”Presupusele apariții de la Dozulé nu sunt de origine supranaturală”: Doctrina credinței

Vatican News – 12 noiembrie 2025

”Fenomenul presupuselor apariții care ar fi avut loc la Dozulé”, legate de realizarea unei cruci de mari dimensiuni care ar fi garantat iertarea păcatelor și mântuirea celor care ar fi venit acolo, ”trebuie să fie considerat, în mod definitiv, ca nefiind supranatural”, a stabilit Departamentul pentru doctrina credinței, anunțând această decizie printr-o scrisoare semnată de prefectul acestuia, cardinalul Victor Manuel Fernández. Prin această scrisoare, episcopul de Bayeux-Lisieux, mons. Jacques Habert, este autorizat să emită relativul decret. Decizia departamentului a fost aprobată de Leon al XIV-lea în 3 noiembrie 2025.

Între anii 1972-1978, Isus ar fi apărut de 49 de ori unei mame, Madeleine Aumont, în orășelul francez Dozulé, cerându-i realizarea așa-numitei ”Cruci Glorioase de la Dozulé”, neconstruită vreodată. Aceasta trebuia să fie luminată în întregime și să aibă o înălțime de 738 de metri, cu brațele de 123 de metri, vizibilă de foarte departe ca semn al mântuirii universale. În ultimele decenii, în diferite țări au fost înălțate așa-numite ”Cruci ale iubirii”, la o scară de unu la sută față de cea ”Glorioasă”.

Încă din luna aprilie a anului 1983, episcopul de atunci al diecezei menționate, mons. Jean-Marie-Clément Badré, spunea că, ”în niciun caz, construcția unei cruci monumentale întreprinsă la Dozulé (...) nu poate fi un semn autentic al manifestării Duhului lui Dumnezeu”. Pe 8 decembrie 1985, același episcop declara: ”Referitor la cele ce se întâmplă la Dozulé, activitatea și agitația, strângerea de fonduri din partea unor persoane care acționează sub propria răspundere, fără mandat și fără niciun respect față de autoritatea episcopului (...), propaganda fanatică în favoarea ’mesajului’ (...), condamnarea fără drept de apel a celor care nu-și dau adeziunea mă fac să afirm, în conștiință, că dincolo de toată această frământare, nu reușesc să discern semnele care m-ar autoriza să declar autentice ’aparițiile’ despre care se vorbește”.

La rândul său, episcopul actual al diecezei, mons. Habert, a propus Departamentului, pe baza normelor recente privind procedura de discernere a unor presupuse fenomene supranaturale, o ”declarație de non super-naturalitate”. ”Departamentul”, se citește în scrisoarea cardinalului Fernández, ”vă autorizează să declarați de o manieră definitivă că fenomenul presupuselor apariții de la Dozulé este recunoscut drept non supranatural, adică nu are o origine divină autentică”.

Printre elementele problematice evidențiate în mesaje se află faptul că a comparat ”crucea cerută la Dozulé cu cea de la Ierusalim”, ceea ce ”riscă să confunde semnul cu misterul și să dea impresia că se poate ’reproduce’ ori ’reînnoi’ în sens fizic ceea ce Cristos a săvârșit deja o dată pentru totdeauna”. Se subliniază, de asemenea, că ”unele formulări cuprinse în presupusele mesaje de la Dozulé insistă să se ridice ’Crucea Glorioasă’ ca un semn nou și necesar pentru mântuirea lumii ori ca un mijloc privilegiat pentru a dobândi iertarea păcatelor și pacea universală. Se vorbește, alteori, de ’multiplicarea semnului’, ca și cum această răspândire ar constitui o misiune impusă de Cristos însuși”.

”Crucea”, notează Departamentul pentru doctrina credinței, ”nu are nevoie de 738 de metri de oțel ori de ciment pentru a fi recunoscută. Ea se înalță atunci când o inimă, sub lucrarea harului, se deschide la iertare, atunci când un suflet se convertește, când speranța învie acolo unde părea imposibilă și chiar atunci când credinciosul, sărutând o cruciuliță, se încredințează lui Cristos”. ”Nicio revelație privată”, se reiterează în scrisoarea cardinalului, ”nu trebuie considerată o obligație universală ori un semn care trebuie impus în conștiința credincioșilor, nici chiar atunci când împreună cu astfel de fenomene se produc roade spirituale. Biserica încurajează expresiile de credință care conduc la convertire și la caritate, dar atrage atenția cu privire la orice formă de ’sacralizare a semnului’ care ar duce la considerarea unui obiect material ca o garanție absolută a mântuirii”.

În mesajele de la Dozulé se spune că ”toți cei care vor fi venit să se căiască la picioarele Crucii Glorioase vor fi mântuiți”, că ”Crucea Glorioasă va ierta orice păcat” și că toți cei care, ”cu credință, vor veni să se căiască de păcate, vor fi mântuiți în această viață și pentru veșnicie”. Afirmațiile sunt considerate de departamentul menționat ”incompatibile cu doctrina catolică a mântuirii, a harului și a sacramentelor”.

Scrisoarea cardinalului citează, de asemenea, alte mesaje care au fost dezmințite de fapte, cum ar fi cel potrivit căruia Isus ar fi cerut realizarea ”Crucii Glorioase și a Sanctuarului” înainte de sfârșitul Anului sfânt din 1975 ”pentru că va fi ultimul An sfânt”. Circumstanța nu este adevărată, dat fiind că de atunci până astăzi s-au celebrat alți Ani sfinți ordinari (2000 și 2025) și alți doi extraordinari (1983 și 2016). Sunt enumerate, apoi, unele afirmații apocaliptice, precum cea potrivit căreia Isus ar fi spus: ”Dacă omul nu va înălța Crucea, eu însumi o voi face să apară, dar nu va mai fi timp”.

”Crucea ca semn de devoțiune”, se spune în scrisoarea departamentului, adăugând o meditație despre valoarea crucii printre așa-numitele ’sacramentalii’, ”nu este niciodată o pură exterioritate. Când un creștin venerează crucea, el nu adoră lemnul ori metalul, nici nu se gândește că o cruce materială ar putea să înlocuiască lucrarea mântuitoare săvârșită deja prin misterul pascal al lui Cristos, ci îl adoră pe cel care și-a dat viața pe cruce”.