Papa: Libertatea religioasă nu este opțională, ci piatra de temelie a unei societăți drepte

Vatican News

O reconciliere autentică nu poate exista fără garanția de a putea fi mărturisită liber propria credință. Acest drept nu este un ”privilegiu” acordat de instituții guvernamentale, ci o condiție esențială pentru formarea unor societăți juste, în care conștiința umană are un amplu spațiu de formare și exprimare concretă. Acest principiu stă la baza reflecției pe care papa Leon al XIV-lea a oferit-o delegației fundației pontificale ”Ajutor Bisericii care suferă”, primită în audiență în dimineața zilei de vineri, 10 octombrie a.c., în Sala papilor din Palatul Apostolic al Vaticanului.

Nu abandonați creștinii persecutați

Papa și-a început discursul amintind de ostilitatea și violența crescândă împotriva diferitelor comunități religioase, inclusiv a creștinilor. În conformitate cu misiunea fundației - înființată în 1947 pentru a aborda suferința postbelică - papa a reiterat: ”Să nu-i abandonăm pe frații și surorile noastre care sunt persecutați”. În acest sens, el a reiterat cuvintele sfântului Paul din Prima Scrisoare către Corinteni: ”Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el” (1 Corinteni 12,26).

Nevoie de adevăr și sens

Dreptul la libertatea de cult provine dintr-o axiomă fundamentală: ”Fiecare ființă umană poartă în inimă o nevoie profundă de adevăr, sens și comuniune cu ceilalți și cu Dumnezeu”. Această nevoie izvorăște din adâncul sufletului uman și face ca mărturisirea liberă a credinței să nu fie o opțiune, ci un element esențial: ”Înrădăcinată în demnitatea persoanei umane, creată după chipul lui Dumnezeu și înzestrată cu rațiune și liber arbitru, libertatea religioasă permite persoanelor și comunităților să caute adevărul, să-l trăiască liber și să-l mărturisească deschis. Prin urmare, este o piatră de temelie a oricărei societăți drepte, deoarece protejează spațiul moral în care se poate forma și exercita conștiința”.

Nu există pace fără libertate religioasă

”Libertatea religioasă”, a mai subliniat papa Leon al XIV-lea, ”nu este doar un drept legal sau un privilegiu acordat de guverne”. Mai mult, ea constituie ”pilonul reconcilierii autentice”. Negarea ei privează ființa umană de capacitatea de a răspunde ”chemării adevărului” și duce la dezintegrarea lentă a legăturilor etice și spirituale care susțin comunitățile. ”Încrederea cedează locul fricii, suspiciunea înlocuiește dialogul, iar opresiunea generează violență”, a afirmat pontiful, citându-l pe predecesorul său, papa Francisc: ”Nicio pace nu este posibilă acolo unde nu există libertate religioasă sau unde nu există libertate de gândire, de exprimare și respect pentru opiniile celorlalți”.

Promovarea libertății de cult în viața de zi cu zi

Papa a amintit, de asemenea, de apărarea constantă a libertății religioase de către Biserică de-a lungul secolelor. Declarația Dignitatis Humanae a Conciliului Vatican al II-lea a afirmat recunoașterea acestui drept în cadrul juridic și instituțional al fiecărei țări: ”Prin urmare, apărarea libertății religioase nu poate rămâne abstractă; ea trebuie trăită, protejată și promovată în viața de zi cu zi a persoanelor și a comunităților”.

Angajamentul fundației ”Aid to the Church in Need International”

Misiunea fundației se încadrează în acest cadru: să promoveze iertarea și reconcilierea, să însoțească și să ”dea glas” Bisericii oriunde este nevoie de ea, oriunde este amenințată sau suferă. ”De peste douăzeci și cinci de ani”, a evidențiat Sfântul Părinte, ”Raportul privind libertatea religioasă redactat de către fundație dă mărturie și o voce celor care nu au, dezvăluind suferința adesea ascunsă a multora. Angajamentul organizației se extinde și la comunități care sunt, de multe ori, prea izolate, marginalizate sau sub presiune”.

”Făcători de pace”

Reconstrucția unei capele, sprijinul unei călugărițe, punerea la dispoziție a unui post de radio sau a unui vehicul: toate acestea sunt acțiuni care ”întăresc viața Bisericii” și structura ”spirituală și morală” a societății. Asistența oferită, în special minorităților cele mai vulnerabile, face din membrii fundației adevărați ”făcători de pace”. Republica Centrafricană, Burkina Faso, Mozambic - dar și dieceza de Chiclayo, Peru, unde papa a fost prezent pentru mult timp - sunt doar câteva dintre locurile în care Biserica locală, prin intermediul fundației pontificale, devine un ”semn viu” de armonie socială și fraternitate, arătând lumii că ”un viitor diferit este posibil”.

”Nu obosiți niciodată să faceți binele”

Papa și-a încheiat discursul îndemnându-i pe cei prezenți să nu obosească să facă binele (cf. Gal 6,9), ”căci slujirea voastră aduce roade nenumărate vieții și dă glorie Tatălui nostru din ceruri”.