Pr. Eduard Patrașcu: O experiență absolut fabuloasă să lucrezi la traducerea Bibliei
Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
21 noiembrie 2025 - Vatican News. ”Este rar ca un biblist să fie mulțumit de tot ceea ce vede”, ne spune într-un colocviu pentru Vatican News părintele Eduard Patrașcu, care a lucrat cu râvnă la traducerea Sfintelor Scripturi de la primul până la ultimul cuvânt.
După audiența acordată în 17 noiembrie a.c. de Leon al XIV-lea Comitetului director al Federației Biblice Catolice, din care face parte de mai mulți ani, redacția română Vatican News / Radio Vatican i-a cerut preotului traducător amabilitatea de a ne împărtăși câteva impresii la cald despre colocviul cu Sfântul Părinte și principalele sublinieri pe care papa le-a făcut în discursul audienței. Printre acestea, s-a aflat importanța promovării Sfintelor Scripturi prin mijloacele digitale, în special pentru a duce bogăția Cuvântului lui Dumnezeu în rândul tinerilor.
L-am întrebat, de asemenea, pe părintele Eduard Patrașcu cum a ajuns să facă parte din Federația Biblică Catolică, i-am cerut să ne spună pe scurt ce a însemnat efortul de traducere a Bibliei în limba română modernă, dacă este mulțumit de cum merge apostolatul biblic în contextul catolic din România și ce proiecte are pentru viitor.
”Vorbind de experiența traducerii”, a mărturisit părintele Patrașcu, ”trebuie să spun că a fost, din nou, o chestiune la care nu mă așteptam pentru că eu știam că se lucra deja și nu credeam că voi face parte din acea aventură. A fost, într-adevăr, o experiență absolut fabuloasă, ca să folosesc această terminologi juvenilă. Fabulos a fost! Nu mai spun faptul că a fost și ceva providențial, o experiență de credință fantastică, împreună cu părintele Alois [Bulai], pe care îl salut și cu care am vorbit chiar dimineață. A fost o muncă foarte, foarte frumoasă, la fel ca îmbinarea dintre maturitatea lui și vigoarea, poate uneori chiar obrăznicia mea în a fi chițibușar până la ultimul punct. Dar a fost foarte frumos. Din acest punct de vedere, e doar un sentiment de împlinire, pe care cei care mă ascultă îl simt probabil, și [un sentiment] de recunoștință față de Dumnezeu, precum și față de episcopii care mi-au acordat această încredere”.
În anul jubiliar dedicat speranței, i-am pus o întrebare mai personală despre izvoarele la care zăbovește ca să-și adape setea de speranță, iar răspunsul său a depășit timpul pe care-l consideram inițial necesar, dar înflăcărarea lăuntrică a răspunsului ne-a sugerat să nu întrerupem șuvoiul binefăcător al dialogului.
De menționat că interviul a fost înregistrat miercuri, 19 noiembrie a.c., după audiența papală prilejuită de a 60-a aniversare a promulgării de către părinții Conciliului Vatican II a constituției dogmatice ”Dei Verbum” despre revelația divină.
