Leon XIV, tinerilor: Nu sunteți doar viitorul Bisericii, voi sunteți prezentul! Biserica are nevoie de voi!

Vatican News

Viitorul este acum: este momentul care pulsează, respirația care ne invită să ”visăm măreț”. Vântul tinereții bate puternic și împinge dincolo de ”confort” și superficialitate. Ne cheamă să pornim spre ”măreția” care se naște din generozitate, iubire și prietenie. Este o călătorie fără teama schimbării orizonturilor, pentru că atunci când privirea este călăuzită de relații autentice, destinația nu poate fi decât ”bucuria și libertatea”. Și astfel se crește: urmărind frumusețea, navigând în viitor cu noile tehnologii care nu ”slăbesc” călătoria, ci o însoțesc. În după-amiaza zilei de vineri, 21 noiembrie a.c., papa Leon al XIV-lea a ascultat obiectivele, bucuriile și preocupările împărtășite de noile generații, prin legătură video cu cei 16.000 de tineri adunați pe stadionul ”Lucas Oil” din Indianapolis (în Indiana, SUA), pentru Conferința națională a tineretului catolic, care a început vineri se încheie sâmbătă, 22 noiembrie.

Tinerii în căutarea Domnului

”Bună dimineața!” a fost salutul papei, în deschiderea Conferinței, în limba engleză, având în vedere diferența de fus orar. El a legat Indianapolis-ul de Roma, amintind că întâlnirea are loc în timpul Anului Sfânt și apoi se deschide către un orizont global, subliniind cum, în multe dieceze din întreaga lume, mai multe biserici au fost desemnate biserici ”jubiliare”. Gândurile noastre se îndreaptă și către luna iulie, când peste un milion de tineri pelerini s-au adunat la Tor Vergata pentru Jubileul dedicat lor: ”Ce binecuvântare să vezi atâția tineri catolici căutându-L pe Domnul cu sinceritate și bucurie!”.

Cunoașterea lui Isus în Sacramente

”I Am, Yo Soy, Io Sono” este tema conferinței, care invită la reflecție asupra modului în care Sacramentele sunt o ”istorie vie” a iubirii lui Dumnezeu. Papa Leon al XIV-lea apreciază prezența momentelor dedicate Adorației Euharistice, Liturghiei și Sacramentului Reconcilierii: nu doar simple ”activități”, ci adevărate ”oportunități de a-l cunoaște pe Isus”. Această temă revine adesea în răspunsurile la întrebările tinerilor, precedate de recitarea rugăciunii ”Bucură-te, Marie!”, către Preasfânta Fecioară, care din tinerețe și-a ”încredințat” propria viață lui Dumnezeu.

Acceptarea milostivirii lui Dumnezeu

Întrebările au fost introduse de prezentatoarea și autoarea Katie McGrady. Prima întrebare din partea tinerilor a venit de la Mia, care este din Baltimore, Maryland: ”Vă este dificil să acceptați milostivirea lui Dumnezeu atunci când greșiți sau simțiți că ați dezamăgit pe cineva?”. Este un sentiment universal, a răspuns pontiful: ”Nimeni nu este perfect”. Dar păcatul nu are niciodată ultimul cuvânt. După cum ne-a amintit papa Francisc, ”Dumnezeu nu obosește niciodată să ierte: noi suntem cei care uneori obosim să cerem iertare”: ”Poate că ne este greu să iertăm, dar inima lui Dumnezeu este diferită. Dumnezeu nu încetează niciodată să ne invite să ne întoarcem la El. Așadar, da, poate fi descurajant când cădem. Dar nu vă concentrați doar pe păcatele voastre. Priviți spre Isus, încredeți-vă în milostivirea Lui și mergeți la El cu încredere. El vă va primi întotdeauna acasă”.

A încredința lui Dumnezeu propriile dificultăți

A doua întrebare a fost adresată de către Ezequiel, din Los Angeles, California: ”Sunt momente când mă simt trist sau copleșit, chiar și atunci când mă rog sau încerc să am credință. Mi se spune adesea să «încredințez dificultățile mele lui Dumnezeu», dar cum pot să-i încredințez cu adevărat problemele mele lui Dumnezeu și să simt că El este aproape de mine, chiar și atunci când mă simt așa?”. Sfântul Părinte a subliniat apropierea lui Isus în furtunile vieții. A te încredința Lui este începutul unei relații autentice: nu-ți încredințezi problemele cuiva pe care abia îl cunoști: ”Gândiți-vă la cei mai apropiați prieteni. Dacă ar suferi, ați vorbi cu ei, i-ați asculta și ați rămâne aproape de ei. Relația noastră cu Isus este similară”.

