Leon XIV: Sfințenia vieții, cea mai frumoasă cale de vestire a Evangheliei

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
28 mai 2026 – Vatican News. ”Unele considerații privitoare la viața Bisericii, mai ales pentru anii care stau în fața noastră” au fost împărtășite de papa Leon al XIV-lea la audiența acordată joi, 28 mai a.c., participanților la adunarea plenară a Departamentului pentru evanghelizare, Secția privind chestiunile fundamentale ale evanghelizării în lume.

Pontiful a mulțumit participanților pentru munca depusă de acest departament în timpul recentului jubileu prin care, ”în toată lumea, speranța a devenit protagonistă în viața creștină. (...) Lumea este însetată mai mult ca niciodată de speranță, dorește să trăiască în pace și în certitudinea că angajamentul de a construi o cetatea demnă de fiii lui Dumnezeu nu este doar posibil, ci realist, pentru că este impregnat de o speranță care oferă obiective adevărate, nu amăgitoare. (...) Vestirea Evangheliei, care insuflă speranță, nu este o propunere utopică, ci o mărturie care atrage întrucât manifestă chemarea la iubire și la adevăr”.

”Nu putem subevalua”, a reluat papa, ”faptul că, mai ales în țările Occidentului, criza credinței, împreună cu alți factori socio-culturali, a dat naștere unei indiferențe religioase răspândite. Multor oameni, credința nu li se pare relevantă pentru propria viață. (...) Chiar și într-un asemenea context, întâlnirea cu Cristos este în măsură să restituie vieții persoanelor plinătatea de semnificație și de valoare, iar Biserica redescoperă actualitatea perenă a mandatului pe care l-a primit de la Domnul înviat”. Papa a îndemnat participanții să revină în activitatea lor de la orice nivel la exortația apostolică a papei Francisc ”Evangelii gaudium” pentru a promova o misiune mereu cristocentrică și kerygmatică.

”O mare atenție”, a subliniat papa, ”merită cerința puternică de spiritualitate care își croiește o cale mai ales în rândul tinerilor și care s-a exprimat de o manieră evidentă cu ocazia Jubileului tinerilor. Noua generație nu are închideri preconcepute față de Evanghelie, dimpotrivă, mulți își doresc, atunci când o descoperă, să o cunoască mai bine pentru că simt că în ea se ascunde secretul pentru a fi cu adevărat fericiți”.

Transmiterea credinței de la o generație la alta a ocupat un loc semnificativ în discursul papei Leon al XIV-lea. ”În unele regiuni ale lumii”, a remarcat pontiful, ”această transmitere aproape că s-a întrerupt, iar acest fapt cere de la noi capacitatea de a ne asuma noile provocări. Cauzele acestei situații sunt cunoscute și multiple, iar ceea ce rezultă în noile generații este, în orice caz, o «sărăcie» spirituală, o carență de motivații și de instrumente pentru a putea maturiza în deplină libertate acea adeziune de credință care dă sens vieții. Mulțumită lui Dumnezeu, sunt numeroase și variate în toată lumea experiențele prin care comunitățile creștine, asociațiile, mișcările și grupurile bisericești îi întâlnesc pe tineri, îi ascultă și intră în dialog cu ei. Climatul cultural răspândit în societățile hiper-mediatice și consumiste reduce capacitatea de a învăța cu răbdare și de a face sârguincios un parcurs de căutare personală a adevărului, cu perseverență și simț critic. Orice mesaj riscă să fie perceput ca o părere printre celelalte”.

În acest context, a reluat Sfântul Părinte, ”transmiterea credinței trece în mod necesar prin întâlniri cu persoanele și comunitățile care exprimă bucuria credinței creștine și coerența unui stil de viață evanghelic. Creștinismul poate fi făcut să fie atrăgător, dar în niciun caz prin diluarea conținutului și diminuarea exigențelor, ci mărturisind cu smerenie și curaj «calea, adevărul și viața» care au convertit și au sanctificat atât de mulți oameni. După cum afirma Benedict al XVI-lea, «în acest moment al istoriei avem nevoie de oameni care, printr-o credință iluminată și trăită, să-l facă credibil pe Dumnezeu în această lume. [...] Avem nevoie de oameni care să-și țină privirea îndreptată spre Dumnezeu, învățând de acolo adevărata umanitate. Avem nevoie de oameni al căror intelect să fie luminat de lumina lui Dumnezeu și cărora Dumnezeu să le deschidă inima astfel încât intelectul lor să poată vorbi intelectului celorlalți și inima lor să se poată deschide la inima celorlalți. Numai prin oamenii care sunt atinși de Dumnezeu, Dumnezeu poate să se întoarcă printre oameni» (L’Europa di Benedetto nella crisi delle culture, Siena 2005, 63-64). Sfințenia vieții, de altfel, rămâne întotdeauna forma cea mai convingătoare despre frumusețea credinței creștine care depășește timpurile și se propune oricărei culturi”.

Sfântul Părinte a subliniat, în fine, importanța catehezei, ”care califică în mod determinant viața Bisericii în angajamentul ei formativ și de transmitere a credinței”, îndemnând participanții să acorde o atenție specială catehumenilor, ”care cer botezul într-un număr tot mai semnificativ”, atât în parcursul de pregătire la botez, cât și în cel de însoțire după primirea sacramentelor. ”Datoria de a păstra vie alegerea de credință făcută prin botez”, a remarcat papa la încheiere, ”comportă, în mod special pentru comunitățile parohiale, exigența de a tinde mereu către măsura înaltă a vieții creștine (cf. sfântul Ioan Paul al II-lea, scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, nr. 31) pentru a asigura noilor botezați un spațiu de creștere coerent, rod al unor relații interpersonale trăite în iubire și în slujirea reciprocă”.