Rugăciune pentru pace la Colosseum. Leon XIV: Doar pacea este sfântă!
Vatican News – 28 octombrie 2025
În fața conflictelor este posibilă o cale care nu are nimic de-a face cu violența, cu răspunsul militar sau cu armele: este calea dialogului, a depășirii neînțelegerilor și a urii. Aceasta este ceea ce s-a subliniat la deschiderea celei de-a 39-a Întâlniri Internaționale a religiilor și culturilor în dialog, cu desfășurare între 26 - 28 octombrie a.c., la Roma, cu tema: ”A îndrăzni la pace”. Este o cale pe care Comunitatea Sant'Egidio a urmat-o de-a lungul acestor decenii, moștenind ”spiritul de la Assisi”, rugăciunea pentru pace dorită de sfântul Ioan Paul al II-lea, în 1986, în orașul din regiunea Umbria.
Marți, 28 octombrie a.c., papa Leon al XIV-lea, împreună cu liderii religiilor din lume, a fost prezent la ceremonia finală a întâlnirii inter-religioase ”Religii și culturi în dialog” organizată la Roma de Comunitatea ”Sant’Egidio”, unde a subliniat reafirmarea angajamentului față de dialog și fraternitate, dorit de părinții conciliari, care a dat atâtea roade: ”Nu-L putem invoca pe Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor, dacă refuzăm să ne comportăm ca frați față de unii dintre oameni, care sunt creați după chipul lui Dumnezeu” (Nostra Aetate, 5).
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Leon XIV la ceremonia finală a întâlnirii inter-religioase ”Religii și culturi în dialog”:
Ne-am rugat pentru pace conform diferitelor noastre tradiții religioase și acum ne-am adunat împreună pentru a transmite un mesaj de reconciliere. Conflictele sunt acolo oriunde există viață, dar războiul nu ajută la abordarea sau rezolvarea lor. Pacea este o cale permanentă de reconciliere. Vă mulțumesc că ați venit aici să vă rugați pentru pace, arătând lumii cât de importantă este rugăciunea. Inima umană trebuie să se dispună către pace și, în meditație, se deschide, în rugăciune, iese din sine. A reintra în sine pentru a ieși din sine. Aceasta mărturisim, oferind umanității contemporane imensele comori ale spiritualităților antice.
Lumea este însetată după pace: are nevoie de o epocă adevărată și solidă de reconciliere, una care să pună capăt opresiunii, manifestărilor de forță și indiferenței față de dreptate. Gata cu războaiele, cu grămezile dureroase de morți, de distrugeri, exiluri! Noi, astăzi, împreună, manifestăm nu doar dorința noastră fermă de pace, ci și conștientizarea faptului că rugăciunea este o mare forță de reconciliere. Cine nu se roagă, abuzează de religie, chiar până la a ucide. Rugăciunea este o mișcare a spiritului, o deschidere a inimii. Fără cuvinte strigate, fără comportamente etalate, fără sloganuri religioase folosite împotriva creaturilor lui Dumnezeu. Avem credința că rugăciunea schimbă istoria popoarelor. Fie ca locurile de rugăciune să fie lăcașuri de întâlnire, sanctuare de reconciliere, oaze de pace.
Pe 27 octombrie 1986, sfântul Ioan Paul al II-lea i-a invitat pe liderii religioși ai lumii la Assisi să se roage pentru pace: niciodată unul împotriva altuia, ci unul alături de celălalt. A fost un moment istoric, un moment decisiv în relațiile inter-religioase. În ”spiritul de la Assisi”, aceste întâlniri de rugăciune și dialog au continuat an de an, favorizând un climat de prietenie între liderii religioși și primind cu bucurie numeroase cereri de pace. Lumea de astăzi pare să se îndrepte în direcția opusă, dar noi o luăm de la capăt, de la Assisi, de la conștientizarea sarcinii noastre comune, de la responsabilitatea pentru pace. Mulțumesc Comunității ”Sfântul Egidiu” și tuturor organizațiilor, catolice și nu numai, care, adesea împotriva curentului, mențin viu acest spirit.
