Papa Leon: Răul războiului nu este învins de o superputere, ci de Atotputernicia iubirii

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 24 mai 2026. În omilia Sfintei Liturghii din solemnitatea Coborârea Duhului Sfânt, prezidată duminică, 24 mai, în Bazilica San Pietro, în prezența a circa 5 mii de credincioși, Papa Leon a evidențiat că "Duhul Celui Înviat este în primul rând Duhul păcii", deoarece, prin pătimirea, moartea și învierea Sa, Isus "face pace între Dumnezeu și omenire", iar "Duhul Sfânt o revarsă în inimile noastre și o răspândește în lume".

"Această pace" – a explicat pontiful – "vine din iertare și ne conduce spre iertare: începe cu iertarea dăruită de însuși Isus, care a fost trădat, condamnat și răstignit de noi".

Revenirea ucenicilor la viață

Făcând referire la Evanghelia din liturgia duminicii Rusaliilor, după sfântul Ioan, capitolul 20, Papa a explicat: "Pentru a evidenția unitatea acestui eveniment al mântuirii, Evanghelia ne duce din nou la prima zi a săptămânii (cf. In 20,19), adică la acea zi nouă în care Isus cel înviat se înfățișează ucenicilor, arătându-l  mâinile și coasta (versetul 20). Domnul își revelează trupul glorios, mai precis rănile sale, rănile răstignirii. Aceste semne ale pătimirii, mai elocvente decât orice discurs, sunt transfigurate: Cel care a murit trăiește pentru totdeauna.

Văzându-l pe Domnul, și ucenicii revin la viață: se ascunseseră în cenaclu, plini de frică, dar Isus intră acolo în ciuda ușilor închise și îi umple de bucurie. El trece prin moartea noastră, deschide mormântul și îl deschide larg acolo unde pentru noi nu mai era nicio ieșire. Odată cu gestul său, Cristos spune: Pace vouă (v. 19); și imediat după aceea suflă Duhul Sfânt asupra ucenicilor".

Duhul Celui Înviat este Duhul păcii

În omilia Sfintei Liturghii din solemnitatea Rusaliilor, Suveranul Pontif s-a oprit asupra a trei aspecte care caracterizează Duhul Celui Înviat. Cu referire la primul – pacea – Sfântul Părinte a reliefat: "Domnul revarsă Duhul păcii de la un capăt la altul al istoriei, pentru că Cel care i-a răscumpărat pe toți de la moarte nu exclude pe nimeni. Într-adevăr, Duhul Sfânt este Domnul și dă viață încă de la începutul creației, când plutea peste ape (cf. Gen 1,2), iar acum, prin răscumpărarea sa, schimbă istoria lumii: într-adevăr, Rusaliile se împlinesc ca sărbătoare a Noului Legământ, adică a alianței dintre Dumnezeu și toate popoarele pământului. În timp ce zgomotul din cer, vântul și limbile de foc din cenaclu amintesc de semnele străvechi de la muntele Sinai (cf. Faptele Apostolilor 2,2-3; Exodul 19,16-19), sfânta lege a lui Dumnezeu este scrisă în inimile noastre, gravată de Duhul Sfânt cu litere de iubire în trupul lui Cristos și în trupul său, care este Biserica.

Această lege este codul păcii: este dubla poruncă a iubirii, pe care Duhul Sfânt ne-o amintește la fiecare bătaie a inimii. Cu inima noastră putem, așadar, să invocăm: Veni Sancte Spiritus, pentru că El ne-a fost deja dăruit. Îl putem dori, pentru că ne-a fost deja promis. Îl putem primi, pentru că El însuși este oaspetele dulce al sufletului.

Duhul Celui Înviat este Duhul misiunii

Evidențiind un al doilea aspect al Duhul Celui Înviat – misiunea – pontiful a amintit cuvintele lui Isus, din Evanghelia după Sfântul Ioan, capitolul 20: Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine așa vă trimit și eu pe voi (In 20,21), spunând: "Astfel, suntem implicați în misiunea lui Isus: misiunea Celui care iese de la Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu cu puterea Duhului, care provine de la Tatăl și de la Fiul, fiind adorat și glorificat împreună cu ei, singurul Dumnezeu. Duhul Sfânt este iubirea vie a lui Cristos care ne pătrunde, ne îndeamnă, ne susține în misiune (cf. 2 Cor 5,14)".

"Dragi frați" – a continuat – "noi suntem cu adevărat părtași la Evanghelie: întreaga Biserică este protagonista ei, nu doar păstrătoarea. Cu puterea Duhului Sfânt, vestirea noastră se umple de bucurie și speranță, pentru că noi, tocmai noi, suntem noutatea lumii, lumina și sarea pământului (cf. Mt 5,13-14). Cu siguranță, nu prin meritul nostru, nici prin privilegiu, ci prin cuvântul Domnului, care sfințește păcătosul, vindecă leprosul, face din cel care L-a renegat un apostol. Pe de o parte – vedem bine – există schimbări care nu reînnoiesc lumea, ci o îmbătrânesc printre erori și violențe. Pe de altă parte, însă, Duhul Sfânt luminează mințile și trezește în inimile noastre noi energii de viață. Astfel transfigurează istoria, deschizând-o spre mântuire, adică spre darul pe care singurul Domn îl împărtășește cu toți. Misiunea Bisericii mărturisește această împărtășire, transformând confuzia lumii în comuniune cu Dumnezeu și între noi.

Această misiune începe prin a vesti adevărul despre Dumnezeu și despre om, deoarece Duhul Celui Înviat este Duhul adevărului (Ioan 14,17). Domnul Însuși ne-a promis acest lucru, cerând unitate pentru Biserica Sa, o unitate întemeiată pe iubirea lui Dumnezeu, izvorul iubirii noastre. Duhul, care a vorbit prin profeți, promovează întotdeauna unitatea în adevăr, pentru că trezește în noi înțelegere, armonie și coerență de viață. Așa cum ne învață Sfântul Augustin, Duhul Sfânt a vrut ca acesta să fie semnul prezenței Sale (Discursul 269,1): darul limbilor care se înțeleg în credința unică. Și astfel, Mângâietorul ne apără de tot ceea ce împiedică această înțelegere: de partizanate, de ipocrizii, de modele care întunecă lumina Evangheliei. Adevărul pe care Dumnezeu ni-l dă rămâne astfel cuvânt eliberator pentru toate popoarele, mesaj care transformă din interior fiecare cultură".

Duhul Celui Înviat, o revărsare constantă

Explicând că, de fapt, Duhul Celui Înviat "nu se revarsă o singură dată și gata, ci în mod constant", Papa Leon a precizat: "Așa cum Euharistia este prezența vie a lui Cristos, care ne hrănește mereu, tot astfel Duhul Sfânt ne imprimă caracterul Său prin Botez, care ne face creștini; prin Mir, care ne face mărturisitori; prin Sfânta Preoție, care ne constituie slujitori și păstori ai poporului lui Dumnezeu. În fiecare Sacrament, El este dator munerum (n.n. dătător de daruri), izvor de sfințenie care înmulțește darurile și carismele în rugăciune, în faptele de milostenie, în cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu".