștere și regenerează, nu prin puterea lumească, ci în virtutea iubirii.»

Cu referire la Evanghelia duminicii a 20-a de peste an, după sfântul Luca, capitolul 12, papa Leon a reliefat: «Poate că ne-a surprins ceea ce spune Isus în Evanghelia pe care tocmai am citit-o. Noi căutăm pacea, dar am auzit: "Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. (Lc 12,51)". Și aproape că am vrea să-i răspundem: "Cum așa, Doamne? Și Tu? Avem deja prea multe diviziuni. Nu tu ai spus la Cina cea de Taină: "Vă las pacea, vă dau pacea mea". "Da" – ne-ar putea răspunde Domnul (…)  "Amintiți-vă însă că în acea seară, ultima mea seară, am adăugat imediat în legătură cu pacea: "Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima și să nu vă temeți" (cf. In 14,27).»

Focul iubirii și al bunătății nu costă ca armele, ci reînnoiește lumea în mod gratuit

Atrăgând atenția asupra faptului că "lumea ne obișnuiește să schimbăm pacea cu confortul, și binele cu liniștea", Sfântul Părinte a evidențiat: «De aceea, pentru ca pacea lui Dumnezeu, shalomul lui Dumnezeu, să vină în mijlocul nostru, Isus trebuie să ne spună: "Am venit să arunc foc pe pământ, și cât aș vrea să fie deja aprins! (Lc 12,49)".»

Pontiful a explicat că focul despre care vorbește Isus nu este focul armelor sau al cuvintelor care îi ard pe ceilalți, ci focul iubirii care înseamnă curajul de a ieși din zona de confort, de auto-menajare, și luarea deciziei de a nu mai trăi pentru noi înșine. Focul iubirii lui Isus este "focul iubirii, care se coboară și slujește, care opune indiferenței grija și aroganței blândețea; focul bunătății, care nu costă ca armele, ci reînnoiește lumea în mod gratuit. Poate costa neînțelegere, batjocură, chiar persecuție, dar nu există pace mai mare decât a avea în noi flacăra ei".

«De aceea»  – a continuat pontiful – «astăzi aș dori să le mulțumesc, împreună cu episcopul Vincenzo (n.r. Vincenzo Viva, episcopul Diecezei de Albano), tuturor celor care, în Dieceza de Albano, vă angajați să purtați flacăra carității. Și vă încurajez să nu faceți distincție între cei care ajută și cei care sunt ajutați, între cei care par să dea și cei care par să primească, între cei care par săraci și cei care simt că oferă timp, competențe, ajutor. Suntem Biserica Domnului, o Biserică a săracilor, toți prețioși, toți subiecți, fiecare purtător al unui Cuvânt unic al lui Dumnezeu. Fiecare este un dar pentru ceilalți. Să dărâmăm zidurile. Mulțumesc celor care lucrează în fiecare comunitate creștină pentru a facilita întâlnirea dintre persoane diferite ca proveniență, situație economică, psihologică, afectivă: numai împreună, numai devenind un singur Trup în care chiar și cei mai fragili participă în deplină demnitate, suntem Trupul lui Cristos, Biserica lui Dumnezeu.»