Leon XIV: Teologia, cale sapiențială către Dumnezeu și aproapele suferind

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
13 septembrie 2025 – Vatican News. ”Sustenabilitatea mediului și ocrotirea creației sunt angajamente la care nu se poate renunța pentru supraviețuirea genului uman și care au o răsfrângere imediată pentru organizarea societăților noastre și posibilitatea unei conviețuiri pașnice și solidare”: a spus papa Leon al XIV-lea primind astăzi în audiență participanții la un simpozion al Academiei pontificale de teologie organizat în aceste zile în Cetatea Vaticanului pe tema ”Creația, natura și mediul pentru o lume de pace”.

Evidențiind temele abordate la simpozion, pontiful a spus că sunt ”de o actualitate urgentă” și că le acordă o mare atenție, la fel ca predecesorii săi sfântul Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea și Francisc. În același timp, ”orice efort depus pentru a îmbunătăți condițiile de mediu și sociale ale lumii noastre cere angajamentul tuturor, fiecare în partea care-i revine, cu o atitudine de solidaritate și colaborare care depășește barierele și limitele regionale, naționale, culturale și chiar religioase. Orizontul intercultural și interreligios pe care l-ați dat acestui seminar de lucru este de dorit pentru viitoare și tot mai intense schimburi, pentru inițiative incisive și fecunde”, ceea ce corespunde profilului reînnoit al Academiei de teologie pe care l-a stabilit papa Francisc.

În continuarea discursului, papa Leon al XIV-lea a vorbit pe larg despre ”elanul misionar și dialogic al demersului teologic”, subliniind că ”teologia este o dimensiune constitutivă a activității misionare și evanghelizatoare a Bisericii: ea are rădăcinile proprii în Evanghelie și țelul ei ultim în comuniunea cu Dumnezeu, scopul vestirii creștine. Tocmai pentru că este adresată fiecărui om din orice timp, lucrarea de evanghelizare este interpelată constant de contextele culturale și cere o teologie în ieșire care unește rigoarea științifică și pasiunea pentru istorie; o teologie, de aceea, întrupată, impregnată de durerile, bucuriile, așteptările și speranțele omenirii, ale femeilor și bărbaților din timpul nostru”.  

”Sinteza acestor aspecte diferite poate fi oferită de o teologie sapiențială, după modelul teologiei elaborate de marii Părinți și Învățători ai antichității care, docili fiind față de Duhul Sfânt, au știut să armonizeze credința și rațiunea, reflecția, rugăciunea și practica”. Pontiful i-a amintit, în această privință pe sfântul Augustin, ”a cărui teologie nu a fost niciodată doar o căutare abstractă, ci întotdeauna rodul experienței lui Dumnezeu și al relației vitale cu el”, și pe sfântul Toma de Aquino, care a armonizat parcursul teologic prin instrumentele rațiunii aristotelice și a construit ”o punte solidă între credința creștină și știința tuturor, înțelegând teologia drept sapida scientia, altfel spus, sapientia”. Papa a făcut, de asemenea, o referință la fericitul Antonio Rosmini, care ”considera teologia o experiență sublimă de caritate intelectuală, în timp ce cerea ca rațiunea critică a tuturor forme de cunoaștere să se orienteze către idea de Înțelepciune” (scrisoarea apostolică motu proprio Ad theologiam promovendam, nr. 7).

”Teologia, așadar”, a reluat papa, ”este această înțelepciune care deschide orizonturi existențiale mai ample, dialogând cu științele, filosofia, arta și întreaga experiență umană. Teologul ori teologa este o persoană care, în însăși felul său de a face teologie, trăiește intens dorința misionară de a comunica tuturor cunoașterea și gustul credinței pentru ca să poată lumina existența, să-i răscumpere pe cei slabi și excluși, să atingă și să vindece trupul suferind al celor săraci, să ne ajute să construim o lume fraternă și solidară și să ne conducă la întâlnirea cu Dumnezeu”.

Un exemplu de cunoaștere a credinței pusă în slujirea omului în toate dimensiunile lui – personală, socială și politică – este doctrina socială a Bisericii, care ”este chemată astăzi să dea răspunsuri înțelepte chiar și provocărilor digitale. Teologia este interpelată direct de acestea din urmă pentru că nu este îndeajuns o abordare exclusiv etică a complexei lumi a inteligenței artificiale: este nevoie de referințe la o viziune antropologică menite să întemeieze acțiunea etică și, de aceea, teologia trebuie să se întoarcă la întrebarea dintotdeauna: cine este omul și care este demnitatea lui infinită, imposibil de redus la un android digital?”.

La finalul discursului, papa a îndemnat participanții ”să cultive o teologie fondată pe întâlnirea personală și transformatoare cu Cristos, menită să se întrupeze în concretul omenirii de astăzi”. În același timp, să aibă curajul dialogului cu filosofia, cu științele și artele ”pentru a duce plămada bună a Evangheliei în culturi diferite, în întâlnirile cu credincioșii de alte credințe religioase și cu cei care nu cred”.

Încurajând și binecuvântând, în fine, cele trei ”fețe” ale Academiei de teologie – academico-științifică, sapiențială și solidară – papa a subliniat că, în cele din urmă, ”adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu se concretizează într-o viață transformată de iubire”.