Pentru Biserica catolică, rugăciunea în ”spiritul de la Assisi” se bazează pe fundamentul solid exprimat în Declarația Nostra Ætate a Conciliului Vatican II, și anume, reînnoirea relației dintre Biserica catolică și alte religii. Iar astăzi sărbătorim a șaizecea aniversare a promulgării Nostra Ætate: era 28 octombrie 1965.
Împreună reafirmăm angajamentul față de dialog și fraternitate, dorit de părinții conciliari, care a dat atâtea roade. Cu cuvintele de atunci: ”Nu-L putem invoca pe Dumnezeu ca Tată al tuturor oamenilor, dacă refuzăm să ne comportăm ca frați față de unii dintre oameni, care sunt creați după chipul lui Dumnezeu” (Nostra Aetate, 5), ne învață Conciliul Vatican al II-lea. Toți credincioșii sunt frați. Și religiile, ca și ”surori”, trebuie să încurajeze popoarele să se trateze unii pe alții ca frați, nu ca dușmani. Căci ”diversele popoare constituie o singură comunitate. Au o singură origine” (ibid., 1).
Anul trecut v-ați întâlnit la Paris, iar papa Francisc v-a scris cu această ocazie: ”Trebuie să îndepărtăm de la religii tentația de a deveni instrumente pentru alimentarea naționalismului, etnicismului și populismului. Războaiele se înrăutățesc. Vai de cei care încearcă să-L atragă pe Dumnezeu în războaie!”. Îmi însușesc aceste cuvinte și le repet cu forță: războiul nu este niciodată sfânt, doar pacea este sfântă, pentru că este voită de Dumnezeu!
Cu puterea rugăciunii, cu mâinile goale ridicate spre cer și cu mâinile deschise către ceilalți, trebuie să facem în așa fel încât această perioadă a istoriei marcată de război și de aroganța forței să se încheie curând și să înceapă o nouă istorie. Nu putem accepta ca această perioadă să continue, ca ea să modeleze mentalitatea popoarelor, ca să se obișnuiască cu războiul ca un însoțitor normal al istoriei umane. Destul! Este strigătul săracilor și strigătul pământului. Destul! Doamne, ascultă strigătul nostru!
Venerabilul slujitor al lui Dumnezeu, Giorgio La Pira, mărturisitor al păcii, în timp ce lucra politic în vremuri dificile, i-a scris sfântului Paul al VI-lea: ”Avem nevoie de o istorie diferită a lumii: «istoria epocii negocierilor», istoria unei lumi noi fără război”. Acestea sunt cuvinte care astăzi, mai mult ca niciodată, pot fi un program pentru umanitate.
Cultura reconcilierii va învinge actuala globalizare a neputinței, care pare să ne spună că o altă istorie este imposibilă. Da, dialogul, negocierea și cooperarea pot aborda și rezolva tensiunile care apar în situațiile de conflict. Trebuie să o facă! Locurile și oamenii care trebuie să facă acest lucru, există. A pune capăt războiului este datoria urgentă a tuturor responsabililor politici înaintea lui Dumnezeu. Pacea este prioritatea oricărei politici. Dumnezeu îi va trage la răspundere pe cei care nu au căutat pacea sau au instigat tensiuni și conflicte, în toate zilele, lunile și anii de război.
Acesta este apelul pe care noi, liderii religioși, îl adresăm din toată inima guvernanților. Suntem ecoul dorinței de pace a oamenilor. Vorbim în numele celor care nu sunt auziți și nu au glas. Trebuie să îndrăznim să căutăm pacea!
Și, dacă lumea la fi surdă la acest apel, suntem siguri că Dumnezeu va auzi rugăciunile noastre și plânsetul atâtor oameni care suferă. Pentru că Dumnezeu dorește o lume fără război. El ne va elibera de acest rău!
