Jubileul catiheților. Leon XIV: Ca Lazăr cel sărac, popoare întregi stau astăzi la ușa opulenței

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
28 septembrie 2025 – Vatican News. ”Atât de mulți Lazări mor în fața lăcomiei care uită de dreptate, în fața profitului care calcă în picioare caritatea și a bogăției care nu vede suferința celor sărmani!”: a spus papa Leon al XIV-lea, vorbind despre parabola bogatului și a lui Lazăr, la omilia Sfintei Liturghii prezidate duminică, 28 septembrie a.c., în Piața Sfântul Petru, cu ocazia Jubileului catiheților.  

În razele blânde ale unui soare de toamnă mediteraneeană, aproximativ 45 de mii de credincioși au luat parte la Sfânta Liturghie jubiliară, în cadrul căreia papa Leon al XIV-lea a înmânat mandatul de catihet unui număr de 39 de catiheți de pe toate continentele, mai precis din Anglia, Brazilia, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite, Filipine, India, Italia, Mexic, Mozambic, Paraguay, Peru, Portugalia, R. Dominicană, Spania, Statele Unite ale Americii și Timorul de Est.

”Cuvintele lui Isus”, a remarcat papa la omilia despre parabola Evangheliei, ”ne comunică felul în care Dumnezeu privește lumea, în orice timp și în orice loc. În Evanghelia pe care am ascultat-o (Lc 16,19-31), ochii săi notează un sărac și un bogat, unul care moare de foame și unul care se ghiftuiește în fața acestuia; ochii săi observă hainele elegante ale unuia și rănile celuilalt, linse de câini (cf. vv. 19-21). Dar nu doar atât: Domnul se uită la inima oamenilor și, prin ochii lui, noi recunoaștem un om nevoiaș și un om indiferent. Lazăr este uitat de cel care stă înaintea lui, chiar la ușa casei, dar cu toate acestea Dumnezeu este aproape de el și își amintește de numele lui. Omul care trăiește în abundență, în schimb, este fără nume, pentru că se pierde pe el însuși, uitând de aproapele lui: este împrăștiat cu gândurile inimii lui, una plină de lucruri, dar goală de iubire. El are bunuri, dar acestea nu-l fac să fie bun”.

”Povestirea pe care Cristos ne-o încredințează”, a reluat pontiful, ”este, din păcate, foarte actuală. La ușa opulenței se află astăzi mizeria unor popoare întregi, rănite de război și exploatare. De-a lungul secolelor, nimic nu pare că s-a schimbat: câți Lazări mor în fața lăcomiei care uită de dreptate, în fața profitului care calcă în picioare caritatea și a bogăției oarbe la suferința celor sărmani! Cu toate acestea, Evanghelia ne asigură că suferințele lui Lazăr au un sfârșit. Durerile lui au un sfârșit, după cum are un sfârșit benchetuiala celui bogat, iar Dumnezeu face dreptate și față de unul și față de celălalt: «A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat» (v. 22). Fără a obosi, Biserica vestește acest cuvânt al Domnului pentru ca el să convertească inimile noastre”.

Vorbind, apoi, în mod explicit despre importanța slujirii de catihet, papa a recunoscut că ”toți am fost educați să credem prin mărturia celui care a crezut înaintea noastră. De când eram copii și tineri, apoi, ca adulți și persoane în vârstă, catiheții ne însoțesc în credință împărtășind un drum constant, la fel cum ați făcut voi în aceste zile cu ocazia pelerinajului jubiliar”, iar ”Catehismul este instrumentul de călătorie care ne ferește de individualism și de discordie pentru că certifică credința întregii Biserici catolice. Fiecare credincios colaborează la lucrarea ei pastorală ascultând întrebările, împărtășind încercările, slujind dorința de dreptate și adevăr care locuiește în conștiința omului”. Nu întâmplător, a amintit pontiful din ordinul augustinian, diaconului Deogratias, care îl întreba cum să facă pentru a fi un bun catihet, sfântul Augustin îi spunea: «Prezintă fiecare lucru în așa fel încât cel care te ascultă să creadă, crezând, să spere și sperând, să iubească» (De catechizandis rudibus, 4,8)”.

”Dragi frați și surori”, a spus papa la finalul omiliei, ”să ne însușim acest îndemn. Să ne aducem aminte că nimeni nu dă ceea ce nu are. Dacă bogatul din Evanghelie ar fi avut caritate față de Lazăr, ar fi făcut bine nu doar celui sărac, dar și lui însuși. Dacă omul acela fără nume ar fi avut credință, Dumnezeu l-ar fi mântuit de tot chinul, dar atașamentul față de bogățiile lumești i-au luat speranța în binele adevărat și veșnic. Atunci când și noi suntem ispitiți de lăcomie și indiferență, numeroșii Lazări de astăzi ne aduc aminte de cuvântul lui Isus, devenind pentru noi o cateheză chiar mai eficace în acest Jubileu, care pentru toți este un timp de convertire și de iertare, de angajare pentru dreptate și de căutare sinceră a păcii”.

La finalul Sfintei Liturghii jubiliare de pe explanada bazilicii ”San Pietro”, papa Leon al XIV-lea a condus rugăciunea Îngerul Domnului. În scurtul salut care a precedat această îndrăgită rugăciune mariană, papa a mulțumit participanților la Jubileul catiheților, a salutat celelalte grupuri de pelerini, a transmis apropierea sa față de popoarele afectae de un taifun în Exremul Orient și a anunțat că pe 1 noiembrie a.c., în contextul Jubileului educației, va conferi demnitatea de ”învățător al Bisericii” sfântului Ioan Henric Newman, care ”a contribuit de o manieră decisivă la reînnoirea teologiei și la înțelegerea învățăturii creștine în dezvoltarea ei”.

Celebrarea Sfintei Liturghii și rugăciunea Îngerul Domnului s-au încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Leon al XIV-lea, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.