Leon XIV, Bisericii din Liban: Cu Maria lângă crucea lui Isus, să trăim uniți în iubire

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
1 decembrie 2025 – Vatican News. ”Stând cu Maria alături de crucea lui Isus (cf. In 19,25), rugăciunea noastră, punte nevăzută care unește inimile, ne dă tăria de a continua să sperăm și să lucrăm și atunci când în jurul nostru tună zgomotul armelor, când chiar necesitățile vieții de zi cu zi devin o provocare”: a spus papa Leon al XIV-lea la întâlnirea desfășurată luni, 1 decembrie a.c., la sanctuarul Fecioarei Maria din Harissa, cu episcopii, preoții, călugărițele, călugării și lucrătorii pastorali din Liban, unde desfășoară o călătorie apostolică de aproape trei zile sub genericul ”Fericiți făcătorii de pace”.

Amplul discurs al papei a fost precedat de mai multe mărturii, prezentate de patriarhul Bisericii maronite, Beatitudinea Sa Boutros Bechara Rai, și de reprezentanți ai diferitelor domenii de activitate pastorală, mărturii la care Sfântul Părinte a făcut de mai multe ori referință pentru a spune că ”aici continuă să se construiască comuniunea în caritate”, după îndemnul adresat în 1984 de sfântul Ioan Paul al II-lea: ”Creați, acolo unde trăiți și lucrați, un climat fratern. Fără ingenuități, străduiți-vă să acordați încredere celorlalți și fiți creativi pentru a face să triumfe forța regeneratoare a iertării și a milostivirii” (Mesaj către cetățenii Libanului, 1 mai 1984).

În mărturia patriarhului, a spus pontiful, se poate întrezări ”rădăcina acestei tenacități, simbolizată de grota înveșmântată în tăcere în care sfântul Charbel se ruga în fața imaginii Maicii lui Dumnezeu, și de prezența acestui sanctuar la Harissa, semn al unității pentru întregul popor libanez. Stând cu Maria alături de crucea lui Isus (cf. In 19,25), rugăciunea noastră, punte nevăzută care unește inimile, ne dă tăria de a continua să sperăm și să lucrăm chiar și atunci când în jurul nostru tună zgomotul armelor, iar până și necesitățile vieții de zi cu zi devin o provocare”.

”Unul din simbolurile din emblema acestei călătorii este ancora”, a reluat Sfântul Părinte. ”Papa Francisc o amintea deseori în discursurile lui ca pe un semn al credinței care permite să mergi mereu spre un dincolo, chiar și în momentele cele mai întunecoase, până la cer. Spunea: Credința noastră este ancora în cer. Noi avem viața noastră ancorată în cer. Ce trebuie să facem? Să ne ținem de funie [...] și să mergem mai departe pentru că suntem siguri că viața noastră are o ancoră în cer, pe malul acela unde vom ajunge” (Audiența generală, 26 aprilie 2017).

”Din aceste rădăcini, puternice și adânci ca ale cedrilor, iubirea crește și, cu ajutorul lui Dumnezeu, iau viață opere concrete și durabile de solidaritate”, a subliniat Leon al XIV-lea, precum bănuțul sirian găsit alături de donațiile libaneze în cutia milei despre care s-a menționat la una din mărturii, dând curs îndemnului adresat de Benedict al XVI-lea în 2012 de a ”ști să convertim suferințele noastre într-un strigăt de iubire față de Dumnezeu și de milostivire față de aproapele” (Discurs, Bazilica Sfântul Paul, Harissa, 14 septembrie 2012). ”Mă gândesc”, a spus papa, ”la responsabilitatea pe care o avem cu toții în această privință față de tineri. Este important să favorizăm prezența lor, chiar și în structurile bisericești, prețuind aportul lor de noutate și oferindu-le spațiu. Este necesar, chiar și printre dărâmăturile unei lumi care cunoaște eșecuri dureroase, să li se ofere perspective concrete și practicabile de renaștere și de creștere pentru viitor”.

