Leon XIV: Ca oameni ai religiilor, avem o sacră răspundere și o mare misiune
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
28 octombrie 2025 – Vatican News. ”Ca lideri ai religiilor, călăuziți de înțelepciunea respectivelor noastre tradiții, împărtășim o responsabilitate sacră: să ajutăm poporul nostru să se elibereze de lanțurile prejudecății, mâniei și urii”, iar în acest moment crucial al istoriei ”ne este încredințată o mare misiune: să retrezim în toți bărbații și femeile simțul omeniei și al sacrului”. Este pe scurt, ceea ce papa Leon al XIV-lea a spus liderilor religiilor care au venit la Roma în aceste zile pentru a marca împreună a 60-a aniversare a unui document dintre cele mai inovatoare al Conciliului Vatican II, declarația ”Nostra Ætate”, promulgată pe 28 octombrie 1965 de sfântul Paul al VI-lea.
Întâlnirea cu liderii religiilor, organizată de departamentele pentru promovarea unității creștinilor și de cel pentru dialogul interreligios sub genericul ”Să mergem împreună în speranță”, a avut loc în seara de 28 octombrie a.c. în Cetatea Vaticanului, la câteva zeci de minute după ce papa a luat parte la manifestările organizate cu aceeași ocazie la Coloseum-ul din Roma de Comunitatea ”Sfântul Egidiu”.
În amplul său discurs, papa a remarcat că ”Nostra Ætate”, ”inovatorul document” al Conciliului Vatican II, a plantat ”o sămânță de speranță pentru dialogul interreligios”. În timp ce își invită fiii săi ”să recunoască, să păstreze și să promoveze ceea ce spiritual, moral și cultural este bun în toate popoarele”, Biserica catolică a trasat, de asemenea, o nouă relație cu ebraismul, iar aceasta reprezintă, de fapt, ”inima și nucleul generativ al întregii declarații”.
”Pentru prima dată în istoria Bisericii”, a afirmat papa Leon al XIV-lea, ”avem un text doctrinar cu o bază explicit teologică ce ilustrează rădăcinile ebraice ale creștinismului într-o formă întemeiată biblic. În același timp, Nostra Ætate adoptă o poziție fermă împotriva oricărei forme de antisemitism”, (...) pentru că ”dialogul nu este o tactică ori un instrument, ci un stil de viață, un drum al inimii care îi transformă pe toți protagoniștii săi, pe cel care ascultă ca și pe cel care vorbește. În același timp, noi parcurgem acest drum nu renunțând la credința noastră, ci rămânând cu tărie în interiorul ei”.
Documentul îndeamnă la ”a descoperi cele care ne unesc pe toți” și la ”a vedea dincolo de cele care ne separă”, dar cu toate acestea ”ne aflăm astăzi într-o lume în care această viziune este deseori întunecată. Vedem ziduri care se ridică din nou între națiuni, între religii și chiar între vecini. Zăngănitul războiului, rănile sărăciei și strigătul pământului ne amintesc cât de fragilă rămâne familia noastră umană. Mulți au obosit de atâtea promisiuni, iar mulți au uitat cum să mai spere”.
”Ca lideri ai religiilor, călăuziți de înțelepciunea respectivelor noastre tradiții”, a subliniat papa, ”noi împărtășim o răspundere sacră: să ajutăm poporul nostru să se elibereze de lanțurile prejudecății, mâniei și urii; să-l ajutăm să se ridice deasupra egoismului și autoreferențialității; să-l ajutăm să învingă lăcomia care distruge atât sufletul omenesc cât și pământul. În acest fel, avem posibilitatea de a călăuzi popoarele noastre în așa fel încât să devină profeți ai timpului nostru, glasuri care denunță violența și injustiția, care se îngrijesc de dezbinări și proclamă pacea pentru toți frații noștri și surorile noastre. În acest an, Biserica catolică celebrează Jubileul speranței. Atât speranța cât și pelerinajul sunt realități comune tuturor tradițiilor noastre religioase. Acesta este drumul pe care Nostra Ætate ne invită să-l continuăm: să mergem împreună în speranță. Atunci când îl parcurgem, se întâmplă minuni: se deschid inimile, se construiesc punți și sunt trasate noi cărări acolo unde nimeni nu credea cu putință. Acesta nu este angajamentul unei singure religii, al unei singure națiuni, nici al unei singure generații. Este o îndatorire sacră pentru toată umanitatea să păstreze vie speranța, să păstreze viu dialogul și să păstreze vie iubirea în inima omenirii”.
”Dragii mei frați și surori”, a spus papa la finalul discursului, ”în acest moment crucial al istoriei, ne-a fost încredințată o mare misiune: să retrezim în toți bărbații și femeile simțul omeniei și al sacrului. Acesta, prieteni ai mei, este motivul precis pentru care ne-am reunit în acest loc, având marea răspundere, ca lideri ai religiilor, să ducem speranța unei omeniri deseori tentate de disperare. Să ne amintim că rugăciunea are puterea de a transforma inimile noastre, cuvintele noastre, acțiunile noastre și lumea noastră: ea ne reînnoiește din interior și reaprinde în noi spiritul speranței și al iubirii”.
