Magnifica humanitas. Discursul lui Christopher Olah, cofondatorul Anthropic

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
26 mai 2026 – Vatican News. Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru discursul susținut de Christopher Olah, cofondator al companiei de inteligență artificială Anthropic, susținut luni, 25 mai a.c., în Vatican, la prezentarea enciclicei ”Magnifica humanitas” a papei Leon al XIV-lea. Discursul Sfântului Părinte a încheiat prezentarea așteptatului document magisterial despre ocrotirea persoanei umane în era inteligențelor artificiale. Un amplu rezumat al enciclicei ”Magnifica humanitas” a fost publicat ieri în diferite limbi, inclusiv în limba română. 

Christopher Olah
cofondator Anthropic

«Aș vrea să încep cu ceva care ar putea să pară ciudat, dat fiind că provine de la cofondatorul unei companii de inteligență artificială și de la o persoană care a ales această activitate din dorința de ajuta astfel încât lucrurile să meargă bine pentru omenire. Orice laborator de frontieră al inteligenței artificiale, inclusiv ”Anthropic”, operează în cadrul unei secvențe de stimulente și condiționări care, uneori, pot fi în conflict cu dorința de a face ceea ce este just: presiunea de a rămâne pe profit comercial și de a rămâne în avangarda cercetării, presiunea geopolitică și presiunile mai vechi și mai simple ale orgoliului și ambiției. Oricât ar vrea fiecare dintre noi să facă la modul cel mai sincer ceea ce este just, și cred că mulți dintre noi își doresc acest lucru, vom fi întotdeauna influențați de aceste stimulente.

Iată de ce, dacă vrem ca această tehnologie să funcționeze bine, este de importanță fundamentală prezența unor persoane din afara acestor stimulente persoane care să se preocupe de faptul ca lucrurile să meargă bine, să le urmărească cu mare atenție, să fie dispuse să spună lucruri incomode, să fie pregătiți să fie critici conștiincioși și ponderați. Umanitatea va realiza lucruri mari prin intermediul dialogului și al angajamentului reciproc, printr-o serie de înaintări și de renunțări. Este ceea ce văd în ”Magnifica humanitas” și de aceea sunt recunoscător Sanctității sale și Bisericii pentru că a întreprins această muncă de discernământ.

De foarte multe ori ne oprim asupra celor care ne despart, dar omenirea, plină de demnitate și conștiință, are un teren comun atât de vast. În conversațiile pe care noi, de la ”Anthropic”, le-am avut cu liderii diferitelor tradiții de credință și cultură, am descoperit că împărtășim o convingere profund înrădăcinată: dacă această tehnologie trebuie să vină, atunci e necesar ca ea să funcționeze bine pentru casa noastră comună și pentru generațiile viitoare.

Ce sunt aceste sisteme? 
Unii ar putea să creadă că chestiunile referitoare la inteligența artificială trebuie să fie tratate de informaticieni, cum sunt eu. Ei greșesc. Chestiunile ridicate de inteligența artificială sunt mai mari decât comunitatea de cercetare a domeniului inteligenței artificiale nu doar prin implicațiile lor, dar și prin natura lor. Sistemele de inteligență artificială nu sunt proiectate în același fel în care se face un pod ori un avion. Înțelegem avionul pentru noi am proiectat fiecare parte a acestuia și pentru că înțelegem legile fizicii care acționează asupra lor. Modelele de inteligență artificială nu sunt așa. Ele sunt realizate pe o structură care reproduce creierul, grație unei moșteniri imense de gândire și de limbaj uman. Iar ceea ce a fost realizat este mult mai subtil, ciudat și frumos decât cele cu care ne obișnuise realitatea științifico-fantastică. Ele nu sunt recii roboți calculatori care ne-au fost promiși. Sunt făcute pornind de la noi, de la cuvintele noastre și, după cum remarcă Sfântul Părinte, continuă în mod semnificativ să rămână misterioase chiar și pentru noi, cei care le antrenăm. Dacă poate fi de folos, uneori eu le descriu în felul următor: e ca și cum ai da viață unui personaj de fantezie, iar acum intrăm într-o lume extraordinară în care aceste personaje de fantezie ne vorbesc, sunt active, desfășoară o muncă. Acest fapt ridică întrebări care, evident, merg dincolo de informatică. Mașinăria care face posibil așa ceva este rezultatul matematicii, programării și științei. Dar personajul pe care îl alegem, modul în care interacționează cu lumea, modul în care ar trebui să interacționeze cu lumea, sunt toate chestiuni care, evident, privesc mai mult disciplinele umaniste, religia, filosofia și societatea în ansamblul ei.