Comunicarea emoțiilor

Ezechiel a adresat și cea de-a treia întrebare: ”Uneori mă simt pierdut, dar mi-e teamă să vorbesc despre asta pentru că, mă gândesc că alții nu înțeleg cu adevărat cum mă simt. Ce gesturi sau cuvinte putem folosi pentru a comunica mai bine și a-i ajuta pe ceilalți să ne înțeleagă pe deplin?”: ”Când găsiți pe cineva în care aveți cu adevărat încredere”, a răspuns papa, ”nu vă fie teamă să vă deschideți inima. Este foarte important să aveți încredere autentică, dar când o aveți, să știți că ei vă pot ajuta să înțelegeți ceea ce simțiți și să vă sprijine pe parcurs. De asemenea, este important să vă rugați pentru darul prietenilor sinceri. Un prieten adevărat nu este doar cineva cu care este plăcut să fii - deși acesta este un lucru pozitiv - ci cineva care te ajută să te apropii de Isus și te încurajează să devii o persoană mai bună. Prietenia autentică ne îndeamnă și să căutăm ajutor atunci când viața devine dificilă sau confuză. Mulți tineri spun: «Nimeni nu mă înțelege». Dar acest gând vă poate izola uneori. Când vă vine în minte, încercați să spuneți: «Doamne, mă înțelegi mai bine decât mă înțeleg eu însumi», și aveți încredere că El vă va călăuzi”.

Echilibrul dintre viață și tehnologie

A patra întrebare a fost adresată de Christopher, un tânăr din Nevada: ”Cum sugerați să echilibrăm toate instrumentele importante (smartphone-uri, tablete, laptopuri și alte dispozitive) creând în același timp legături de credință în afara tehnologiei?”. Potrivit pontifului, inovațiile pot susține credința: ajută la menținerea relațiilor, împărtășind Evanghelia cu oameni care nu s-ar fi întâlnit niciodată în persoană. Cu toate acestea, un simplu zâmbet, pe cât de ”simplu” pe atât de ”esențial” pentru persoana umană, nu poate fi niciodată reprodus de o mașină. Liturghia online poate fi un ajutor în momentele de nevoie, dar nu înlocuiește participarea reală: ”Așadar, deși tehnologia ne poate conecta, nu este același lucru cu a fi prezenți fizic. Trebuie să o folosim cu înțelepciune, fără a o lăsa să ne umbrească relațiile”. Exemplul virtuos este cel al sfântului Carol Acutis, care și-a pus abilitățile tehnologice în slujba celorlalți, exercitând disciplină și păstrându-și prioritățile ”clare”: ”Dragi prieteni, vă încurajez să urmați exemplul lui Carol Acutis: fiți conștienți de timpul pe care îl petreceți în fața ecranului și asigurați-vă că tehnologia vă servește viața, și nu invers”.

Rolul noilor generații

O altă întrebare a fost: ”Cum putem noi, tinerii, să ne asigurăm că participăm la dezbaterea Bisericii despre viitor?”. Papa Leon al XIV-lea a răspuns cu o afirmație clară: ”Nu sunteți doar viitorul Bisericii, voi sunteți prezentul! Vocile voastre, ideile voastre, credința voastră sunt importante astăzi, iar Biserica are nevoie de voi. Vă invit, așadar, să reflectați asupra acestor întrebări: Ce pot oferi Bisericii pentru viitor? Cum îi pot ajuta pe alții să-L cunoască pe Cristos? Cum pot construi pace și prietenie în jurul meu?”. 

Speranța papei Leon

În final, o ultimă întrebare, adresată de McGrady: ”Sfinte Părinte, ne-ați dat multe la care să reflectăm. Înainte de a pleca, care este speranța dumneavoastră pentru viitorul Bisericii? Cum vă putem ajuta să o realizați?”. Ca răspuns, papa Leon a reiterat ceea ce spusese deja: ”Tinerii fac parte din prezentul Bisericii”, precum și ”speranță” pentru viitorul ei: ”Acum este momentul să visăm măreț și să fim deschiși la ceea ce Dumnezeu poate face prin viața voastră. A fi tânăr aduce adesea cu sine dorința de a face ceva semnificativ, ceva care face cu adevărat diferența. Mulți dintre voi sunteți gata să fiți generoși, să-i ajutați pe cei pe care îi iubiți sau să lucrați pentru ceva mai mare decât voi înșivă. De aceea nu este adevărat că viața înseamnă doar să facem ceea ce ne face să ne simțim bine sau confortabil, așa cum susțin unii oameni. Sigur, confortul poate fi plăcut, dar, așa cum ne-a amintit papa Benedict al XVI-lea, nu am fost creați pentru confort; mai degrabă, am fost creați pentru măreție, pentru Dumnezeu însuși. În adâncul sufletului, tânjim după adevăr, frumusețe și bunătate, pentru că am fost creați pentru ele. Și această comoară pe care o căutăm are un nume: Isus, care vrea să fie găsit de voi. Unul dintre ”eroii mei personali”, sfântul Augustin, a învățat acest lucru în tinerețe, a exemplificat pontiful. Căutând fericirea, și-a dat seama că nimic nu-l satisfăcea ”până când nu și-a deschis inima lui Dumnezeu”. De aceea a scris: ”Pentru tine ne-ai creat, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până când nu se va odihni în Tine”.