Leon XIV: Iertarea celor care ne-au rănit, o anticipare pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
16 septembrie 2025 – Vatican News. ”Căutăm pe cineva care să ne consoleze și deseori nu-l aflăm. Alteori, devine chiar insuportabilă vocea celor care, deși o fac la modul sincer, își doresc să participe la durerea noastră. E adevărat, sunt situații în care cuvintele nu sunt de folos și devin chiar superflue. În astfel de momente rămân, probabil, numai lacrimile plânsului, dacă nu cumva și acestea s-au terminat”: a spus papa Leon al XIV-lea la omilia prezentată în seara de luni, 15 septembrie a.c., în bazilica San Pietro, cu ocazia Veghii de rugăciune organizată pentru Jubileul consolării, în comemorarea liturgică a Fecioarei Maria Îndurerate.

După ce a scos în evidență îndemnul ceresc transmis prin profetul Isaia de a aduce mângâiere poporului lui Dumnezeu (40,1), papa a spus că astăzi aceleași cuvinte sunt adresate nouă și ”ne cheamă să împărtășim consolarea lui Dumnezeu împreună cu numeroși frați și surori care trec prin situații de slăbiciune, tristețe și durere”.

În acest sens, pontiful a mulțumit din nou celor două persoane care au dat o mărturie pentru modul în care toată durerea poate fi transformată prin harul lui Isus Cristos. Este vorba de două mame, Lucia Di Mauro și Diane Foley, care au relatat parcursul prin care au reușit să-i întâlnească pe asasinii soțului, Gaetano, respectiv, ai fiului, Jim.

Cuvântul plin de compasiune al lui Dumnezeu, a reluat papa, s-a făcut trup în Cristos, bunul samaritean de care se vorbește în Evanghelie: ”El este cel care alină rănile noastre, El este cel care se îngrijește de noi. În momentul de întuneric, chiar împotriva oricărei evidențe, Dumnezeu nu ne lasă singuri; mai mult, chiar în acele clipe suntem chemați să sperăm mai mult ca oricând în apropierea sa de Mântuitor care nu ne părăsește niciodată”.

”Acolo unde este răul”, a reluat papa, ”acolo trebuie să căutăm întărirea și consolarea care îl înving și nu-i dau pace. În Biserică, aceasta înseamnă: niciodată singuri. A-și pleca capul pe un umăr care te consolează, care plânge împreună cu tine și îți dă tărie este un medicament de care nimeni nu se poate lipsi pentru că este semnul iubirii. Unde mare este suferința, mai mare trebuie să fie speranța care se naște din comuniune. Iar această speranță nu dezamăgește”. ”Mărturiile pe care le-am ascultat transmit această certitudine: durerea nu trebuie să genereze violență, violența nu este ultimul cuvânt pentru că este învinsă de iubirea care este capabilă să ierte. (...) Violența îndurată nu poate fi ștearsă, dar iertarea acordată celor care au generat-o este o anticipare pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu, este rodul lucrării sale care pune capăt răului și stabilește dreptatea”.

Referindu-se, apoi, la ”frații și surorile care au suferit injustiția și violența abuzului”, papa a spus că Fecioara Maria repetă astăzi și pentru ei: Eu sunt mama ta!, iar Domnul, în taina inimii, le spune: Tu ești fiul meu, tu ești fiica mea! ”Nimeni”, a întărit papa cu emoție în glas, ”nu poate să ia acest dar personal oferit fiecăruia. Biserica, din care fac parte unii membri care din nefericire v-au rănit, se pune astăzi în genunchi împreună cu voi în fața Mamei. Fie ca toți să învățăm de la ea cum să avem grijă cu blândețe de cei mai mici și vulnerabili! Fie ca toți să învățăm cum să ascultăm rănile voastre și să mergem împreună! Fie ca toți să primim de la Maria Îndurerată tăria de a recunoaște că viața nu este definită numai de răul îndurat, ci de iubirea lui Dumnezeu care nu ne abandonează niciodată și care călăuzește întreaga Biserică!”.

Pe de altă parte, a reluat papa, ”după cum există o durerea personală, tot la fel, chiar în zilele noastre, există o durere colectivă a întregi populații care, strivite de povara violenței, foamei și războiului, imploră pacea. Este un strigăt imens care ne angajează pe fiecare dintre noi să ne rugăm și să acționăm pentru ca să înceteze orice violență, iar cel care suferă să poată regăsi seninătatea; și îl angajează mai întâi de toate pe Dumnezeu, a cărui inimă freamătă de compasiune, ca să vină în Împărăția sa. Adevărata consolare pe care trebuie să fim în stare să o transmitem este aceea de a arăta că pacea este posibilă și că înmugurește în fiecare dintre noi dacă nu o sufocăm. Responsabilii națiunilor să asculte în mod special strigătul atâtor copii inocenți ca să le garanteze un viitor care să-i ocrotească și să-i consoleze”.

În fine, papa a precizat că la încheierea momentului de rugăciune din bazilica Sfântul Petru participanții primesc un mic cadou, numit ”Agnus Dei”: ”un semn pe care îl putem duce în casele noastre ca să ne aducă aminte că misterul lui Isus, al morții și învierii sale, este biruința binelui asupra răului. El este Mielul care îl dăruiește pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, care nu ne lasă niciodată, ci ne întărește în necazuri și ne susține cu harul său (cf. Fap 15,31)”.