Leon XIV: Mâine voi călători în Turcia și în Liban. Vă cer să mă însoțiți cu rugăciunile voastre

26 noiembrie 2025 – Vatican News

Paștele lui Cristos luminează misterul vieții și ”ne permite să-l privim cu speranță. Acest lucru nu este întotdeauna ușor sau evident. Multe vieți, în fiecare parte a lumii, sunt dificile, dureroase, pline de probleme și obstacole de depășit. Totuși, ființa umană primește viața ca pe un dar: nu o cere, nu o alege, ci o experimentează în misterul ei din prima zi până la ultima. Viața are o specificitate extraordinară: ne este oferită, nu ne-o putem oferi singuri, dar trebuie hrănită constant: necesită o îngrijire care să o întrețină, să o revitalizeze, să o protejeze, să o relanseze”, a spus papa Leon al XIV-lea la audiența generală de miercuri, 26 noiembrie a.c., din Piața Sfântul Petru. 

S-ar putea spune că întrebarea despre viață este una dintre întrebările abisale ale inimii umane. Am intrat în existență fără să fi făcut nimic pentru a o decide. Din această dovadă, întrebările din toate timpurile reies ca un râu: ”cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Care este sensul ultim al acestei întregi călătorii?”, a continuat papa Leon, spunând că, ”a trăi, de fapt, invocă un sens, o direcție, o speranță. Și speranța acționează ca un impuls profund care ne face să mergem prin dificultăți, care nu ne împiedică să renunțăm în truda călătoriei, care ne asigură că pelerinajul existenței ne conduce acasă. Fără speranță, viața riscă să pară o paranteză între două nopți veșnice, o scurtă pauză între înainte și după trecerea noastră pe pământ. A spera în viață, în schimb, înseamnă a anticipa destinația, a crede ca fiind sigur ceea ce încă nu putem vedea sau atinge, a avea încredere și a ne încredința iubirii unui Tată care ne-a creat pentru că ne-a iubit și vrea să fim fericiți”.

”Dragi prieteni”, a exemplificat pontiful, ”există o boală răspândită în lume: lipsa de încredere în viață. Ca și cum ne-am fi resemnat cu o soartă negativă, cu renunțarea”. Viața riscă să nu mai reprezinte un dar al oportunității, ci un necunoscut, aproape o amenințare de care trebuie să ne protejăm pentru a nu fi dezamăgiți. ”De aceea”, a spus Sfântul Părinte, ”curajul de a trăi și de a genera viață, de a mărturisi că Dumnezeu este prin excelență ”iubitor al vieții”, așa cum afirmă Cartea Înțelepciunii (11,26), este o chemare tot mai urgentă astăzi. În Evanghelie, Isus își confirmă constant preocuparea pentru vindecarea bolnavilor, a trupurilor și spiritelor rănite și redarea vieții morților. Făcând aceasta, Fiul întrupat îl revelează pe Tatăl: le redă demnitatea păcătoșilor, acordă iertarea păcatelor și îi include pe toți, în special pe cei disperați, excluși și îndepărtați, în promisiunea sa de mântuire”.

”A genera înseamnă”, a evidențiat papa Leon, ”a aduce pe altcineva la existență. Universul ființelor vii s-a extins prin această lege, care în simfonia creaturilor atinge un ”crescendo” minunat, culminând cu duetul bărbatului și femeii: Dumnezeu i-a creat după chipul său și le-a încredințat misiunea de a genera și după chipul său, adică pentru iubire și în iubire. Sfânta Scriptură, încă de la început, ne revelează că viața, tocmai în forma sa cea mai înaltă, cea umană, primește darul libertății și devine o dramă. Astfel, relațiile umane sunt marcate și de contradicții, până la fratricid. Cain îl percepe pe fratele său Abel ca pe un concurent, o amenințare, iar în frustrarea sa se simte incapabil să-l iubească și să-l stimeze”. Și astfel apar gelozia, invidia și vărsarea de sânge (Gen 4,1-16). Logica lui Dumnezeu, însă, este cu totul alta. Dumnezeu rămâne fidel pentru totdeauna planului său de iubire și de viață; nu obosește niciodată să susțină omenirea.

”A genera, așadar”, a reluat papa, ”înseamnă a avea încredere în Dumnezeul vieții și a promova umanitatea în toate expresiile sale: în primul rând în minunata aventură a maternității și a paternității, chiar și în contexte sociale”, în care familiile se luptă să suporte poverile vieții de zi cu zi, fiind adesea împiedicate în planurile și visele lor. ”În același spirit”, a mai subliniat pontiful, ”a genera înseamnă a te angaja într-o economie solidară, a căuta binele comun de care se bucură în mod egal toți, a respecta și a îngriji creația” și a oferi alinare prin ascultare, prezență și ajutor concret și dezinteresat.

”Surori și frați”, a conchis papa Leon al XIV-lea, ”Învierea lui Isus Cristos este puterea care ne susține în această provocare, chiar și atunci când întunericul răului întunecă inimile și mințile. Când viața pare să fie stinsă, blocată, Domnul Înviat trece din nou, până la sfârșitul timpurilor, și merge cu noi și pentru noi. El este speranța noastră”.

*** 

În final, salutând diferite grupuri de romani și pelerini, papa a spus că: ”Mâine voi călători în Turcia și apoi în Liban pentru a vizita îndrăgitele popoare ale acelor țări, bogate în istorie și spiritualitate. Va fi, de asemenea, o ocazie pentru a aminti cei 1700 de ani de la primul Conciliu ecumenic celebrat la Niceea și pentru a mă întâlni cu comunitatea catolică, cu frații creștini și cu cei de alte religii. Vă rog să mă însoțiți cu rugăciunile voastre”.

La nelipsitul salut adresat tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa a menționat că duminica viitoare, ”Biserica va relua noul ciclu de celebrare a misterelor creștine cu prima duminică din Advent. Această perioadă a anului ne pregătește pentru Crăciun, trezind în noi toți dorința de a-L întâlni pe Dumnezeul care vine”.

Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.