Trei chestiuni pentru discernământ 
Îndemnul Sanctității Sale la discernământ este foarte oportun. Aș vrea să menționez trei chestiuni în privința cărora, în opinia mea, vocea Bisericii este mai necesară ca niciodată.

Prima chestiune este datoria noastră față de cei săraci din lume. Există posibilitatea concretă ca inteligența artificială să înlocuiască manopera omului la o scară vastă. Dacă acest lucru se va întâmpla, susținerea persoanelor înlocuite va fi un imperativ moral de dimensiuni istorice. Această îndatorire va fi de la sine destul de grea, dar mi-e teamă că cea mai mare parte a dezbaterilor nu reușește să intercepteze o provocare chiar mai grea: dezvoltarea inteligenței artificiale este concentrată în câteva națiuni bogate. Cum putem asigura faptul că beneficiile inteligenței artificiale sunt împărțite la nivel global? Nu dispunem de un mecanism de acest fel. Este o problemă nerezolvată, dar e acel fel de problemă pe care Biserica, în istorie, a refuzat să o lase în necunoaștere.

A doua chestiune este nevoia de imaginație morală și de ambiție pentru realizarea umană. Dacă modelele de inteligență artificială se vor răspândi pe scară largă, cum vor putea să prospere persoanele, familiile și lumea? Deja astăzi părinții se îngrijorează pentru mintea fiilor lor și persoanele, pentru viitorul locului lor de muncă. Sunt întrebări la care niciun laborator nu poate să răspundă. Sunt întrebări pe care tradițiile, precum tradiția voastră, le poartă cu sine de milenii, iar noi avem nevoie ca voi să continuați să le aduceți în acest moment nou al istoriei.

A treia chestiune este nevoia de discernământ privind natura modelelor de inteligență artificială. Eu sunt un om de știință. Conduc o echipă de cercetare care studiază natura internă a acestor modele, ceea ce se întâmplă efectiv în interiorul lor. Vreau să fiu onest: continuăm să găsim lucruri care sunt misterioase, chiar neliniștitoare. Observăm structuri care oglindesc rezultatele neuroștiinței umane. Găsim dovezi de introspecție. Relevăm stări interioare care oglindesc în mod funcțional bucuria, satisfacția, teama, durerea și disconfortul. Nu știu ce înseamnă toate acestea, dar mă gândesc că ele cer un discernământ constant.

Un început 
Aș vrea să închei cu o cerere. Avem nevoie ca o parte tot mai mare a omenirii – comunitățile religioase, societățile civile, cercetătorii, guvernele – să facă ceea ce Sanctitatea Sa a făcut aici: să ia chestiunea în serios, să o analizeze cu atenție și să orienteze evenimentele într-o direcție mai bună. Avem nevoie de critici competenți care să spună laboratoarelor atunci când greșesc. Avem nevoie de voci morale care să nu poată fi supuse de către stimulente.

Astăzi suntem abia la început, la începutul unei lungi colaborări între noi, între cei care construiesc toate acestea și cei care văd ceea ce noi, din interior, nu reușim să vedem. O zi ca aceasta este un exemplu clar al formei pe care ar putea să o asume acest proiect global de bună voință. Să fie, de asemenea, primul pas decisiv către un viitor plin de speranță pentru această umanitate magnifică!»