”Angelus”. Leon XIV, la Castel Gandolfo: În concediu, să facem loc tăcerii și rugăciunii

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
12 iulie 2026 – Vatican News. ”Să ne străduim ca, mai ales în aceste zile de concediu, să facem loc ascultării, lecturii și meditării Cuvântului lui Dumnezeu, cultivând, alături de odihnă și de divertismentul sănătos, momente semnificative de tăcere și rugăciune”: este îndemnul adresat romanilor și pelerinilor de Leon al XIV-lea cu ocazia rugăciunii Îngerul Domnului, condusă în această duminică nu de la fereastra apartamentului pontifical din Cetatea Vaticanului, ci în Piazza della Libertà din Castel Gandolfo, unde se află pentru o perioadă de odihnă. Sfântul Părinte a prezentat o meditație despre Evanghelia duminicii, a XV-a după ritul roman sau latin, cu parabola semănătorului. Au luat parte aproximativ trei mii de persoane din localitate și din Roma, precum și pelerini din diferite țări.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Leon al XIV-lea.

”În liturgia de astăzi, evanghelistul Matei ne prezintă parabola semănătorului, care descrie generozitatea și încrederea cu care Dumnezeu pune Cuvântul său în inima noastră și puterea sa în noi (cf. Matei 13,1-23). Isus însuși, Cuvântul care s-a făcut om și care și-a dat viața pentru mântuirea noastră, este sămânța pe care Tatăl continuă să o semene în lume pentru ca, murind, să aducă rod îmbelșugat (cf. Ioan 12,24). E adevărat că uneori aceasta întâlnește în noi un teren dur și insensibil, alteori distrat, asemenea solului bătut al cărărilor, terenului pietros ori tufelor de spini, dar există momente în care găsește un pământ primitor și fecund, după cum am simțit și noi, cu siguranță, în viața noastră. De aceea, Tatăl nu încetează să semene, pentru că știe că puterea iubirii sale este mai tare decât slăbiciunea noastră (cf. 2 Corinteni 12,9-10).

Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind de sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, afirmă: «Cum poate să fie rezonabil să semeni printre spini, pe pământul pietros ori pe drum? În cazul semințelor și al pământului nu ar fi rezonabil, dar în cazul sufletelor și al învățămintelor este foarte lăudabil» (Omilii la Evanghelia lui Matei, 44,3). Într-adevăr, în mâinile lui Dumnezeu este posibil ca «locul pietros să se schimbe și să devină un pământ roditor, ca drumul să nu mai fie călcat și expus la toți trecătorii, ci să devină un pământ mănos, ca spinii să fie smulși, iar semințele să se bucure de o stare cu totul liniștită» (ibid.).

Generozitatea lui Dumnezeu față de noi nu este ingenuă, ci înțeleaptă și știe să prindă în noi șansa unui bine de care, uneori, nici noi nu ne dăm seama. De aceea, Domnul, care cunoaște bine terenul inimii noastre, mai bine decât îl cunoaștem noi înșine, nu încetează să creadă în noi, în ceea ce suntem și în ceea ce putem deveni, zi de zi, dacă ne abandonăm Lui prin credință.

În acest fel, din gratuitatea și încrederea cu care sămânța este aruncată și din umilința și disponibilitatea cu care este primită cresc în noi și se răspândesc roadele Duhului Sfânt, care, după cum învață sfântul Paul, sunt «iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea» (Galateni 5,22). Cât de mult are nevoie lumea de astăzi de aceste roade ca să fie copleșită și transformată de ele!

Să ne străduim, așadar, mai ales în aceste zile de concediu, să facem loc ascultării, lecturii și meditării Cuvântului lui Dumnezeu, cultivând, alături de odihnă și de divertismentul sănătos, momente semnificative de tăcere și rugăciune. Ne vom întoarce la ocupațiile noastre obișnuite reînnoiți în trup și spirit, gata să proclamăm Vestea cea bună a Evangheliei și tot mai capabili de a coopera la creșterea Împărăției lui Dumnezeu. Să ne ajute în această privință Maria, regina apostolilor și steaua evanghelizării”.

După rugăciunea Îngerul Domnului și binecuvântarea apostolică, papa a deplorat noile curente de război în Orientul Mijlociu și în alte regiuni ale planetei și a făcut un apel în favoarea lucrătorilor maritimi.