Angelus: Să ne recunoaștem păcatele și să ne încredințăm milostivirii lui Dumnezeu

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 26 octombrie 2025. Îndemnul de a ne recunoaște, fără teamă, greșelile – așa cum a făcut vameșul din parabolă  – s-a aflat în centrul alocuțiunii care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Angelus", de duminică, 26 octombrie a.c., din Piața San Pietro.

Pornind de la Evanghelia duminicii a 30-a de peste an, după sfântul Luca, capitolul 18, versetele 9-14, pontiful s-a oprit asupra celor două personaje din parabolă: fariseul și vameșul care se roagă în Templu.

Descriind atitudinea celor doi în rugăciune, în fața lui Dumnezeu, pontiful observă: «Primul se laudă cu o lungă listă de merite. Face multe fapte bune și, din acest motiv, se simte superior celorlalți, pe care îi judecă cu dispreț. Stă cu capul ridicat. Atitudinea lui este clar arogantă: denotă o respectare strictă a Legii, da, dar una săracă în iubire, alcătuită din "a da" și "a avea", din datorii și credite, lipsită de milă.

Vameșul se roagă și el, dar într-un mod foarte diferit. El are multe fapte de iertat: este un vameș în solda Imperiului Roman și lucrează în baza unui contract care îi permite să speculeze cu veniturile în detrimentul propriilor săi compatrioți. Cu toate acestea, la sfârșitul pildei, Isus ne spune că el este cel care, dintre cei doi, se întoarce acasă  "îndreptățit", adică iertat și reînnoit prin întâlnirea cu Dumnezeu. De ce? În primul rând, vameșul are curajul și umilința de a se prezenta înaintea lui Dumnezeu. El nu se închide în propria lui lume, nu se resemnează cu răul pe care l-a făcut. El părăsește locurile în care este temut, în care se simte în siguranță și protejat de puterea pe care o exercită asupra celorlalți. Vine singur la Templu, fără escortă, chiar cu riscul de a se confrunta cu priviri dure și judecăți aspre, și stă în fața Domnului, în spate, cu capul plecat, rostind câteva cuvinte: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul" (v. 13).

Astfel, Isus ne transmite un mesaj puternic: nu prin etalarea meritelor noastre suntem mântuiți, nici prin ascunderea greșelilor noastre, ci prin prezentarea sinceră a noastră, așa cum suntem, înaintea lui Dumnezeu, a noastră și a celorlalți, cerând iertare și încredințându-ne harului Domnului.»

Pontiful a amintit că sfântul Augustin, comentând acest episod, "compară fariseul cu un om bolnav care, din rușine și mândrie, își ascunde rănile de doctor, iar vameșul cu un alt bolnav care, cu umilință și înțelepciune, își arată rănile în fața doctorului, oricât de urâte ar fi ele, cerând ajutor". Sfântul Augustin spune în concluzie: Nu ne miră [...] dacă vameșul acela, care nu s-a rușinat să-și arate partea bolnavă, s-a întors [...] vindecat (Sermo 351,1).

La finalul alocuțiunii, pontiful ne-a îndemnat "să nu ne fie teamă să ne recunoaștem greșelile, să le dezvăluim, asumându-ne responsabilitatea pentru ele și încredințându-le milostivirii lui Dumnezeu. În acest fel, Împărăția Sa, care nu aparține celor mândri, ci celor umili, și care se cultivă în rugăciune și în viață prin sinceritate, iertare și recunoștință, poate crește în noi și în jurul nostru".

«Să-i cerem Preacuratei Fecioare Maria, model de sfințenie, să ne ajute să creștem în aceste virtuți» – s-a rugat pontiful la finalul reflecției despre atitudinea pe care trebuie să o avem atunci când, în rugăciune, ne prezentăm în fața Domnului, atitudine bine exprimată de cuvintele vameșului: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul"

După "Angelus"

După rugăciunea "Angelus", pontiful și-a exprimat apropierea și afecțiunea față de populația din estul Mexicului, care a fost afectată de inundații în ultimele zile, punând: Mă rog pentru familiile și pentru toți cei care suferă ca urmare a acestui dezastru și încredințez sufletele celor decedați Domnului, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria".

Cu referire la angajarea, în rugăciune, în favoarea păcii, pontiful a asigurat: «Rugăciunea noastră pentru pace continuă neîncetat, în special prin recitarea comună a Sfântului Rozariu. Contemplând împreună cu Fecioara Maria misterele lui Cristos, ne asumăm suferințele și speranțele copiilor, mamelor, taților, bătrânilor care sunt victime ale războiului... Și din această mijlocire a inimii izvorăsc multe gesturi de caritate evanghelică, de apropiere concretă, de solidaritate... Tuturor celor care, în fiecare zi, cu perseverență plină de încredere, duc mai departe acest angajament, le repet: Fericiți făcătorii de pace!»

La final, pontiful a adresat un salut tuturor celor prezenți, romani și pelerini din Italia și din multe părți ale lumii, în special pe cei din Logroño, Spania, San Pedro, Paraguay, Recreio, Brazilia, și pe cubanezii care locuiesc în Europa. De asemenea, i-a salutat pe credincioșii din Ginosa, Genova, Corato, Fornovo San Giovanni, Milano, San Giovanni Ilarione, Porto Legnago, pe tinerii din Scicli, pe cei care primesc sacramentul Mirului în Dieceza de Saluzzo, pe călugărițele congregației Preasfânta Inimă care sărbătoresc 150 de ani de la fondare, grupul Comunione e Liberazione din Pavia și Corul Polifonic din Milazzo.