Leon XIV: Învierea lui Cristos arată că nimic din ceea ce suntem nu-i este străin

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
8 octombrie 2025 – Vatican News. ”A învia nu înseamnă a deveni spirite evanescente, ci a intra într-o comuniune mai profundă cu Dumnezeu și cu frații, într-o umanitate transfigurată de iubire”: a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audienței generale de miercuri, 8 octombrie a.c., desfășurată în Piața Sfântul Petru cu participarea a aproximativ 60.000 de pelerini. Foarte mulți dintre aceștia erau călugări și călugărițe care au venit la Roma în aceste zile cu ocazia Jubileului persoanelor consacrate, pentru care pontiful prezidează joi, 9 octombrie a.c., o Sfântă Liturghie solemnă în Piața San Pietro la ora Romei 10.30.

La cateheza audienței generale de miercuri, papa a prezentat o meditație asupra ”unui aspect surprinzător al învierii lui Cristos: smerenia sa. Dacă ne gândim la relatările din Evanghelii, ne dăm seama că Domnul înviat nu face nimic spectaculos pentru a se impune credinței discipolilor săi. Nu se prezintă înconjurat de stoluri de îngeri, nu săvârșește gesturi eclatante, nu rostește discursuri solemne pentru a le dezvălui secretele universului. Dimpotrivă, se apropie cu discreție, ca un călător oarecare, ca un om flămând care cere o bucată de pâine (cf. Lc 24,15.41). Maria din Magdala îl confundă cu grădinarul (cf. In 20,15). Discipolii de la Emaus cred că este un străin (cf. Lc 24,18). Petru și ceilalți pescari se gândesc că este un trecător oarecare (cf. In 21,4). Noi ne-am fi așteptat la efecte speciale, semne de putere, dovezi zdrobitoare. Dar Domnul nu caută toate acestea, preferând limbajul proximității, al normalității și al mesei împărtășite”.

”Frați și surori”, a reluat papa, ”în toate acestea există un mesaj prețios: învierea nu este o lovitură de teatru, ci o transformare silențioasă care umple de sens fiecare gest omenesc. Isus înviat mănâncă o porție de pește în fața discipolilor săi, iar acesta nu este un detaliu secundar, ci confirmarea faptului că trupul nostru, povestea vieții noastre, relațiile noastre nu sunt un înveliș pe care să-l aruncăm. Sunt destinate la plinătatea vieții. Învierea lui Cristos ne învață că nicio viață nu este marcată atât de mult de dezamăgire ori de păcat încât să nu poată fi vizitată de speranță”.

”În misterul pascal al lui Cristos”, a subliniat Sfântul Părinte, ”totul poate să devină har, chiar și lucrurile cele mai obișnuite: a mânca, a munci, a aștepta, a avea grijă de casă, a susține un prieten. Învierea nu sustrage viața de la timp și efort, dar schimbă sensul și gustul acestora. Orice gest săvârșit în gratitudine și în comuniune anticipează Împărăția lui Dumnezeu”.

”Cu toate acestea”, a continuat papa, ”există un obstacol care deseori ne împiedică să recunoaștem această prezență a lui Cristos în viața de zi cu zi: pretenția ca bucuria să fie lipsită de răni”, după cum arată episodul discipolilor de la Emaus, când Isus se așază alături de ei și-i ajută să înțeleagă că ”suferința nu este o dezmințire a promisiunii, ci calea prin care Dumnezeu și-a arătat măsura iubirii sale” (cf. Lc 24, 13-27).

”Uneori”, a recunoscut pontiful, ”ne gândim că Domnul vine să ne viziteze numai în momentele de reculegere ori de fervoare spirituală, când ne simțim la înălțime, când viața noastră apare ordonată și luminoasă. În schimb, Cel înviat se apropie de noi chiar în locurile cele mai întunecoase: în eșecurile noastre, în relațiile degradate, în eforturile zilnice care apasă pe umerii noștri, în îndoielile care ne descurajează. Nimic din ceea ce suntem, nicio fărâmă a existenței noastre nu-i este străin”. ”Să-i cerem, așadar, harul de a recunoaște prezența sa smerită și discretă”, a îndemnat papa la finalul catehezei, ”de a nu pretinde o viață fără încercări, de a descoperi că orice suferință, dacă este trăită cu iubire, poate să devină un loc de comuniune”.

Salutând pelerinii, papa a menționat în mod special participanții la Jubileul persoanelor consacrate, pe care i-a încurajat să dea mărturie pentru speranță, precum și miile de credincioși din Croația și din Bosnia și Herțegovina. ”Îi îndemn pe toți”, a mai spus papa la ultimul și nelipsitul salut adresat tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, ”să-și îndrepte gândul la Fecioara Maria, invocată în luna octombrie ca Regină a sfântului rozariu: priviți la ea și fiți pregătiți să corespundeți la planul de iubire pe care Dumnezeu îl are pentru fiecare dintre voi”.

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Leon al XIV-lea, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.