Leon XIV: Istoria este în mâinile lui Dumnezeu și ale celui care speră

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
20 decembrie 2025 – Vatican News. ”Când sărbătoarea Nașterii Domnului bate la ușă, putem spune: Domnul este aproape! Fără Isus, afirmația Domnul este aproape! ar putea să sune aproape ca o amenințare. În schimb, în Isus noi descoperim că, așa cum au intuit profeții, Dumnezeu este un sân de îndurare. Isus copil ne revelează că Dumnezeu are măruntaie de milostivire prin intermediul cărora generează mereu. În el nu există amenințare, ci iertare”, a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audienței jubiliare de sâmbătă, 20 decembrie a.c., prezentată în Piața Sfântul Petru cu participarea a aproximativ 12.000 de romani și pelerini.

Papa a subliniat că este ultima audiență jubiliară, semn că se apropie de încheiere Jubileul, dar nu și speranța pe care ne-a dăruit-o acest An sfânt pentru că ”vom rămâne pelerini de speranță”, căci, după cum scria sfântul apostol Paul credincioșilor din Roma, ”în speranță noi am fost mântuiți” (Rm 8,24). ”Fără speranță, suntem morți; cu speranța, noi venim la lumină. Speranța este generatoare. Într-adevăr, aceasta este o virtute teologală, o putere a lui Dumnezeu și, ca atare, generează: nu ucide, ci face posibilă nașterea și nașterea din nou. Aceasta este adevărata putere. Cea care amenință și ucide nu e putere, ci prepotență, frică agresivă, un rău care nu generează nimic. Puterea lui Dumnezeu face posibilă nașterea. De aceea, aș vrea să vă spun că, în cele din urmă, a spera înseamnă a genera”.

”Noi ştim”, scria apostolul Paul comunității din Roma, ”că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum” (Rm 8,22). Această imagine impresionantă, a reluat papa, ”ne ajută să ascultăm și să luăm în rugăciune strigătul pământului și strigătul săracilor. Creația, toată împreună, este un strigăt. Dar mulți oameni puternici nu ascultă acest strigăt: bogăția pământului este în mâna câtorva oameni, foarte puțini, tot mai concentrată – pe nedrept – în mâinile celor care deseori nu vor să audă suspinul pământului și al săracilor. Dumnezeu a destinat tuturor oamenilor bunurile creației pentru ca toți să aibă parte de ele. Îndatorirea noastră este să generăm, nu să jefuim. Cu toate acestea, durerea pământului și a săracilor este durerea unei nașteri. Dumnezeu generează mereu, Dumnezeu încă creează, iar noi putem să generăm împreună cu el în speranță. Istoria este în mâinile lui Dumnezeu și ale celui care speră în el. Nu există numai cei care fură, există mai ales cei care generează”.  

”Surori și frați”, a reluat papa, ”dacă rugăciunea creștină este atât de profund mariană se datorează faptului că în Maria din Nazaret vedem una dintre noi care generează. Dumnezeu a făcut-o să fie fecundă și a venit în întâmpinarea noastră cu trăsăturile ei, după cum un fiu se aseamănă mamei. Este maica lui Dumnezeu și a noastră. În [antifonul] Salve Regina noi o numim speranța noastră. Ea seamănă cu Fiul, iar Fiul seamănă cu ea. Și noi semănăm cu această mamă care a dat chip, trup și voce Cuvântului lui Dumnezeu. Semănăm cu ea pentru că putem genera Cuvântul lui Dumnezeu aici, pe pământ, putem transforma strigătul pe care îl auzim la o naștere. Isus vrea să se nască iar și noi îi putem da trup și voce. Iată nașterea pe care creația o așteaptă”.

”A spera înseamnă a genera”, a spus papa la finalul catehezei. ”A spera înseamnă a vedea că această lume devine lumea lui Dumnezeu, o lume în care Dumnezeu, ființele omenești și toate făpturile se plimbă din nou împreună în cetatea-grădină, în Ierusalimul cel nou. Maria, speranța noastră, să însoțească mereu pelerinajul nostru de credință și speranță”.

La nelipsitul salut adresat tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa le-a spus: ”Apropiați-vă de misterul de la Betleem cu aceleași simțăminte de credință și smerenie ale Mariei ca să deveniți bogați în speranță și bucurie”.

Audiența jubiliară, la fel ca audiența generală de miercuri, s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, și cu binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.