"Aşteptarea Domnului (Parusia)": prima predică de Advent, în Vatican, cu papa Leon XIV

Vatican News
5 decembrie 2025. Observând că anul acesta, meditațiile Adventului ne introduc într-o perioadă unică deoarece, pe măsură ce intrăm în noul an liturgic, ne apropiem și de încheierea Anului Sfânt în care am fost pelerini ai speranței, părintele Pasolini a evidențiat că Adventul ne amintește că nu suntem călători rătăciți, ci pelerini care călătoresc spre o patrie, invocația Marana-tha  (Vino, Doamne) fiind cântarea care ne însoțește pașii.

În prima parte a meditației, predicatorul a pus accentul pe importanța de a conștientiza prezența harului. Prelatul a explicat că, înainte de a ne îndemna să contemplăm misterul Întrupării, liturghia Adventului ne pune în fața discursurilor escatologice ale lui Isus, în care Însuși Învățătorul a prezis Parusia Sa, ziua glorioasă a venirii Sale la sfârșitul timpurilor. De aceea, este necesar să fim tot mai conștienți că suntem chemați să fim mărturisitori ai lui Cristos într-un timp caracterizat de provocări noi și complexe, Biserica fiind chemată să rămână "sacrament al mântuirii" într-o epocă a schimbării, despre care teologii și sociologii spun că a transformat mult modul în care credem. Trăim, totodată, într-un timp în care pacea rămâne o iluzie în multe regiuni, în vreme ce simțul transcendenței este slăbit de idoli precum eficiența, bunăstarea și tehnologia. Și apariția inteligenței artificiale a amplificat tentația cu privire la un om "fără limite și fără transcendență" – după cum a observat predicatorul Casei Pontificale.

1. Să fim tot mai conștienți de prezența harului

Trebuie să fim tot mai conștienți că perioada în care suntem chemați să fim mărturisitori ai lui Cristos este caracterizată de provocări noi și complexe: Biserica este chemată să rămână un sacrament al mântuirii într-o epocă a schimbării care, după cum ne reamintesc teologii și sociologii, a transformat profund modul în care credem și aparținem. Pacea rămâne o iluzie în multe regiuni până când nedreptățile vechi și amintirile dureroase nu vor fi vindecate, în timp ce în cultura occidentală simțul transcendenței este slăbit, zdrobit de idolii eficienței, bogăției și tehnologiei. Apariția inteligenței artificiale amplifică tentația unui om fără limite și fără transcendență.

Și, pentru a ne da seama de toate aceste provocări și de modul în care trebuie să le înfruntăm este necesară nu doar convertirea inimii ci și recunoașterea a ceva cu mult mai important și mai decisiv: direcția în care Împărăția lui Dumnezeu își continuă parcursul în cadrul istoriei.

Așadar, trebuie să devenim tot mai conștienți de harul lui Dumnezeu, acel dar al mântuirii universale, pentru ca viața umană să fie eliberată de povara păcatului și de frica morții

2. Ștergerea răului

Redescoperirea chipului unui Dumnezeu care însoțește cu răbdare creația sa rănită a constituit al doilea punct din meditația preotului franciscan italian Roberto Pasolini, pentru timpul Adventului din acest an. Pornind de la relatarea despre Noe și potopul universal, din Cartea Genezei, predicatorul a evidențiat că textul biblic ne învață că,  pentru a eradica cu adevărat răul de pe fața pământului, nu este suficient să schimbăm structurile umane ci este necesar să reconstruim "templul Domnului", adică să restaurăm imaginea corectă a lui Dumnezeu în inima omului și pe fața pământului.

Amintind Psalmul 14, versetul 2, în care se spune că "Domnul privește din ceruri asupra fiilor oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să înțeleagă, care să-l caute pe Dumnezeu", meditația evidențiază prezența unui om – Noe – care se dovedește capabil să-și ridice privirea în sus, chiar dacă circumstanțele nu par foarte favorabile. Deși răutatea pe pământ era mare, Noe nu a încetat să caute fața lui Dumnezeu și să se întrebe cu privire la voința divină.

Mai mult, Noe a conștientizat prezența harului lui Dumnezeu și a răspuns cererii de a construi o arcă care nu reprezintă doar o barcă ci, după cum a evidențiat predicatorul, este speranța permanentă a fiecărei generații.

Prin urmare – a continuat – potopul nu este o simplă distrugere, ci o etapă necesară pentru a redeschide umanității posibilitatea de a înțelege mai profund planul de viață dorit de Dumnezeu.

3. Dăruirea în favoarea mânuirii

Observând că primii creștini au văzut în marele eveniment al potopului o prefigurare a misterului lui Cristos și a crucii sale, semnul definitiv al legământului dintre cer și pământ, părintele Pasolini a reliefat beneficiul imens al contemplării crucii, modalitate prin care fiecare ființă umană poate redescoperi valoarea imensă a existenței sale înaintea lui Dumnezeu. 

Amintind că tradiția patristică reliefează importanța de a folosi timpul vieții pământești cu înțelepciune, pentru a face bine într-un mod constant, nu ocazional, predicatorul a insistat asupra importanței de a aștepta fără ezitare venirea Domnului nostru Isus Cristos, rămânând fideli harului Evangheliei sale.

Ca în zilele lui Noe – a spus –  prima formă de mântuire căreia trebuie să ne dedicăm nu constă în desfășurarea sau organizarea unei activități pastorale, ci în întoarcerea la bucuria și, de asemenea, la efortul de a-L urma pe Cristos, fără a-I "îmblânzi" cuvântul.

La finalul meditației, predicatorul Casei Pontificale a rostit această rugăciune: "O, Dumnezeule, care ți-ai trimis Fiul într-un trup ca al nostru pentru a aduna toate popoarele în împărăția Ta, dă-ne un spirit vigilent, astfel încât, umblând pe căile Tale de pace, să putem merge în întâmpinarea Domnului când va veni în slavă. El este Dumnezeu și trăiește și domnește cu tine în unitatea Duhului Sfânt în vecii vecilor".