Sfântă Liturghie pentru ocrotirea creației la Castel Gandolfo
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
11 iulie 2026 – Vatican News. Ocrotirea creației și caritatea sunt cele două dimensiuni evidențiate la Sfânta Liturghie prezidată de prefectul Departamentului pentru serviciul carității, monseniorul Luis Marín de San Martín (O.S.A.), sâmbătă, 11 iulie a.c., în grădina Centrului de formare ”Borgo Laudato Si” din Castel Gandolfo. A participat, printre alții, o mare parte a celor aproximativ 200 de invitați la prânzul cu papa Leon al XIV-lea, organizat de Vicariatul Diecezei de Roma și Centrul de formare ”Borgo Laudato Si”.
La omilia Sfintei Liturghii, la care s-au folosit lecturile biblice și rugăciunile de la ”Missa pro custodia creationis”, monseniorul Luis Marín de San Martín a evidențiat că ocrotirea creației și caritatea pot părea la prima vedere tematici diferite, dar ele au ”o rădăcină comună: iubirea”. Într-adevăr, ”cine-l iubește pe Dumnezeu iubește și ceea ce Dumnezeu a creat și iubește pe orice persoană pe care Dumnezeu i-o încredințează”. ”Ocrotește cel care iubește. O mamă își ocrotește copilul, un tată își ocrotește familia, un prieten ocrotește încrederea primită. Tot la fel, creștinul este chemat să ocrotească creația, știind că aceasta îi aparține lui Dumnezeu și că este un dar al lui Dumnezeu”.
”Adevărata ecologie”, a reluat monseniorul, ”se naște dintr-o inimă convertită. Dacă inima este dominată de egoism, vom consuma totul fără a ne gândi la ceilalți. Dar dacă inima este pătrunsă de iubirea lui Cristos, atunci vom învăța să trăim cu sobrietate, recunoștință și respect. Iată, așadar, legătura cu caritatea. De fiecare dată când risipim hrana, apa ori resursele, noi uităm că atât de mulți dintre frații noștri duc lipsă de ele. Orice gest de respect față de creație devine în același timp un gest concret de iubire față de aproapele, mai ales față de cei săraci, care sunt întotdeauna cei dintâi care suferă consecințele poluării, războaielor și schimbărilor climatice. Persoanele mai vulnerabile devin pentru noi un apel și o cerere de autenticitate”.
”Caritatea nu constă, într-adevăr, în a da ceva celui aflat în nevoi. Caritatea este un stil de viață. (...) Isus ne-a arătat acest stil prin toată viața sa. El observa cu atenție natura, cu ochii plini de uimire: vorbea de crinii câmpului, de păsările cerului, de sămânța care crește, de viță și mlădițe. Pentru Isus, creația era ca o mare carte care povestea iubirea Tatălui. Dar în același timp, El își dedica toată viața celor săraci, bolnavi, marginalizați. În El vedem că iubirea față de Dumnezeu, pentru creație și pentru aproapele sunt aceeași realitate”. Sfântul Francisc din Assisi, a amintit monseniorul, ne învață această armonie în Cristos Isus. ”El spunea că soarele este frate, că luna este soră, iar apa, sora apă. Nu pentru că el adora natura, ci pentru că vedea în orice făptură oglindirea iubirii Creatorului manifestată în Domnul Isus. De aceea, chiar el, care iubea atât de mult creația, era foarte apropiat de cei săraci și de cei din urmă. Viața sa ne amintește că nu poate să existe o adevărată grijă față de natură fără grija față de persoana umană”.
”Frați și surori”, a spus la finalul predicii monseniorul Luis Marín de San Martín, ”lumea are nevoie de creștini care știu să ocrotească și să împartă: să ocrotească creația ca pe un dar al lui Dumnezeu și să împartă bunurile cu o inimă generoasă. Aceasta este caritatea care transformă societatea, caritatea care nu se exprimă numai prin cuvinte, ci prin alegeri de fiecare zi. Să-i cerem Domnului să ne dăruiască o privire nouă, o privire capabilă să vadă în natură frumusețea sa și în orice persoană chipul lui Cristos. Credința noastră va deveni astfel concretă, iar angajamentul nostru în favoarea creației, o preamărire neîncetată adusă Creatorului”.
