Cuvântul papei este întotdeauna cuvântul păstorului de suflete

Andrea Tornielli 
13 iulie 2026

Chiar și atunci când vorbește de pace și război, de primirea migranților ori despre cum să rămânem umani în era inteligenței artificiale, Succesorul lui Petru este și rămâne întotdeauna un lider spiritual. Faptul că Episcopul Romei, în virtutea Pactelor de la Lateran din 1929 care au dus la soluționarea așa-numitei ”Chestiuni romane”, este și suveranul celui mai mic stat din lume – mai puțin de o jumătate de kilometru pătrat în inima capitalei italiene – nu înseamnă că el acționează ori se exprimă ca un politician atunci când atinge tematici referitoare la evenimentele omenirii de astăzi.

Explica bine acest lucru papa Paul al VI-lea, intervenind în 4 octombrie 1965 la Adunarea generală a Națiunilor Unite. ”Voi înțelegeți cu toții că această întâlnire”, spunea papa Montini, ”marchează un moment simplu și mare. Simplu, pentru că aveți în fața voastră un om ca voi; el este fratele vostru și, printre voi, reprezentanți ai statelor suverane, reprezentant al unui stat dintre cele mai mici, înveșmântat la rândul lui, dacă așa vă place să ne considerați, cu o minusculă, aproape simbolică suveranitate temporară, atât cât îi ajunge ca să fie liber să-și exercite misiunea spirituală și pentru a-l asigura pe oricine tratează cu el, de faptul că este independent de oricare altă suveranitate din această lume”. Aflat atunci în călătorie în Statele Unite, papa adăuga apoi imediat aceste cuvinte, vorbind despre el însuși: ”El nu are nicio putere temporară, nici vreo ambiție de a se întrece cu voi; nu avem niciun lucru de cerut, nicio chestiune de rezolvat, cel mult o dorință de exprimat și un permis de cerut: de a vă putea sluji în ceea ce nouă ne este dat să facem, cu dezinteres, smerenie și iubire”.

E adevărat, pentru a garanta libertatea absolută a Vicarului lui Cristos, în urmă cu aproape o sută de ani s-a stabilit existența unui petic minuscul de pământ unde Episcopul Romei și Păstorul Bisericii universale să fie suveran, așadar, șef de stat. Dar a fost și este vorba de o convenție pentru a recunoaște întocmai necesitatea de independență față de oricare alt stat, nu de afirmarea unei duble misiuni. Orice exaltare ori supradimensionare a rolului Pontifului ca șef de stat, orice subliniere a importanței acestui rol rezultă, așadar, deviantă pentru că ajunge să fie în detrimentul unicei și adevăratei sale misiuni de Păstor universal. Un Păstor de suflete care vorbește catolicilor, creștinilor, celor care cred și tuturor oamenilor de bună voință cu unica intenție de a vesti Evanghelia, mesajul ei de iubire, fraternitate și de pace ”dezarmată și dezarmantă”.

A subliniat bine acest lucru cardinalul, pe atunci, Giovanni Battista Montini, arhiepiscop de Milano, intervenind la Capitoliul Romei în 10 octombrie 1962, în ajunul deschiderii Conciliului Ecumenic Vatican II. În acel discurs, viitorul papă, vorbind de sfârșitul puterii temporare a Bisericii prin căderea Statului Pontifical din 1870, spunea: ”Acela a fost momentul în care papalitatea și-a reluat cu o neobișnuită vigoare atribuțiile de învățătoare de viață și de mărturisitoare a Evangheliei, ridicându-se în guvernarea spirituală a Bisericii și în iradierea morală asupra lumii la o înălțime atât de mare cum nu a fost niciodată înainte”.

Atunci când cere ca viața umană să fie întotdeauna respectată și tutelată în oricare fază a existenței sale, când vorbește de pace gândindu-se la binele popoarelor și cere să se pună capăt cursei nebune a reînarmării depășind chiar conceptul de ”război just”, când îndeamnă la dialog și negocieri pe baza magisteriului doctrinei sociale, când cere ca migranții să fie considerați persoane de primit fără a uita vreodată de demnitatea lor umană, când ne amintește că cei săraci sunt în centrul Evangheliei și că trebuie să construim societăți mai juste și echitabile, când apără dreptul la libertate religioasă, când subliniază importanța îngrijirii creației pentru a o transmite fiilor și nepoților noștri, Succesorul lui Petru nu vorbește ca șef de stat. El doar vestește Evanghelia.