Papa: Nu există dreptate fără compasiune, nu există legitimitate fără ascultarea durerii celorlalți

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 12 septembrie 2025. Această emoționantă și profundă evocare a numeroaselor victime care și-au pierdut viața în Marea Mediterană a fost făcută de papa Leon al XIV-lea într-un mesaj video transmis vineri, 12 septembrie a.c., cu ocazia proiectului "Gesti dell'accoglienza" (Gesturi de primire) pentru a include insula italiană Lampedusa, unul dintre principalele locuri de sosire pentru migranți, pe lista patrimoniului imaterial al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).

O’scià! – a salutat pontiful, în dialect sicilian, la începutul mesajului. Expresia dialectală O’scià!, folosită de locuitorii insulei pentru a-și da binețe, este nu doar plină de afecțiune ci și de semnificație, însemnând duh, respirație, suflare de viață.  

În legătură cu această urare, pontiful a spus: «Suflul, respirația: asta vă doriți unii altora când vă salutați în dialectul vostru. Și așa v-a salutat iubitul nostru papă Francisc în 2013, când a venit în mijlocul vostru: a fost prima lui călătorie. Știți că în limbajul Bibliei, suflarea, spiritul, este ceea ce traducem prin "Duhul". Și astfel, salutându-ne reciproc, în calitate de credincioși – astăzi de la distanță dar sperăm că în curând și personal – îl invocăm pe Duhul Sfânt, suflarea lui Dumnezeu, unul pentru celălalt.

Roadele Duhului Sfânt, dragi prieteni, sunt abundente printre voi. Îmi amintiți de ceea ce apostolul Paul le-a scris creștinilor din Tesalonic: "ați primit cuvântul în mijlocul multor necazuri, cu bucuria Duhului Sfânt, astfel încât ați devenit un model pentru toți credincioșii" (1 Tesaloniceni 1, 6-7). Poziția geografică a insulelor Lampedusa și Linosa v-a făcut să fiți, de fapt, întotdeauna o poartă de acces către Europa. În ultimele decenii, acest lucru a impus comunității voastre un angajament enorm în primirea celorlalți, ceea ce v-a făcut să deveniți inima Mării Mediterane, inima Bisericii, "atât de mult", spune sfântul Paul, "încât nu este nevoie să vorbim despre asta" (1 Tesaloniceni 1, 8), pentru că credința și caritatea voastră sunt acum cunoscute de toți. Este o moștenire intangibilă, dar reală».

Exprimându-și recunoștința față de locuitorii celor două insule pentru gesturile lor de primire pline de umanitate, Sfântul Părinte a spus: «Mulțumirea mea, care este mulțumirea întregii Biserici pentru mărturia voastră, se alătură și o reînnoiește pe cea a papei Francisc. "Mulțumesc" asociațiilor, voluntarilor, primarilor și administrațiilor care s-au succedat de-a lungul timpului; "mulțumesc" preoților, medicilor, forțelor de securitate și tuturor celor care, adesea în mod invizibil, au arătat și continuă să arate un zâmbet și atenția unui chip uman față de oamenii care au supraviețuit călătoriei lor disperate în căutarea speranței.

Sunteți un bastion al acelei umanități pe care rațiunea, temerile atavice și măsurile nedrepte tind să o submineze. Nu există dreptate fără compasiune, nu există legitimitate fără a asculta durerea celorlalți. Atât de multe victime – și printre ele câte mame și câți copii! – din adâncurile Mării Noastre (Mare Nostrum) strigă nu numai către cer, ci și către inimile noastre. Mulți frați și surori migranți au fost îngropați în Lampedusa și odihnesc în pământ ca niște semințe din care vrea să încolțească o lume nouă. Slavă Domnului, există mii de chipuri și nume de oameni care astăzi trăiesc o viață mai bună și nu vor uita niciodată caritatea voastră».

Mult mai mult decât o picătură în ocean

«Mulți dintre ei» – a continuat pontiful –  «au devenit ei înșiși semne de dreptate și de pace, pentru că bunătatea este contagioasă.
Surori și frați, fie ca suflul Duhului Sfânt să nu vă părăsească niciodată! Este adevărat că oboseala poate apărea de-a lungul anilor. Ca într-o cursă, s-ar putea să rămâneți fără suflu. Oboseala tinde să ne facă să punem la îndoială ceea ce am făcut și, uneori, chiar să ne dezbine. Trebuie să reacționăm împreună, rămânând uniți și deschizându-ne din nou suflului lui Dumnezeu. Tot binele pe care l-ați făcut poate părea o picătură în ocean. Nu este așa, este mult mai mult!»

Globalizarea indiferenței devenită globalizarea neputinței

Amintind că papa Francisc a denunțat, începând cu Lampedusa, globalizarea indiferenței, papa Leon al XIV-lea a evidențiat că aceasta pare astăzi să se fi transformat într-o globalizare a neputinței, spunând: «Suntem mai conștienți de nedreptate și de suferința nevinovaților, dar riscăm să rămânem imobili, tăcuți și triști, copleșiți de sentimentul că nu putem face nimic. Ce pot face în fața unor rele atât de mari? Globalizarea neputinței este rezultatul unei minciuni: că istoria a fost întotdeauna așa, că istoria este scrisă de învingători. Așadar, pare că nu putem face nimic. Dar nu este așa: istoria este devastată de cei puternici, dar este salvată de cei umili, de cei drepți, de martiri, în care strălucește bunătatea, iar umanitatea autentică rezistă și se reînnoiește».

Cutura reconcilierii versus cultura indiferenței  

După modelul papei Francisc care a opus globalizării indiferenței o cultură a întâlnirii, în mesajul video adresat locuitorilor insulei Lampedusa, papa Leon ne propune să ne opunem globalizării neputinței cu o cultură a reconcilierii, explicând: «Reconcilierea este un mod special de a ne întâlni unii cu alții. Astăzi trebuie să ne întâlnim unii cu alții vindecându-ne rănile, iertându-ne reciproc pentru răul pe care l-am făcut și, de asemenea, pentru ceea ce nu am făcut, dar ale cărui efecte le suportăm. Există atât de multă teamă, atât de multe prejudecăți, atât de multe ziduri, chiar și invizibile, între noi și popoarele noastre, ca urmare a unei istorii rănite. Răul se transmite de la o generație la alta, de la o comunitate la alta. Dar și binele se transmite, și poate fi mai puternic! Pentru a-l practica, pentru a-l repune în circulație, trebuie să devenim experți în reconciliere. Trebuie să reparăm ceea ce este rupt, să tratăm cu delicatețe amintirile dureroase, să ne apropiem unii de alții cu răbdare, să ne identificăm cu istoria și durerea celorlalți și să recunoaștem că avem aceleași vise și aceleași speranțe. Nu există dușmani: există doar frați și surori. Aceasta este cultura reconcilierii. Avem nevoie de gesturi de reconciliere și de politici de reconciliere.»

«Dragi frați și surori» –  a spus papa Leon în încheierea mesajului video transmis vineri, 12 septembrie a.c., cu ocazia proiectului "Gesti dell'accoglienza" (Gesturi de primire) pentru a include insula italiană Lampedusa pe lista patrimoniului imaterial UNESCO – «să continuăm împreună pe această cale a întâlnirii și a reconcilierii. În acest fel, insulele păcii se vor înmulți și vor deveni piloni ai podurilor, astfel încât pacea să ajungă la toate popoarele și la toate creaturile. În acest orizont de speranță și angajament, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, Steaua Mării, vă binecuvântez și vă salut cu mare afecțiune. O’scià! Și fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernicul, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, să coboare asupra voastră. Amin.»