Papa a vorbit, de asemenea, de ajutorul oferit migranților, a căror poveste de viață ”arată oroarea celor pe care războiul le provoacă în viața atâtor persoane inocente”, iar ”cele prin care au trecut ne impune să ne angajăm pentru ca nimeni să nu trebuiască să fugă din țara sa din cauza unor conflicte absurde și necruțătoare și pentru ca cel care bate la ușa comunităților noastre să nu se simtă niciodată respins, ci primit”.

Un ultim domeniu pastoral evidențiat de Leon al XIV-lea a fost educația, care continuă în taberele de refugiați chiar și după explozia violențelor, învățând acordarea ajutorului material dar și împărțirea pâinii, a fricii și a speranței pentru ”a iubi în mijlocul urii, a sluji chiar și la vremea oboselii și a crede într-un viitor diferite dincolo de orice așteptare”. Pontiful a încurajat Biserica din Liban, care s-a îngrijit întotdeauna de educație, să continue această activitate ”pentru ca formarea minții să fie mereu unită cu educarea inimii. Să ne aducem aminte că prima noastră școală este crucea și că unicul nostru învățător este Cristos (cf. Mt 23,10)”.

Ultimul exemplu prezentat de papa la întâlnirea de la Harissa a fost al sfântului Charbel. ”Vorbind despre experiența lui de apostolat în închisori”, a amintit pontiful, ”el spunea că tocmai acolo, unde lumea vede numai ziduri și crime, în ochii deținuților, uneori rătăciți, alteori luminați de o nouă speranță, noi vedem milostivirea Tatălui care nu obosește niciodată să ne ierte”. ”Chiar așa este”, a spus Sfântul Părinte, pentru că ”noi vedem chipul lui Isus oglindit pe chipul celui care suferă și al celui care se îngrijește de rănile pe care viața le-a provocat”.

Vorbind la final de gestul simbolic al depunerii unui Trandafir de aur la picioarele imaginii Fecioarei Maria din acest sanctuar, papa a spus că ”este un gest antic, iar una din semnificațiile lui este aceea de a ne îndemna ca, prin viața noastră, să fim noi înșine buna mireasmă a lui Cristos (cf. 2Cor 2,14). În fața acestei imagini, îmi vine să mă gândesc la mirosul plăcut care se degajă la masa libanezilor, tipic prin varietatea bucatelor oferite și prin puternica dimensiune comunitară a împărțirii lor. Este adierea a mii de miresme care impresionează prin diversitatea lor și, uneori, prin ansamblul lor. Așa este mireasma lui Cristos: nu este un produs scump rezervat doar celor care și-l permit, ci aroma care se degajă la o masă îmbelșugată pe care își găsesc loc nenumărate feluri de mâncare și din care toți se pot hrăni împreună. Acesta să fie spiritul ritualului pe care ne pregătim să-l facem și, mai ales, al celui prin care, zi de zi, ne străduim să trăim uniți în iubire”.

*** 
Din agenda de luni a călătoriei apostolice în Liban, menționăm, de asemenea, întâlnirea privată a papei cu patriarhii catolici la nunțiatura apostolică din Beirut, întâlnirea ecumenică și interreligioasă în Piața Martirilor la ora locală 16.00 și, în fine, la ora 17.45, așteptata întâlnire cu tinerii la Beirut.
Marți, 2 decembrie, pontiful vizitează bolnavii de la spitalul ”De La Croix”, din Jal ed Dib, după care merge pentru un moment de rugăciune la locul uriașei explozii care a avut loc în 2020 în portul Beirut. La ora 10.30, pontiful prezidează Sfânta Liturghie la ”Beirut Waterfront”. Plecarea de la Beirut este programată la ora 13.15, urmând ca papa să ajungă la Roma în jurul orei 16.00.