Papa Leon. O scrisoare apostolică, la 60 de ani de la "Gravissimum educationis"

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 28 octombrie 2025. Apelul papei Leon al XIV-lea, la dezarmarea cuvintelor, la ridicarea privirii, la păzirea inimii și îndemnul de a nu irosi timpul și oportunitățile sunt conținute în Scrisoarea apostolică "A trasa noi hărți de speranță", a papei Leon al XIV-lea prilejuită de împlinirea a 60 de ani de la Declarația conciliară Gravissimum educationis, care poartă data 28 octombrie 1965.

Împărțit în 11 capitole, documentul amintește că, la șaizeci de ani după Gravissimum educationis și la cinci ani după Pact (n.n. "Pactul Educativ pentru o educație integrală a omului", lansat de papa Francisc la 14 mai 2020) "istoria ne provoacă cu o urgență reînnoită".

Observând că schimbările rapide și profunde "expun copiii, adolescenții și tinerii la o fragilitate fără precedent", papa Leon al XIV-lea insistă asupra faptului că "nu este suficient să conservăm, fiind necesar să relansăm". "Le cer tuturor instituțiilor de învățământ să inaugureze o perioadă care să vorbească inimilor noilor generații, recompunând cunoașterea și sensul, competența și responsabilitatea, credința și viața. Pactul face parte dintr-o Constelație Educațională Globală mai largă: carismele și instituțiile, deși diverse, formează un proiect unificat și luminos care ne ghidează pașii în întunericul timpului prezent" – scrie pontiful la punctul 10. 2 al documentului.

Papa Leon observă, totodată, că la împlinirea a 60 de ani de la Declarația conciliară Gravissimum educationis, Biserica sărbătorește "o istorie educațională fructuoasă, dar se confruntă și cu imperativul actualizării propunerilor sale în lumina semnelor timpurilor". "Constelațiile educaționale catolice" – scrie pontiful – "sunt o imagine inspiratoare a modului în care tradiția și viitorul se pot împleti fără contradicții: o tradiție vie care se extinde către noi forme de prezență și slujire. Constelațiile nu se reduc la concatenări neutre și aplatizate de experiențe diferite. În loc de lanțuri, îndrăznim să ne gândim la constelații, la împletirea lor plină de uimire și trezire. În ele se află capacitatea de a naviga prin provocări cu speranță, dar și cu revizuire curajoasă, fără a pierde fidelitatea față de Evanghelie. Suntem conștienți de dificultăți: hiperdigitalizarea poate fragmenta atenția; criza relațiilor poate răni psihicul; insecuritatea socială și inegalitățile pot stinge dorința. Totuși, tocmai aici educația catolică poate fi un far: nu un refugiu nostalgic, ci un laborator de discernământ, inovare pedagogică și mărturie profetică. Trasarea de noi hărți ale speranței: aceasta este urgența mandatului.

Evidențiind că, în urmă cu șaizeci de ani, Gravissimum educationis a inaugurat o perioadă de încredere: a încurajat actualizarea metodelor și limbajelor, pontiful a explicat că, în prezent, "această încredere este măsurată în raport cu mediul digital". «Tehnologiile» – a explicat – «trebuie să servească persoana, nu să o înlocuiască; ele trebuie să îmbogățească procesul de învățare, nu să sărăcească relațiile și comunitățile. O universitate și o școală catolică fără viziune riscă să devină eficiente, dar lipsite de suflet, să standardizeze cunoașterea, ceea ce duce la sărăcirea spirituală.»

«Este nevoie de creativitate pastorală pentru a locui în aceste spații: consolidarea formării profesorilor, inclusiv în sfera digitală; îmbunătățirea predării active; promovarea învățării prin slujire și a cetățeniei responsabile; evitarea oricărei tehnofobii. Atitudinea noastră față de tehnologie nu poate fi niciodată ostilă, deoarece „progresul tehnologic face parte din planul lui Dumnezeu pentru creație” . Dar este nevoie de discernământ în proiectarea educațională, evaluare, platforme, protecția datelor și accesul echitabil. În orice caz, niciun algoritm nu poate înlocui ceea ce face educația umană: poezia, ironia, iubirea, arta, imaginația, bucuria descoperirii și chiar învățarea din greșeli ca oportunitate de creștere.

Relațiile sunt mai importante decât opiniile, oamenii sunt mai importanți decât programele

«Le cer comunităților educaționale: dezarmați-vă cuvintele, ridicați privirea, păziți-vă inimile. Dezarmați-vă cuvintele, pentru că educația nu avansează prin controversă, ci prin blândețe și ascultare. Ridicați privirea. Așa cum Dumnezeu i-a spus lui Avraam: "Privește spre cer și numără stelele" (Gen. 15:5): știți să vă întrebați unde mergeți și de ce. Păziți-vă inimile: relațiile sunt mai importante decât opiniile, oamenii sunt mai importanți decât programele. Nu irosiți timpul și oportunitățile: "pentru a-l cita pe sfântul Augustin: prezentul nostru este o intuiție, un timp în care trăim și de care trebuie să profităm înainte să ne scape printre degete". În concluzie, dragi frați și surori, îmi însușesc îndemnul apostolului Paul: "trebuie să străluciți ca stelele în lume, ținând sus cuvântul vieții" (Filipeni 2, 15-16).

Sfântul Părinte a încredințat parcursul educativ Preacuratei Fecioare Maria, cinstită cu titlul Sedes Sapientiae, și tuturor sfinților educatori, scriind: «Rog păstorii, persoanele consacrate, laicii, conducătorii instituțiilor, profesorii și studenții: fiți slujitori ai lumii educației, coregrafi ai speranței, căutători neobosiți ai înțelepciunii, creatori credibili ai expresiilor frumuseții. Mai puține etichete, mai multe istorii; mai puține contraste sterile, mai multă armonie în Duhul Sfânt. Atunci constelația noastră nu numai că va străluci, ci ne va și călăuzi: spre adevărul care ne eliberează (cf. In 8,32), spre fraternitatea care consolidează dreptatea (cf. Mt 23,8), spre speranța care nu dezamăgește» (cf. Rom 5,5).

Amintind că, în urmă cu șaizeci de ani, Gravissimum educationis "a inaugurat o perioadă de încredere", încurajând actualizarea metodelor și limbajelor, papa Leon observă că, în prezent, "această încredere este măsurată în raport cu mediul digital". «Tehnologiile» – scrie  Sfântul Părinte – «trebuie să servească persoana, nu să o înlocuiască; ele trebuie să îmbogățească procesul de învățare, nu să sărăcească relațiile și comunitățile. O universitate și o școală catolică fără viziune riscă să devină eficiente, dar lipsite de suflet, să standardizeze cunoașterea, ceea ce duce la sărăcirea spirituală».

«Este nevoie de creativitate pastorală pentru a locui în aceste spații» – a mai spus papa Francisc – evidențiind necesitatea consolidării formării profesorilor, inclusiv în sfera digitală; îmbunătățirea predării active; promovarea învățării prin slujire și a cetățeniei responsabile; evitarea oricărei tehnofobii. Atitudinea noastră față de tehnologie nu poate fi niciodată ostilă, deoarece "progresul tehnologic face parte din planul lui Dumnezeu pentru creație". «Dar» – a continuat – «este nevoie de discernământ în proiectarea educațională, evaluare, platforme, protecția datelor și accesul echitabil. În orice caz, niciun algoritm nu poate înlocui ceea ce face educația umană: poezia, ironia, iubirea, arta, imaginația, bucuria descoperirii și chiar învățarea din greșeli ca oportunitate de creștere.»