Leon XIV: Dumnezeu alocă bunurile creației tuturor
Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
21 septembrie 2025 – Vatican News. ”Sunt deosebit de încântat să prezidez această Euharistie în parohia pontificală sfânta Ana. Îi salut cu recunoștință pe călugării augustinieni care slujesc aici, în special pe preotul paroh, Mario Millardi, precum și noul prior general al Ordinului, care este astăzi aici alături de noi, preotul Joseph Farrell, și aș dori, de asemenea, să-l salut pe preotul Gioele Schiavella, care a împlinit recent venerabila vârstă de 103 ani”, a spus papa Leon al XIV-lea duminică, 21 septembrie a.c., la omilia Sfintei Liturghii, a XXV-a de peste an, după ritul roman sau latin, în parohia pontificală sfânta Ana, din Cetatea Vaticanului. În calitate de cardinal, în această biserică, Prevost a celebrat Liturghia anul trecut, pe 26 iulie, în memoria liturgică a sfinților Ioachim și Ana. Acest lăcaș de cult, din secolul al XVI-lea, este încredințat grijii pastorale a Ordinului sfântului Augustin, din 1929.
”Această biserică se află într-un loc special”, a evidențiat pontiful, ”care este esențial și pentru slujirea pastorală desfășurată: suntem, ca să spunem așa, ”la graniță”, și toți cei care intră și ies din Cetatea Vaticanului trec prin fața sfintei Ana. Unii trec pentru muncă, alții ca oaspeți sau pelerini, alții grăbiți, alții în agitație sau seninătate. Fie ca toți să experimenteze că aici sunt uși și inimi deschise rugăciunii, ascultării și carității!”.
”În acest sens”, a continuat papa Leon al XIV-lea, ”Evanghelia care tocmai a fost proclamată ne provoacă să examinăm cu atenție relația noastră cu Domnul și, prin urmare, unii cu alții. Isus prezintă o alternativă foarte limpede între Dumnezeu și bogăție, cerându-ne să adoptăm o poziție clară și coerentă. ”Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni”, de aceea ”nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției” (cf. Luca 16,13). Aceasta nu este o alegere ocazională, ca atâtea altele, nici o opțiune care poate fi revizuită în timp, în funcție de situație. Trebuie să ne hotărâm asupra unui stil de viață adevărat. Este vorba despre alegerea locului în care să ne punem inima, clarificând pe cine iubim cu sinceritate, pe cine slujim cu dăruire și care este cu adevărat binele nostru. De aceea, Isus pune în contrast bogăția cu Dumnezeu: Domnul vorbește astfel pentru că știe că suntem creaturi nevoiașe, că viața noastră este plină de nevoi. Din momentul în care ne naștem, săraci și goi, cu toții avem nevoie de îngrijire și afecțiune, de o casă, de hrană, de îmbrăcăminte. Setea de bogăție riscă să-L înlocuiască pe Dumnezeu în inimile noastre, atunci când credem că ea ne va salva viața, așa cum crede administratorul necinstit din parabolă (cf. Luca 16,3-7). Ispita este aceasta: să credem că fără Dumnezeu am putea trăi încă bine, în timp ce fără bogăție am fi triști și chinuiți de o mie de nevoi. În fața probei nevoii, ne simțim amenințați, dar în loc să cerem ajutor cu încredere și împărtășire în fraternitate, suntem conduși la calcule, la acumulare, devenind suspicioși și neîncrezători față de ceilalți”.
”Aceste gânduri”, a exemplificat papa, ”îl transformă pe aproapele nostru într-un concurent, într-un rival sau cineva de la care putem avea avantaje. După cum avertizează profetul Amos, cei care vor să transforme bogăția într-un instrument de dominație sunt dornici să-i ”cumpere pe săraci cu argint” (Amos 8,6), exploatând sărăcia lor. Dimpotrivă, Dumnezeu alocă bunurile creației tuturor. Nevoia noastră de creaturi atestă astfel o promisiune și o legătură, de care Domnul are grijă personal. Psalmistul descrie acest stil providențial: Dumnezeu ”își pleacă privirea să vadă ce se petrece în cer și pe pământ”; El ”ridică pe cel sărac din ţărână, înalţă din mizerie pe cel sărman” (Ps 113,6-7). Așa acționează Tatăl cel bun, întotdeauna și față de toți: nu numai față de cei săraci în bunuri pământești, ci și față de acea mizerie spirituală și morală care îi afectează atât pe cei puternici, cât și pe cei slabi, pe cei săraci, precum și pe cei bogați”.
”Cuvântul Domnului, nu-i pune pe oameni unii împotriva altora, în clase rivale, ci îi îndeamnă pe toți la o revoluție interioară, o convertire care începe din inimă. Așadar, mâinile noastre vor fi deschise: să dăm, nu să luăm. Așadar, mințile noastre vor fi deschise: să proiectăm o societate mai bună, nu să căutăm chilipiruri la cel mai mic preț. După cum scrie Sfântul Paul: ”Aşadar, îndemn, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru regi şi pentru toţi cei care sunt în conducere” (1Tim 2,1). Astăzi, în special, Biserica se roagă pentru ca liderii națiunilor să fie eliberați de ispita de a folosi bogăția împotriva omului, transformând-o în arme care distrug popoarele și monopoluri care umilesc lucrătorii. Cel care slujește lui Dumnezeu devine liber de bogăție, dar cel care slujește bogăției rămâne sclavul ei! Cel care caută dreptatea transformă bogăția în bine comun; cel care caută dominația transformă binele comun în prada propriei lăcomii. Sfintele Scripturi scot la iveală această atașare față de bunurile materiale, care ne încurcă inimile și ne distorsionează viitorul”, a mai subliniat pontiful.
”Preaiubiților”, a conchis papa Leon al XIV-lea, ”vă mulțumesc pentru diversele voastre contribuții la menținerea vie a acestei comunități parohiale și pentru apostolatul vostru generos. Vă încurajez să perseverați cu speranță într-un timp grav amenințat de război. Popoare întregi sunt astăzi zdrobite de violență și, cu atât mai mult, de o indiferență fără rușine, care le abandonează unui destin de mizerie. În fața acestor tragedii, nu dorim să fim supuși, ci să proclamăm cu cuvintele și faptele noastre că Isus este Mântuitorul lumii, Cel care ne eliberează de orice rău. Fie ca Duhul Său să ne convertească inimile, astfel încât, hrăniți de Euharistie, comoara supremă a Bisericii, să putem deveni martori ai carității și ai păcii”.
